Yhaaaaa! Suntem printre premianti!

Da, da,da! Nu doar ca am avut activitati frumoase, dar ele s-au concretizat si in obtinerea unuia dintre premiile puse la bataie de organizatori pentru concursurile derulate in Saptamana Comenius!
O noua portie de entuziasm si de curaj, pentru un proiect de anvergura in anul care vine! Vara va fi un sfetnic bun, cu siguranta!

Despre toleranţă prin intermediul teatrului

Că tot vrea ministerul să cugetăm serios la problemă(de fapt, la probleme, că sunt cel puţin două aici!) şi tot au dovedit copiii că sunt în stare de lucruri mari. Au gândit, au imaginat, au scris, au tradus, au şi jucat cu ceva timp în urmă pe textul lor. N-am ieşit la o rampă mai sonoră din teamă, din timiditate. O vom face cât de curând. Depinde de semnalele pe care le vom primi de la organizatorii simpozionului internaţional la care am trimis materialul şi de la numeroşii lor parteneri. De fi-va bine,din toamnă îl vom monta; o nouă distribuţie, o nouă scenografie, sperăm şi un nou succes. Sonor, de data asta! Ca să afle toată lumea de ce suntem în stare!

Audienţă în Rai

All the scenes are realized in Heaven’ Garden: flowers, trees rustle, bird songs, sunshine, peace, etc….
Director’s indications must take care on:
- the wishes of the team;
- cultural, historical and religious traditions of the team;
- natural environment;
- financially possibilities.

The first act
The first scene

Characters:
1. Adam
2. Athens
3. Buddha
4. God
5. Homer
6. Isis
7. Mars
8. Mohamed
9. Moshe
10. Sarasvati
11. St. Peter
12. Zamolxis
13. Zarathustra


Isis: Oh, oh, oh… what a marvel ! What a beauty! (Admiring the landscape around) Couldn’t you want to go to Paradise? Couldn’t you love so much beauty? Couldn’t you want to be better? ……. Sincere?...cleaner and just?
Sarasvati: Yes, you’re right. When the petals of the Paradise Garden fall on your shoulders, you can’t stop from thinking of immortality for everybody. As a matter of fact, I think that beauty and peace reversed on earthling can change them each moment… All their life will be overwhelmed by peace, silence and beauty.
Adam: But why should we give waves over waves of beauty? God created the Earth especially for people. For this Earth God has worked day after day, wetting with his sweat the fruit of his work. He gave the Earth everything that everybody could wish; a clean home, a rich world, a sensitive soul and a piercing mind. What else could they need more then that? I think they are very happy.
Buddha: Do you think they are really happy?
Isis: Why not? What do the dislike? What they can reproach divinity? They clean waters, which mirror they sky, they have water for the and all the living beings, they have different birds, real bouquets of songs caressing the hearing, they have huge woods to refresh themselves during the afternoons and the warm themselves during the winter nights. They have bright summers and springs full of flowers and hope …
Sarasvati: They have huge carpets, knitted of silken grass, they have turtles, swallows and nightingales, they have a lot of flowers which they could breathe in, they have rains on time, rains that clean the air of dust.
Adam: All this was a long time ago, long, long, long ago, at the beginning. A lot of time has passed since then… a very long time…many things have changed on Earth…you could hardly recognize this planet…you can hardly make the difference between it and the others planets of the solar system.
Sarasvati: How that? What has happened with all its beauty? What have the people done?
Moshe: They have been destroying it permanently, they harm it…they mud it…they kill it every day…every moment…every second.
Isis: I can’t believe it! I just can’t! they, the people, they have mind…they have conscience…they can make the difference between good and evil…between beauty and horror.
Zarathustra: …and what is that useful for? What if they have brains? They use it only to accomplish dirty purposes…they don’t think about the future…they don’t care about their future and the Earth…look, every generation forgets that the Earth doesn’t belong to them that’s a loan taken from the generation that will come after them.
Mohamed(looking far): You’re right…the Earth looks more pitiable…overwhelmed by garbage, it shows more and more…they ugliness of the scars made with incontinence, unmeasurable ambition, stupidity selfishness…
Sarasvati: But…looking from here it doesn’t seem like that…its blue crown is so beautiful…so beautiful…isn’t it? Look isn’t it the most beautiful star?
Zamolxis: it only seems like that. If you look over the atmosphere you’ll be afraid of what you’ll see: huge spaces that are disappearing animal which are killed for the selfish pleasure of some people, huge amounts of gases that don’t fit in the blanket of ozone, experiments which come beck to harm their creator, kids left alone, violence, a lot of violence, from simple fights between classmates to armed ones, which prove that people haven’t learnt anything from the lessons of history…
Adam: I’m looking at what people have become and I can’t believe it, they have become frightful beast.
Moshe: that’s right! They don’t they don’t guide their lives according to the Tablets of the Law and the Laws of God. They are bed, they are very bed.
Adam: they’ve lost their patience. They want all at a time, without thinking of the consequences.
Buddha: yes, yes…after the principle “Pleasure with the last effort”.
Adam: time has changed them…they haven’t always been like that.
Isis: oh…Adam, you too. How can you say this? Have you forgotten about Cain and Abel? About the murder made because of the envy and the wish for a quick fortune?
Adam: no, I haven’t. you’re right. If I think about it better, God would have better taken a rest for two days than to have worked to realize a creature that proves to be unworthy of its Creator.
Zarathustra: – Oh, Adam, Adam! ... Stop crying out loud. The living world without the humans would have been … boring … And then, this mud dolls as you called them, decide knowing that God made them understand what’s good and what’s bad. He gave them the possibility of choosing between the right path, the path of light, of justice, of beauty and truth and the other one, the path of darkness, of evil; therefore they have everything they need to decide what’s best for them. If they choose the evil…
Zamolxis: – If they choose the evil do we have to leave them like that? Shouldn’t we do something? Shouldn’t we interfere in their development, in their education? Can’t you see that even from their infancy they learn to hate, to beat with fury, to destroy their souls with hard words of argue?
Athens: – Look at their faces … look how they are destroyed by hate, by acrimony, by the desire of self imposing, by the desire of becoming strong and rich masters, the desire of, why not, becoming real Gods between common, weak people, that they can manipulate through fear.
Zamolxis: – They no longer know how to smile… they no longer find the time to take pleasure from an ordinary day… they no longer bring up their children nicely… They no longer know to say a love poem. I think they no longer know how to love and how to be loved.
Mars: - I would have never imagined, thousands of years ago, that something would lead to this.
Athens: – Don’t tell me you’re sorry. Isn’t this what you wanted? Fighting and fighting and fighting…
Mohamed: – And what’s worse is that they fight in our name; for us to be more precise. Hah… for us! ... In our name! Maybe just like us! As if any of us ever said that we would want one of us to be above all the others… or that we ever fought between us…
Homer: – Oh, you poor people… Why don’t you read anything? Why did you turn your eyes from the life lessons from the past? You would have learned that, although you are limited by your physical strengths, you have the chance of becoming wise. This with the knowing that life isn’t infinite. You would have learned how important is…
.............Gata! Destul pentru a vă face curioşi!..............

A fost Săptămâna Comenius

Da, a fost. A trecut ceva vreme de atunci. Tot soiul de mărunţişuri mi-au ocupat timpul ori m-au obosit şi iată că am ajuns la finalul lunii în care ANPCDEFP şi TEHNE ne-au amintit că, doar cu puţin efort, putem dezmorţi puţin viaţa şcolii.
Au fost activităţi interesante şi atractive, în acelaşi timp. Faptul că nu ne-a ajuns timpul pentru toate câte ni le-am dorit denotă că avem nevoie, şi noi, şi copiii, şi de altceva, de altfel. Şi campania derulată sub genericul mai înainte menţionat ne-a oferit prilejul. Să ne vedem, să ne vorbim, să ne jucăm, să facem şcoală altfel. Şi s-a dovedit că se poate. Şi că avem cu ce. Rămâne de văzut când şi cum recidivăm.

Despre un vernisaj-lecţie

Expoziţia-document intitulată "Francezi şi români în Marele război (1914-1918)" organizată de Departamentul de Nord din Franţa,a fost vernisată, marţi,24 mai 2011, la Şcoala cu clasele I-VIII nr. 8 Suceava, graţie unei frumoase colaborări a unităţii şcolare cu Muzeul Bucovinei. Expoziţia cuprinde 12 panouri pe care sunt expuse texte şi imagini referitoare la istoria româno-franceză raportată la primul război mondial.
Realizată ca urmare a înţelegerilor convenite în protocolul de colaborare dintre Consiliul Judeţean Suceava şi Departamentul de Nord din Franţa, expoziţia reprezintă o minunată modalitate de a aduce istoria de acum un veac mai aproape de noi, cei mari, dar şi de elevii noştri. Copiii pot cunoaşte figuri şi momente majore din viaţa unor mari personalităţi care, într-o formă sau alta, au hotărât soarta lumii şi a noastră, a românilor, în timpul primei conflagraţii mondiale: regele Ferdinand I şi regina Maria, Alexandru Averescu şi Al. Vaida-Voievod, "spărgătorul de fronturi" von Mackensen, Generalul-prieten al românilor Henry-Mathias Berthelot,Cătălina Teodoroiu, I.I.C.Brătianu,Clemenceau, etc.
Pe lângă o altfel de oră de istorie, se poate derula şi o frumoasă lecţie de limbă franceză, căci textele de pe cele 12 panouri sunt redactate în limba lui Voltaire, copiii având astfel ocazia să-şi exerseze competenţele lingvistice făcând traducerea acestora.
Cei câţiva elevi şi profesorul coordonator de la şcoala noastră,participanţi la vernisarea expoziţiei, au avut astfel prilejul să audieze prezentările celor doi muzeografi, precum şi cea a doamnei profesoare gazdă-Magdalena Rangu- şi apoi au discutat timp de aproape două ceasuri despre familia regală, războiul de reîntregire şi actele de unire din 1918. a fost o altfel de lecţie pe care vă invităm s-o experimentaţi cu toţii. Merită! V-o spun Estera, Edi, Emi şi profa lor.

IVI: Tabără pentru copii în York, Marea Britanie

IVI anunta inscrierile pentru un program educational de vara extrem de atractiv pentru elevii romani cu varsta intre 16 si 18 ani. Programul cu durata de 10 zile include cursuri de limba engleza, excursii si activitati in tinutul York, Marea Britanie. In pretul total de numai 470 GBP sunt incluse biletele de avion, asigurarea, transfer aeroport, cazarea si masa, taxa de scolarizare, manuale, excursii si evenimente organizate de catre scoala, raport si certificate.

Detalii la http://www.ivi.ro

The Finland Experiment – Lesson about school and society

The projects set up by the CE, which aim to continuously improve the skills and abilities of teachers, offer the great chance to promote the European dimension and the growth in the quality of education by encouraging cooperation between several educational institutions across Europe. Benefiting from a grant given by the CE and the Romanian government, I have participated in the “Action Methods Improving Motivation and Quality in the Learning Situations“course, run by European Bridges Consulting şi Kokkola University Consertium Chydenius in February 2011 at Kalajoki, Finland.
Thus, I had the opportunity to observe an educational system whose performance ranked first in Europe and was in the top 3 worldwide, according to PISA. We have practiced various working methods that help bridge the gap between the teacher and students and between already developed student communities and newcomers. We have also exercised different methods to show students a more appealing side of the school, which could help them find the joy to attend school in order to always discover something new.
The activities that we undertook regarded the development of group relationships, accepting personal responsibility and strategy. These activities have highlighted the skills of the participants, as well as the areas that still need to be improved in order to change the insufficient tactics of working with the students.
By discussing with our tutors, as well as with students and teachers of schools in Kalajoki, by personally visiting these schools and analyzing the way teachers and students interact during classes, by observing the way the Finnish system presents itself, I have understood the mechanism that has been leading the Finnish institutions to excellent results in the past decade.
The most important principles that support this system are affordability and equality. Schools are open to anyone who wants to study regardless of school level, without any kind of fee. The financial effort made by the Finnish government is remarkable: it covers not only the educational materials and the equipments needed (to be found in a perfect condition) and the smooth running of all institutions, but also the writing materials, the transportation of students, the hot lunch for everyone, the raw materials and the equipments for workshops. Therefore, any child or young person can study without problems, whether Finnish or immigrant.
The teaching quality is the same everywhere, whether the school is in the capital city centre or beyond the Polar Circle. There is no such thing as a hierarchy of schools; therefore students attend the one that is closer to their homes, rather than the one they hear people talk in better terms about. When analyzing the general objective of the Finnish school, Timo Jankinen, general director of the National Council of Education, said that: “We have this social contract: education must be made available to everyone and all the parties from our country have accepted this policy.”

Excellently trained teachers, parents actively involved in the school’s life, students taught to assume responsibility from young ages, friendly schools and healthy educational policies – put together they make up the formula that has assured the success of the Finnish schools. Each and every one of the factors involved does nothing else than obeying to its part of the social contract. The respect towards work, the duty for oneself and the society and the academic excellence are only natural under these circumstances.

Thanks, Ulla Salomaki!
Thanks, Suuvi, William, Diana and Laszlo!
Kalajoki, Finland, you and all participants at your course will have a special place in my heart!!!

Păcat!

Mai ştiţi povestea aceea cu "muieţ'îs posmagii?"
Din nefericire, e o frântură din realităţile cotidiene. Nu vrem, domnule, să profităm de şansele care ni se oferă; nu ne pasă decât de lucruri mărunte; nu avem forţa să căutăm şi să producem schimbarea. Ca urmare, să nu ne mai mirăm că, mâine-poimâine, vom fi nevoiţi să ne târâm pe sub ştacheta pe care am lăsat-o tot mai jos mereu.
Supărarea mea dintr-o frumoasă dimineaţă de mai e pricinuită de anunţul următor:

Ca urmare a numărului extrem de mic de candidaturi primite pentru cea de-a doua ediție a Şcolii de vară ”Educaţia merită!” (8 instituţii de învăţământ) şi deoarece , cu excepţia Şcolii generale Dărmăneşti, Dâmboviţa, în toate celelalte formulare de aplicaţie am constatat că măcar un eseu era plagiat, total sau parţial , de pe diferite site-uri, fără ghilimele şi fără citarea sursei, fapt care duce la excluderea automată a candidaturii din competiţie, Şcoala de vară ”Educaţia merită!” ediţia 2011 se anulează.

Anul trecut am avut acceptul organizatorilor de a participa on-line la cursurile de vară şi, timp de o săptămână, nu m-am desprins de calculator. A fost o experienţă deosebită, am învăţat multe, mi-am făcut lumină într-o serie de probleme, am dialogat cu colegi din ţară şi cu organizatorii...Într-un cuvânt, a fost extraordinar. Abia aşteptam ediţia din acest an, ca să mai văd ce şi cum, tot on-line, pentru că programul e destinat exclusiv şcolilor din mediul rural. Şi, când colo, ce aflu? Că nu se vrea!!!! Nu se vrea, domnule, să se perfecţioneze lumea pe banii lui Patriciu!!! Nu se vrea să se experimenteze noul!!! Nu se vrea să se schimbe nimic, pe niciunde(cu excepţia celor de anul trecut, nişte oameni extraordinari, de altfel!) Ba, mai mult, că procedeul copy-paste pentru care îi cert pe elevii mei, se practică pe scară largă şi se afişează fără nicio jenă în situaţii cu totul şi cu totul oficiale........
Păcat, mare păcat! Ce să mai aştepţi? Când bunul Dumnezeu îţi dă, iar tu refuzi să bagi în traistă.....S-a irosit o şansă....aşa cum suntem campioni la irosit de toate. Până când?

Până când???

Da. Am trăit să aud şi asta:

Moţii dintr-un sat din Apuseni cu o şcoală de opt clase, în care numărul de elevi este de 10 - 11 - 13 elevi pe clasă au găsit soluţia pentru a evita desfiinţarea claselor cu mai puţin de 12 elevi. Se vor declara cetăţeni români de naţionalitate ...alta decât română.
Asta pentru că se vor încadra în aliniatul 2 al art.63 al legii educaţiei:
Art. 63

(1) In învaţământul preuniversitar, formaţiunile de studiu cuprind grupe, clase sau ani de studiu, după cum urmează:
a) educaţia antepreşcolară: grupa cuprinde în medie 7 copii, dar nu mai puţin de 5 şi nu mai mult de 9;
învaţământul preşcolar: grupa cuprinde în medie 15 preşcolari, dar nu mai puţin de 10 şi nu mai mult de 20;
c) învăţământul primar: clasa care cuprinde în medie 20 de elevi, dar nu mai puţin de 12 şi nu mai mult de 25;
d) învăţământul gimnazial: clasa care cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai puţin de 12 şi nu mai mult de 30;
e).............................
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în localităţile în care există cerere pentru forma de învăţământ în limba maternă a unei minorităţi naţionale, efectivele formaţiunilor de studiu pot fi mai mici decât minimul prevăzut de prezenta lege. Decizia privind înfiinţarea şi funcţionarea acestor formaţiuni de studiu aparţine Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu consultarea consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ respective.

Frumos ne şade!!! N-au fost de-ajuns veacurile de umilinţă la care ne-au supus naţii străine, trebuia să ajungem şi aici, să arătăm că suntem mai răi decât liftele nesătule din cele patru zări!!!
A meritat să-şi pună Crăişorul zălog liniştea şi viaţa la bătaie pentru o adunătură de derbedei care o fac pe-a politicienii şi care ne poftesc afară dacă nu ne convine viaţa din propria bătătură!!! A meritat să fie asasinat Mihai, să fie traşi pe roată Horea şi Cloşca, să fie întemniţaţi Gheorghe Pop de Băseşti şi Vasile Lucaciu, să plângă strunele lui Porumbescu, să se tânguie, în numele părinţilor ardeleni ai oştenilor morţi în 77, Coşbuc şi să ceară pământ ţăranii lui Goga, să treacă peste Carpaţi, entuziaşti şi visători,oştenii războiului pentru reîntregire??? Pentru ca hienele care astăzi ne arată cu degetul ca fiind leneşi şi proşti să se îmbuibe din existenţa şi din suferinţa milioanelor de proşti şi de leneşi? Pentru ca cei care ne-au oropsit veacuri la rând să ajungă să ne batjocorească iarăşi? Pentru ca cei care refuză munca şi trăiesc din furtişaguri de mai mică ori mai mare amploare să trăiască şi mai bine şi să ne râdă în nas, că suntem proşti? Pentru ca unii ca Csibi Barna sa ne umileasca si sa fie liber, bine-mersi, in timp ce romanii mei, doar pentru o uitătură mai piezişă, să fie anchetaţi de Comisia antidiscriminare?
Chiar aşa de jos am ajuns, încât să nu mai reacţionăm nici atunci când avem unghia străină în gât şi ai noştri ne sfidează? Chiar EI au numai drepturi iar NOI doar obligaţii? Să le plătim salarii şi diurne de parlamentari, să le ţinem copiii în şcoli, mai egali ai lor decât ai noştri, să le dăm şi pământul, şi roadele, şi sufletul nostru? Să le suportăm mitocănia, mizeria, împuţiciunea fără să crâcnim? Ba chiar să spunem că e odicolon?
Mizeră naţie suntem!!! Slabe caractere!!! Potăi prăpădite, care ling bocancul ce le rupe spinarea!!!
Se răsuceşte în mormântul lui Avram Iancu! Blestem pe capul nostru de nătărăi!

Bucurii de Armindeni

A venit, în sfârşit, primăvara şi la noi!
Ne-o spun pomii ninşi de flori, covorul de păpădii de pe marginea drumurilor, concertul păsăretului, gălăgia prichindeilor ieşiţi la joacă prin te miri ce resturi de locuri de joacă de altădată, primele tricouri apărute pe stradă....Mă rog, asta era mai ieri-alaltăieri, când nostalgicii şi-au amintit de parăzile de ziua muncii, dragi tovarăşi, de altădată...
Noi am sărbătorit Armindenii prin muncă; am participat la faza judeţeană a unui concurs de folclor care a umplut mall-ul în care s-a desfăşurat de culoare, sunet, veselie şi exuberanţă. N-am punctat noi nemaipomenit(s-a făcut atunci ora de dirigenţie, n-are rost să mai repetăm!), am obţinut o menţiune(data viitoareeeeeeeee.....!)şi ne-am bucurat de o zi minunată.
Am făcut o listă de priorităţi şi, pentru a obţine mai mult, e nevoie de muuuuultă muncă, dar şi de susţinere financiară, de o selecţie mai riguroasă a membrilor echipei şi de un nou program. Marcat,deci, pe listă şi, după "Săptămâna Comenius", o luăm de la capăt. Şi sperăm în seriozitate mai mare, repetiţii mai multe şi rezultate mai bune.
Până una-alta, am văzut multe, am învăţat şi mai multe şi am dansat fie doar noi, repetându-ne paşii

fie împreună cu alţi minunaţi colegi din Bucovina noastră dragă