Punți Educaționale între Seveso și Suceava: Elevii Școlii Gimnaziale „Ion Creangă” în inima învățării europene

Mă întreb, de fiecare dată când citesc tot soiul de potlogării ale celor care urlă împotriva UE, câți dintre ei au avut parte de colaborări cu parteneri din uniune încă de la vârsta copilăriei. Câți dintre ei pot spune că au fost implicați efectiv în lucrul cu colegi din școli europene? Câți pot face comparații pe bune între școala românească și o școală europeană? Fiecare cu bunele și cu relele lor. De ei, de cei care au fost până de curând școlari și acum, destul de mulți, urlă împotriva uniunii, proferează tot soiul de absurdități și mai au puțin până când nu vor mai rămâne doar vocali, ci vor deveni violenți fizic., de ei mă întreb. Că de cei care au plecat adulți și, fie au rămas acolo unde și-au găsit loc pentru cuib, fie s-au întors acasă realizați financiar, dar fără să fi învățat nimic din etica socială și a muncii de pe acolo, nu cred că merită să îmi bat capul. Și am asemenea exemple. După cum am și contraexemple, ale unor oameni care dorindu-și o viață mai bună aici, au plecat, au muncit pe brânci, au strâns din dinți, au învățat, în paralele, inclusiv în universități, și s-au întors și își fac treaba de aici cu devotament, cu bucuria de a împărtăși, fiind, cumva, punți între două (sau mai multe) culturi. Și copiii pot fi asemenea punți către ceilalți, către ceea ce a dus civilizația umană înainte, către ceea ce se poate realiza împreună într-o lume pe care, oricât ar huli-o unii și alții, e tot mai globalizzată și tot mai în beneficiul tuturor. A, că nu e la fel pentru toți, că nu putem fi de acord cu tot ceea ce se întâmplă acolo sau dincolo, e firesc, dar ne așezăm la masă și discutăm, și dezbatem, și argumentăm, până când ceea ce e spre binele marii majorități devine regulă. Se vrea egalitate deplină. Nu se poate. Pentru că, ne place sau nu, noi oamenii, nu suntem egali nici de la mama natură și n-avem cum să pretindem să fim egali. A, să ni se ofere șanse egale, da. Să se ofere posibilități echitabile, da. Nu, însă, o egalitate aplicată ad literam. La fel cu popoarele ; ce egalitate să fie între români și … suedezi, de pildă? Are românul etica tăcutului nordic? Are etica muncii acestuia? Are el, românul, responsabilitatea urmașului wikingilor? Atunci? Despre etică și echitate, despre muncă și responsabilitate, despre valori comune și diferențe specifice, despre provocările și rigorile societății postmoderne a fost vorba în vizita pe care un grup de elevi și profesori de la noi a făcut-o la o școală italiană parteneră. Cei care, de această dată, au construit punți, sunt : Alexa Bianca-Ioana, Grădinariu Horia, Marișcu Iustin-Constantin, Matei Ștefan, Muntean Ema-Ștefania, Nistor Anastasia-Ioana, Ștefancu Medeea-Maria (cu toții din clasele a VII a), Andronic Răzvan-Ștefan, Baban Sofia-Mădălina, Nuță Alexia-Maria, Pușcașu Gabriela-Mariana, Tîmbus Ema-Andreea (aceștia din clasele a VIII a). Au supravegheat munca de integrare a lor în cea a spațiului școlar european profesorii Cîmpan Georgeta, Păstrăv Smaranda și Beligan Ionuț.

De la coordonatorul de proiect, doamna professor Georgeta Cîmpan, am primit: În perioada 2 – 6 februarie 2026, un grup de doisprezece elevi și trei cadre didactice de la Școala Gimnazială „Ion Creangă” a participat la o mobilitate europeană de impact la Istituto Comprensivo „Via Adua” din Seveso, Italia. Departe de a fi o simplă vizită, această experiență a reprezentat un laborator viu de inovare pedagogică, unde barierele lingvistice și geografice au fost înlocuite de un limbaj comun: cel al cunoașterii și al competențelor digitale. Obiectivul central al mobilității a fost integrarea elevilor români în fluxul educațional italian, punând accent pe metodele de predare STEM (Știință, Tehnologie, Inginerie și Matematică) și pe dezvoltarea gândirii critice. Elevii noștri nu au fost doar observatori, ci participanți activi în laboratoare de robotică, ateliere de experimente chimice și sesiuni de lucru colaborativ pe platforme digitale. Sistemul educațional din Seveso, recunoscut pentru abordarea sa incluzivă și tehnologizată, a oferit un cadru ideal pentru ca elevii suceveni să își testeze abilitățile de adaptare. Elevii au învățat ce înseamnă toleranța, respectul pentru diversitatea metodelor de lucru și importanța standardelor educaționale comune la nivelul Uniunii Europene. „Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost modul în care am lucrat în echipă la laboratorul de științe. Deși la început mi-a fost teamă că nu mă voi face înțeles, am realizat rapid că experimentele sunt aceleași peste tot.” a declarat Iustin, elev în clasa a VII-a. Coincidența calendaristică a făcut ca mobilitatea să se desfășoare chiar în săptămâna premergătoare deschiderii Jocurilor Olimpice de Iarnă, un context care a infuzat întreaga activitate de la Seveso cu o energie aparte. Pentru a celebra acest moment, catedra de educație fizică a Institutului „Via Adua” a organizat un turneu de volei de trei zile, la care au participat echipe mixte formate din elevi români și italieni. Dincolo de scorul de pe tabelă, miza a fost colaborarea sub presiune și comunicarea non-verbală. Elevii de la Școala „Ion Creangă” au demonstrat o agilitate remarcabilă, integrându-se rapid în strategiile de joc ale gazdelor. Punctul culminant al săptămânii a avut loc vineri, când comunitatea școlară a avut onoarea de a primi vizita unui sportiv paralimpic originar chiar din Seveso. Prezența acestuia a transformat sala de sport într-un spațiu al reflecției și al admirației profunde. Sportivul le-a vorbit elevilor despre parcursul său, despre cum obstacolele fizice pot fi depășite prin forța caracterului și despre importanța sportului ca instrument de reabilitare și incluziune. Nu a fost însă doar o sesiune de discursuri; vizita a inclus activități sportive comune, în care elevii români și italieni au experimentat, alături de campion, elemente de sport adaptat. Această interacțiune directă a demontat bariere și prejudecăți, oferindu-le tinerilor o lecție de viață pe care niciun manual nu o poate preda: egalitatea de șanse în fața efortului și a pasiunii. „Întâlnirea de vineri a fost cel mai emoționant moment. Să vezi un campion care nu se lasă bătut de nicio dificultate te face să îți reevaluezi propriile scuze. Când am jucat împreună, am înțeles că limitele sunt, de cele mai multe ori, doar în mintea noastră. Mi-a dat o motivație enormă să nu renunț atunci când ceva mi se pare greu la școală,” a mărturisit Gabriela, vizibil marcată de experiență. Succesul mobilității din februarie confirmă faptul că educația nu mai are frontiere. Parteneriatul cu școala din Seveso este doar o etapă dintr-un parcurs mai amplu de digitalizare și modernizare a actului didactic la Școala „Ion Creangă”. Prin Erasmus+, elevii noștri primesc „busola” necesară pentru a naviga într-o lume globalizată, unde competențele transversale și capacitatea de colaborare internațională sunt atributele definitorii ale succesului.

Sărbătoarea valorilor europene la Școala Gimnazială „Ion Creangă” Suceava

Într-o lume la care noi, adulții mai vârstnici de azi nici nu cutezam a visa, se întâmplă să asistăm, în ultima vreme, la paradoxuri: tot mai mulți dintre cei care se bucură din ce în ce mai mult de faptul că lumea devine tot mai mult un sat global se arată tot mai nemulțumiți de această lume. Și scormonesc peste tot ca să găsească argumente pentru a-și susține pozițiile. Și cel mai ușor e de scormonit în mințile oamenilor. Și dacă găsesc oameni care nu cunosc și nu exersează valorile autentice ale lumii democratice, atunci au, deja, o masă critică, o masă de manevră care-i poate împinge în față. La naștere nu ești democrat. Nu ești nici antidemocrat. Nu ești fascist. Nu ești flower power. Nu ești homofob. Nu ești conservator. Nu ești antifeminist. Nu ești sionist. Nu ești antisemit. Nu ești demagog. Nici micinos. Nu ești decât “un boţ cu ochi, o bucată de humă însufleţită” vorba lui Nică a Petrii Ciubotariul. Tot ce vei fi când vei fi mare e rezultatul educației. O educație care nu se face doar la școală, căci ea începe din primele clipe de viață ale celui care, cândva, va fi democrat ori dictator, apărător ori prădător al naturii, generos ori avar, umanist ori gata de atrocități, curajos ori laș, apărător al dreptății ori nelegiuit… Toate se învață treptat, în timp, pe măsura particularităților de vârstă. Școala nu mai poate îndrepta complet ceea ce a crescut strâmb, dar poate încerca să deschidă ochii, să-i pună pe școlari în situația de a exersa valori și principii morale vechi de când lumea și totuși zilnic încălcate de adulții care le sunt model. Și dacă o face consecvent, constant, cu seriozitate, nu doar pentru a bifa o activitate care dă bine, atunci putem să ne așteptăm nu la o revoluție educațională, dar măcar la o atenuare a fenomenului nihilist care pare să ne cuprindă tot mai puternic. Și școala noastră încearcă să se implice în asemenea demersuri care presupun cunoașterea celuilalt, cunoașterea elementelor de drept comunitar (adaptat la nivelul înțelegerii vârstei lor), a ceea ce înseamnă comun și particular în cultura europeană, a ceea ce construiește punți, nu ziduri. Un proiect bilateral pe această tematică s-a încheiat recent și coordonatoarea sa din școala noastră, doamna profesor Irina Baciuc, ne-a comunicat următoarele.

Într-o atmosferă plină de culoare și emoție, laboratorul de fizică al Școlii Gimnaziale „Ion Creangă” din Suceava a devenit, pe 17 februarie 2026, inima simbolică a unei Europe unite. Evenimentul a marcat încheierea celor 12 luni de implementare a proiectului strategic WE ARE UNION: Connecting Children to European Union, un demers educațional transnațional derulat în parteneriat cu Asociația AJUDE din Portugalia. Așa cum cititorii noștri au putut afla din articole anterioare, proiectul, finanțat prin programul CEDV (Cetățeni, Egalitate, Drepturi și Valori), a debutat în luna martie 2025. Pe parcursul unui an intens, cu un total de 35 de activități de educație non-formală realizate în patru seturi, elevii claselor a III-a F și a IV-a F au explorat concepte complexe prin joc: de la setul de activități dedicate Păcii și Stabilității, unde au învățat să rezolve conflictele prin comunicare și acceptarea diferențelor, la atelierele despre Piața Unică, unde și-au imaginat țări cu nume, tradiții și produse specifice, au creat o monedă simbolică, au plecat în călătorii imaginare; ulterior, micii cetățeni au descoperit Drepturile și Protecția oferite de Uniunea Europeană prin povestea ilustrată „Kalopsia” și au realizat ei înșiși povestea „Regatul Justiției”, au echilibrat o balanță a drepturilor și îndatoririlor; în final, în cadrul atelierelor ultimei faze de implementare, să descifreze articolele Cartei Drepturilor Fundamentale ale UE, transformând tratatele abstracte în experiențe tangibile de viață. Evenimentul final al proiectului a reunit: elevii din clasele a IV-a F și a III-a F îndrumați de doamnele profesoare pentru învățământ primar Irina Baciuc și Georgiana Puiu, cadre didactice ale școlii, părinți, invitați. Pentru a marca prezența într-un mod inedit, fiecare copil și-a pus amprenta degetului arătător pe un panou colectiv, un gest simbolic care a subliniat identitatea unică a fiecăruia în cadrul marii familii europene. Evenimentul s-a bucurat de prezența unor invitați de onoare, printre care doamna inspector pentru învățământ primar Adriana Coțovanu de la IȘJ Suceava, doamna director CJRAE Maria Adriana Nichitean, însoțită de doamna consilier școlar Laura Nicoleta Chiticariu, conducerea școlii și reprezentanți ai părinților, a căror susținere a fost esențială pe tot parcursul proiectului. Laboratorul de fizică a găzduit nu doar o prezentare a rezultatelor, ci și demonstrații practice ale metodologiei „learning by play”. Elevii au realizat activitatea „Roata tiparelor”, explorând egalitatea de gen și exercițiul „Mâini și drepturi”, prin care au asociat fiecărui drept fundamental – precum dreptul la educație sau sănătate – o responsabilitate corespunzătoare. Echilibrul și succesul proiectului sunt confirmate de cifrele impresionante: peste 300 de elevi implicați la nivel de consorțiu (România și Portugalia), un echilibru de gen de 50% și o rată de satisfacție a participanților de peste 95%. Barierele lingvistice au fost depășite prin curiozitate și conexiune, elevii suceveni comunicând constant cu cei din Portugalia, de la Escola Básica João Gonçalves Zarco, din localitatea Cruz Quebrada, prin intermediul platformei Padlet. Finalul a fost unul festiv, micii „viitori cetățeni activi” primind mici recompense personalizate, diplome și o gustare, simboluri ale efortului depus. Prin WE ARE UNION, Școala Gimnazială „Ion Creangă” își reconfirmă statutul de hub de educație europeană, demonstrând că valorile precum demnitatea, libertatea și solidaritatea se învață cel mai bine atunci când copiii sunt încurajați să fie actori principali ai propriei formări. „Am reușit să transformăm școala într-un spațiu al dialogului intercultural și al schimbului de bune practici între România și Portugalia”, a concluzionat doamna prof. dr. Elena Luminița Martiniuc, directorul școlii sucevene și membru în echipa de management a proiectului, lăsând deschisă calea spre noi parteneriate strategice sub egida Uniunii Europene.

DISCLAIMER: Opiniile și punctele de vedere exprimate sunt cele ale autorului/autorilor și nu reflectă neapărat poziția Uniunii Europene sau a Agenției Executive Europene pentru Educație și Cultură (EACEA). Nici Uniunea Europeană, nici EACEA nu pot fi răspunzătoare pentru aceste opinii.

A sunat ceasul premiilor la Școala cu Ceas

Ca în fiecare an, de aproape 30 de ani de-acum, o școală vâlceană este gazda concursului pe care l-a inițiat și-l organizează cu meticulozitate, cu seriozitate și bucurie. Este Școala Take Ionescu, sau Școala cu ceas. Din Râmnicu Vâlcea Această unitate școlară a luat naștere în 1832, cursurile ei deschizându-se în casa profesorului Dimitrie Serghiade. 11 ani mai târziu avea să se termine construcția localului propriu pe un teren donat de boierul Alecu Bujoreanu. Devenită școală de băieți, trece prin mai multe reorganizări, în 1956 unificându-se cu școala de fete, care s-a construit și a funcționat numai peste drum. După mai multe schimbări de nume, în prezent funcționează cu numele politicianului român A rămas în memoria râmnicenilor, mai ales ca „Școala Cu Ceas”, deoarece, în anul 1896, meșteri din Sighișoara au montat pe frontispiciul școlii un ceas adus din Austria și multă vreme acela a fost singurul ceas din oraș. Din 1998, la inițiativa unuia dintre profesorii săi, Ștefan Smărăndoiu, școala organizează acest concurs destinat tuturor elevilor care doresc să-și încerce puterile/cunoștințele de Matematică, Limba și literatura română, Limba engleză, Istorie și Geografie. Începând cu ediția din 2011, concursul a devenit internațional.

Și în acest an școala noastră s-a înscris printre participanții merituoși la concurs, cele două coordonatoare, prof. Alina Nistor și prof. Daniela Baltaru, deplasând un grup de 22 de elevi înscriși la concursurile de Geografie și Istorie. Drumul lung și obositor nu i-a împiedicat să dea întreaga măsură a orizontului lor de cunoaștere, obținând rezultate meritorii. Ba chiar, unul dintre cei mici, Chiriloaei Marius Cristian, din clasa a V a C, a fost unl dintre puținii elevi ce au obținut punctajul maxim, ceea ce i-a adus una dintre cupele special instituite de organizatori pentru acest gen de rezultat. Și nu e chiar de colea să ai rezultatul acesta între cei 165 de elevi de clasa a V a veniți din toată țara. Să îi felicităm pentru rezultate, să le mulțumim celor două cadre didactice pentru modul în care au lucrat cu ei și să le urăm rezultate minunate și în continuare. Iată, deci, premianții:

Profesor coordonator Nistor Alina - Geografie - Avădănii Rareș Constantin clasă a VII a A - Premiul I; Fielek Erik Anton clasa a VII a C - Premiul II; Stanciuc Sofia Maria clasa a VI - a A - Premiul II; Negrea Amalia Maria clasa a VI -a A - Mențiune; Bolohan Delia Anastasia clasa a V-a B - Mentiune; Iavorenciuc Maria clasa a V-a B - Premiul Special; Istorie - Andronic Irina Elena clasă a V-a B - Premiul III; Baban Anastasia Maria clasa a V - a B Premiul III; Duca David Ștefan clasa a V-a B - Mențiune; Amariei Ilinca Maria -Mentiune.

Profesor Coordonator Baltaru Daniela -Clasa a V-a Premiul I si cupa cu 100 Chiriloaei Marius Cristian V C, Premiul I Chira Luca David V E, Husdup Rareș Andrei V E, Buta Ioan V E, Premiul II Gagea Ianis Andrei V C, Lazăr Andrei V C Șarban Naomi VII D, Premiul III Mechetei David Alexandru VIII E, Mențiune Ungureanu Flavius Matei VIII B

Felicitări tuturor participanților!!! Sperăm ca pasiunea, ambiția și perseverența, care s-au concretizat și în acest an în premii valoroase pentru ei și pentru comunitatea noastră școlară, să îi motiveze în continuare spre a-și lărgi orizontul cunoașterii și să participe în continuare și la alte concursuri. Și, de ce nu, să fie și un bun exemplu pentru cei care încă nu au curajul să iasă în lume cu ceea ce știu și pot face.

Și cei mari fac sport

O nouă provocare pentru Școala ”Ion Creangă” Suceava, care se adresează de data aceasta cadrelor didactice: proiectul “HEPA Olympics” (HEPA-O), finanțat prin programul ERASMUS-SPORT-2024, la care mai participă alte 11 unități de învățământ. Urmează o perioadă în care sportul, mișcarea dar și buna dispoziție își vor face loc în Ograda lui Creangă, iar 10 curajoși vor încerca să demonstreze că vârsta e doar un număr și că e bine să fim mereu activi și pozitivi. În cadrul primei noastre întâlniri au fost completate 2 chestionare destinate Stării de sănătate și Cel privind reflecția și implicarea în activitate fizică, apoi curajoșii noștri au participat la UKK WALK TEST (prin care se parcurge distanța de 2 km în pas vioi). Urmează o etapă practică, de 12 săptămâni, timp în care echipa GN9 va participa săptămânal la diverse activități sportive. La finalul acestei etape va avea loc un festival sportiv, la care vor participa cele 12 școli înscrise în proiect. (HEPA – Health-Enhancing Physical Activity) Activitățile s-au desfășurat în cadrul proiectului “HEPA Olympics” (HEPA-O) Grant Agreement 101183581 finanțat de Uniunea Europeană prin programul ERASMUS-SPORT-2024.

Copiii celebrează Unirea Principatelor

În miez de iarnă, uneori cu geruri de crapă pietrele, alteori cu temperaturi mai blânde și cu omăt pufos, uneori chiar fără alte semne de iarnă, celebrăm un eveniment impropriu numic mic. Nu a fost nimic mic în Unirea Principatelor realizată în ianuarie 1859 prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei (5 ianuarie) și apoi al Valahiei (24 ianuarie). Nu a fost nimic mic în sprijinul pe care, fățiș ori mai de nevoie, cele șapte puteri garante l-au acordat acestor mici țări azvârlite de soartă în calea tuturor răutăților, vorba cronicarului. Nu a fost nimic mic în confruntările politice interne între grupările conservatoare, opace, mereu contra oricărei schimbări, și grupările liberale, grupurile de bonjuriști (soroșiștii de azi!) care, cu studii făcute în Occident, își doreau modernizarea lumii și la ei acasă. Nu a fost nimic mic. Dimpotrivă. Unirea realizată atunci a devenit nucleul României de azi, magnetul care a atras românimea către întemeierea unui stat unitar, al tuturor celor ce vorbeau și simțeau românește.

Elevii școlii noastre au celebrat, în felul lor, actul acesta istoric: cu poezii, cu cântece, cu dramatizări, cu medalioane istorice, cu desene, cu portofolii ce au evidențiat cronologia, personalitățile implicate, ideile promovate atunci, consecințele imediate, importanța evenimentului, ca și modul în care acest eveniment s-a reflectat în presa românească și europeană. În sălile lor de clasă ori pe holul mare al școlii, mai micii ori mai marii participanți au omagiat evenimentul și pe cel care, de atunci, este simbolul său.

Afară, în curte, au încins apoi, cu toții, o Horă a Unirii. Mai multe, de fapt, mai multe cercuri alcătuite din oamenii aceștia mici care mâine vor fi mari și vor trebui să găsească în ei puterea de a fi, de a rămâne împreună cu ceilalți. Pentru că unirea face puterea, nu-i așa? Și pentru că azi ideea de unitate s-a sfărâmat și vinovați de asta suntem noi, adulții care suntem chemați să îi educăm, să le formăm fundamentul cetățenesc. Reuși-v-om, oare?

Felicitări doamnei Alina Nistor, responsabilă de proiect, și colegilor implicați alături de cei 355 de elevi în celebrarea unui moment astral al istoriei românești: Baltaru Daniela, Matei Ştefania, Popescu Anca, Croitor Viorica, Ciobanitei Valentina, Butnariu Elena, Lupașcu Loredana, Andreuță Mariana, Mihăilă Anamaria, Seserman Diana-Anastasia, Flandorfer Daciana- Alina.

Și, precum Cato cel Bătrân cu Cartagina, reiau și eu și o voi relua mereu (în fond, ce mă costă?) ȘCOALA ARE NEVOIE DE O SALĂ DE SPECTACOLE!!!

Cu Luceafărul pe umeri...

A fost Ziua Culturii Naționale. A trecut. Cineva spunea, hâtru, că urmează 364 de nopți ale acesteia. Am luat-o ca glumă. Dar modul în care este tratată cultura în lumea românească mă îngrijorează. Îmi amintesc cumva cu jind de memorabila replică a premierului britanic Winston Churchill care, în momentul în care, prezentându-i-se în cadrul şedinţei Guvernului bugetul anul (Regatul Unit, ca și mare parte a Europei, se afla în plin Al Doilea Război Mondial) având la cultură 0 lire sterline, viitorul laureat al Premiului Nobel pentru Literatură s-a uitat urât la funcţionarii de la Finanţe. „Suntem în război,” s-au apărat aceştia în fața privirii fioroase ce se ivea din spatele unui trabuc uriaș. „Şi atunci pentru ce luptăm?!”, a întrebat Churchill. Deci… noi pentru ce luptăm, cu un buget cvasinul?

Când vine vorba de școală, aici eforturile aparțin exclusiv educatorilor și educabililor. Nimeni nu dă un ban pe niciunii. Noroc cu apostolatul la care slujitorii școlii se înhamă încă de când învață să fie educatori. Un apostolat fără de care…. Nici nu mă mai gânesc la relația cultură-noapte pe care a făcut-o un șturlubatic pe rețelele media. Apostolat fac și colegii mei de la școală. Mereu. Cum am făcut-o și eu vreo 40 de ani. Dar o fac pentru că știu că aceasta-i misiunea lor: să deschidă ochi. Și nu e vorba de ochii aceștia biologici, cu care elevii lor văd, ci ochii aceia interiori, cu care oamenii se deschid către Univers, fie el cel mare, nelimitat, plin de tot soiul de corpuri cerești, fie de cel interior, atât de complex și greu de descifrat și el.

Copiii noștri au celebrat, în felul lor, ceea ce înseamnă cultura. Îndrumați de profesorii lor, au recitat, au dansat, au discutat, au argumentat, au desenat, au cântat, au celebrat nume mari ale culturii noastre, căci nu se poate uita că Ziua Culturii e Ziua Luceafărului nostru. Sălile de clasă, holul mare și, mai ales, biblioteca școlii le-au fost spațiul de manifestare a sensibilității, creativității și imaginației lor. În sufletele lor, încărcate de emoții, vor rămâne amintirile unui eveniment în cadrul căruia au ieșit în față. Au fost văzuți. Au fost auziți. Au fost apreciați. Câtă nevoie au de validare! Și cât de mult i-ar trebui școlii de un spațiu propice unui asemenea tip de activități! O sală de festivități, o sală de spectacole, o sală mare care să permită copiilor și aparținătorilor lor să se bucure de mai micile ori mai marile lor realizări. Când s-a ridicat școala era haosul de după revoluție și nimeni nu s-a gândit la asta. După ce s-a tot retrocedat de ici și de acolo, nu prea a mai rămas spațiu. Din ceea ce ar fi trebuit să fie arealul unui complex școlar modern, cu cantină, și sală de sport, și bazin de înot, și sală de spectacole, a rămas un ciot pe care s-a înghesuit, cu chiu cu vai, sala de sport. În rest, un ciot de parc pe care voiau să ni-l ia cu ceva ani în urmă. Ooofff, iar m-am luat cu criticile, în loc să rămân la oamenii aceștia minunați care încă țin școala în picioare. Și care slujesc cultura română cu sufletele lor generoase. Și, de multe ori, cu portofelul personal. Felicitări copii, urmași ai lui Nică a lui Ștefan a Petrii Ciubotariul! Felicitări, Smaranda Păstrăv, Loredana Pașcan, Elena Roboschi, Cristina Gontaru (coordonator de proiect) și Geanina Bernicu (omul care sprijină pe toată lumea), tuturor celorlalte cadre didactice din școală care au răspândit firimituri din sufletele lor în sufletele copiilor de Ziua Culturii Române!