Absolvenții noștri ne aduc bucurii

Mă gândesc, câteodată, la cele patru decenii în care am lucrat la catedră. Nu-mi aduc aminte ca o creștere de salariu să mă fi bucurat mai mult decât rezultatele elevilor mei, fie ele cele din catalog, fie cele de la examenele de evaluare, fie la concursurile școlare. Și trebuie să recunosc că m-au bucurat nu doar rezultatele la istorie ci, în egală măsură, la toate competițiile în care erau antrenați copiii noștri. Pentru că eu am fost mereu de părere că aceste competiții, la care copiii participă pentru că le place, nu pentru că sunt obligați (eu nu i-am obligat niciodată să participe și nici nu m-am bosumflat dacă nu aveau rezultatele pe care le-aș fi vrut eu; competițiile înseamnă nu doar cunoștințe, ci și emoții cumplite, pe care nu oricine și oricând le poate gestiona). Și, chiar dacă am ieșit din sistem de ceva vreme, îmi place să urmăresc traseele școlare și profesionale ale foștilor elevi, îmi place să îi văd înflorind, după ce le-am văzut ochii și, prin ei, sufletele îmbobocind. Cu atât mai mult ăi urmăresc pe cei care mi-au fost elevi până când Ministerul Muncii a zis: gata! Printre ei, tocmai am aflat de rezultatul excelent pe care unul dintre puștii pe care i-am părăsit când abia începuseră clasa a VIII a l-a obținut la Olimpiada Națională de Inteligență Artificială, care s-a desfășurat zilele trecute în capitală, gazda fiind Universitatea București. E în clasa a noua acum, la Colegiul Național "Ștefan cel Mare" din Suceava, și tocmai s-a întors cu mențiune și medalie de argint de la această competiție. Îmi spune doamna Elena Hreciuc, care a lucrat cu el la Informatică în gimnaziu, că „este inteligent, ambițios si pasionat! Va avea rezultate grozave în continuare.” Ceea ce știm și noi, toți cei care îl cunoaștem de când a devenit elevul nostru. La etapa județeană a competiției, elevul profesorilor Petrișor Adrian și Costineanu Veronica-Raluca a luat premiul I, ajungând, astfel, printre cei mai buni elevi din țară în domeniul acesta care avansează atât de rapid. Nu știu ce fel de subiecte au avut, că nu e domeniul meu, dar știu că adolescentul Fabian Tipa este un om cu suflet mare, empatic și generos, mereu gata să răspundă unor provocări care-l incită, care-l obligă să-și folosească mintea sclipitoare. Este tenace, este perseverent și, chiar dacă lucrează cu pasiune pe inteligența artificială, este, în fond, un tip profund, un umanist care nu trece pe lângă ceilalți fără să îi privească, fără să-i asculte, fără să-i ajute. Deocamdată, pentru rezultatele obținute, Fabian este admis (deja!!!) la Universitatea Babeș-Bolyai și la Universitatea București. Sunt sigură că acesta e doar începutul și că Fabian va avea un parcurs frumos în viață și în profesie. Nouă nu ne rămâne decât să îl felicităm și să îi dorim să fie sănătos și să țintească tot mai sus. I-am și trimis una dintre formulele de salut folosite pe Camino de Santiago: ultreia y suseia! Tot mai departe și tot mai sus!

Concurs

A devenit o tradiție ca, spre sfârșitul anului școlar, Colegiul Național „Ștefan cel Mare” Suceava să găzduiască „Concursul anual de matematică şi limba română pentru elevii claselor a IV-a şi a VIII-a de la instituţiile de învăţământ preuniversitar din Municipiul Suceava.” Desfășurată, de ceva vreme, în parteneriat al Asociaţeia Profesioniştilor Colegiului Național ''Ștefan cel Mare'' Suceava cu Primăria și Consiliul Local Suceava, competiția a ajuns la cea de-a XXI-a ediție și s-a desfășurat pe 31 mai, în ajun de Ziua Copilului.

Cei 108 candidați la clasa a IV-a și 85 la clasa a VIII-a au susținut o probă scrisă cu subiecte din programele școlare specifice fiecărui ciclu școlar la matematică şi limba şi literatura română. E un bun prilej pentru ca, la final de ciclu de învățământ, copiii (și, în bună măsură, și părinții lor) să treacă printr-un exercițiu nonformal de autoevaluare a nivelului de cunoștințe, a abilităților dobândite, a talentelor exersate în relația cu profesorul de la clasă, a rezistenței la presiune, a capacității de asumare a tuturor emoțiilor pe care le presupune o competiție, fie ea și de palmares doar, nu și de carieră. Cu punctaje mai mari, sau mai mici, cu medalii, sau fără, fiecare participant a mai pus o cărămidă la procesul construcției de sine, o construcție care va dura toată viața și pentru care merită încurajați mereu.

Din școala noastră au participat mai mulți elevi de clasa a VIII a, remarcându-se Crușnischi Vlad, care a obținut premiul I și premiul special pt cea mai valoroasă lucrare la matematica, Teodora Robu, Mențiunea I, Tudor Damian, Mențiunea II. Interesantă a fost încurajarea lansată în final de directorul liceului gazdă celor care n-au urcat pe podium, aceea de a nu uita că toți sunt valoroși, făcând o comparație provocatoare, amintind că Arca lui Noe a fost realizată de amatori, iar Titanicul era proiectat de profesioniști.

Felicitări, copii, și profesori, și părinți care înțelegeți că, dincolo de protecție, copiii aceștia au nevoie și de competiție, că viața te pune mereu la încercări din care nu mereu ieși victorios, dar care îți forjează caracterul. Și, dincolo de specialiști, experți și savanți, noi avem nevoie și de caractere.

Gata de zbor

O nouă serie de școlari și-au încheiat socotelile cu instituția care, cu tot ce a știut ea mai bine, le-a șlefuit oleacă personalitatea. În ograda destul de strâmtă a lui Nică a lui Ștefan a Petrii Ciubotariul s-au jucat, au învățat buchile, au cântat, au numărat, au deprins a vorbi în graiul altor neamuri, au alergat și au bătut mingea, au legat prietenii, s-au îndrăgostit și au plâns din pricina primelor doruri, au făcut năzdrăvănii, unele nefăcute, încă, de înaintașii lor, au mai spart câte o tablă, au mai tras câte o țigară, crezând că adulții nu știu-nu află-nu văd, și-au mai exersat repertoriul de înjurături, ca nu cumva să-l uite și să fie mai prejos decât șmecherii din cartier, și-au mai făcut teme, ori au mai acuzat câinii că le-au mâncat caietele, s-au mai sfădit, s-au împăcat, au mai ascuns ori modificat note, s-au fălit cu diplome și cupe, ori cu gagicile pe care și le-au luat unii altora, s-au spovedit mai rar la diriginti și mai degrabă între ei…. Mă rog, au făcut tot ce fac puștii care vin în ogradă când încă nu știu bine să își șteargă nasul și care au crescut sub ochii noștri, ai adulților care, în spatele vorbelor aspre cu care i-am certat atunci când au sărit peste cal, am zâmbit, amintindu-ne de propria copilărie, de propriile trăsnăi și de propriile chelfăneli administrate și de dascăli, la școală, și de părinți acasă. Și acum, gata. Sunt ca și plecați. Sentimente amestecate ne încearcă pe noi, adulții care i-am văzut crescând, devenind pe zi ce trecea mai frumoși și mai așezați. Pe de o parte, e bucuria de a da drumul în lume, cu aripi pe care le-am construit împreună, copii-părinți-profesori, unor albatroși ce au tot ce le trebuie pentru un zbor lung și înalt. Pe de altă parte, e cumva regretul că nu îi poți păstra așa, mici, și haioși, și inocenți (căci da, dincolo de aparențe și în ciuda a ceea ce afișează, unii cu obstinație chiar, sunt niște suflete sincere), că nu poți opri timpul pentru ei, pentru a-i feri de urâțeniile pe care cu siguranță le vor întâlni. Și, sigur, e și regretul încercat de noi în fața oglinzii, ori a fotografiilor de la începutul colaborării cu ei. Ne pleacă, deci, cei 133 de albatroși. Evaluarea Națională s-a încheiat. Stolul nostru a obținut o medie rezonabilă, 7.87, ceea ce nu este rău, având în vedere condițiile în care această serie a lucrat în timpul pandemiei. Unul din cei 17 elevi de 10 ai județului Suceava este al nostru, Ilinca Zaharia, din 8A, confirmând astfel cu succes meritul de a fi șefa de promoție 2023 a școlii. La Limba română doar ea a avut teza de notă maximă, în timp ce la Matematică au fost patru note de zece: Ilinca Zaharia-8A, Bianca Rotundu-8B, Iustin Andrișan și Ștefan Semeniuc, ambii din 8C. Unii albatroși au aripi mai mari și mai solide (la română s-au obținut 46 de note între 9 și 9.99, 36 de note între 8 și 8.99; la matematică au 36 de note între 9 și 9.99, 38 de note între 8 și 8,99), alții mai au de exersat (11 n-au obținut nota minimă de promovare la română și 12 nereușind să obțină nota 5 la matematică) pentru ca zborul lor prin viață să fie unul sigur. Le dorim să fie sănătoși și să învețe oricând, orice, oricât și de la oricine, că sigur vor găsi aplicabilitate practică la tot ceea ce vor învăța. Mi-aș dori ca mintea lor să rămână mereu conectată la viață, la lumea în care trăiesc, să rămână mereu curioși și să caute să își satisfacă această curiozitate în așa fel încât să se construiască perpetuu. Și să facă, în profesia pe care și-o vor alege, ceea ce vor ști și vor putea cel mai bine. În felul acesta vor fi mulțumiți cu ei și vor convinge lumea că sunt BUNI. Le doresc să fie sănătoși, să nu uite că nici unul dintre ei nu poate face totul, nu poate schimba lumea complet, dar fiecare poate face câte ceva pentru ca lumea noastră să fie mai bună.

La revedere, școala mea!

Promoția 2014-2023 și-a luat rămas bun, într-un mod foarte plăcut, de la școala în care au învățat, s-au jucat, au vorbit, s-au certat, au alergat, au citit, au râs sau au plâns, au făcut planuri de viitor, au lansat idei, și-au făcut prieteni, au făcut sport, s-au botezat în omăt, s-au îndrăgostit, s-au despărțit, și-au croit visuri și și-au șlefuit personalitatea. Cu multă dragoste, cu multă alergătură, cu multă răbdare, părinții lor le-au organizat banchetul de absolvire a școlii și muzica, dansul și buna dispoziție au luat locul emoțiilor generate de Evaluarea Națională. A fost o seară minunată, cu adolescenți frumoși și eleganți, cu părinți emoționați, cu profesori ușor nostalgici, cu muzucă de toate felurile, cu flori și zâmbete, cu mii de fotografii și clipuri video, cu priviri luminoase, cu surprize muzicale și coregrafice, un adevărat caleidoscop de trăiri ce se vor tezauriza nu doar în folderele unor calculatoare, ci, mai ales, în sufletele adolescenților noștri ce bat la porțile vieții care nu le va fi ușoară, dar cu siguranța va fi frumoasă, cu provocări neașteptate, dar și cu realizări meritate. Pleacă, deci, în lume:

Șef de promoție: Ilinca Zaharia, clasa a VIII a A, media 10

Clasa a VIII a A, 26 de elevi, învățătoare- Violeta Faliboga, diriginte- prof.dr. Oltea Prelucă

Clasa a VIII a B,27 elevi, învățătoare-Lidia Iacob, diriginte-prof. Camelia Cuțui

Clasa a VIII a C, 29 elevi, învățătoare- Lilieana Spatariu, diriginte, prof. Doina Hrihorov

Clasa a VIII a D,28 elevi, învățătoare- Valentina Honceriu, diriginte, prof. Ionuț Beligan

Clasa a VIII a E, 21 elevi, învățătoare- Liliana Pasat, diriginte, prof. Elena Roboschi

Pe lângă cei 131 de absolvenți care și-au manifestat bucuria de a încheia un prim capitol din viața pe care le-o dorim plină de realizări, alături a fost prezentă clasa a 8 a G, așa cum și-au spus grupul de părinți organizatori, grup care a fost atent la fiecare detaliu al scenariului, astfel încât toată lumea să fie fericită. Iată clasa a 8 a G:

Alături de adolescenții noștri am fost și noi, o parte dintre cei care am ajutat la construirea lor ca oameni buni:

A fost frumos. A fost elegant. A fost de neuitat. Încă o promoție a intrat în istoria școlii.

Gimnaziu-ultimul bal!

Culori. Zâmbete. Visuri. Râsete. Copii. Flori. Muzică. Dans. Părinți grijulii și mândri. Agitație. Fotografii. Priviri ce caută, pe furiș, ochi pe care îi iubesc. Emoții. Lacrimi ici-colo. Gânduri, proiecte, regrete, completări, glume, râsete, rochii pastelate, cravate legate pe cap, vals, chitară, rock, plete zdrumicate pe ritmuri energice….. Sentimente. Multe. Amestecate. Bucuria încheierii unei etape din viața lor care e abia la început. Încrederea că ei, adolescenții aceștia frumoși și energici vor reseta societatea asta amețită. Fericirea părinților care-și văd viitorul în puștii ăștia despre care nici nu știu când au crescut. Fiorii primelor iubiri ghicite din împletirea privirilor și din atingerile mâinilor. Emoțiile ieșirii în public altfel decât ca școlarul cuminte ce nu doar răspunde, ci și întreabă. Nostalgii surprinse în priviri trecute dincolo de ferestre și de ziduri. Banchetul finalului de gimnaziu. Copii. Părinți. Profesori. Cu toții prinși în ceea ce înseamnă ultima întâlnire oficială a unei generații care, iată, se pregătește să ne spună La revedere ! la final de gimnaziu. Ei, copiii și părinții lor, fericiți că au ajuns în acest moment care, în felul său, încununează speranțele puse la păstrat între foile inimii acum nouă ani. Noi, dascălii lor, ușor nostalgici, căci nu e chiar ușor să te desparți de ochii, de glasurile, de răspunsurile, de șotiile, de trăsnăile lor. Mai ales dacă acești copii sunt ultima ta generație ca profesor diriginte. Mulțumesc, 8A, pentru că ați făcut parte din viața mea ! Fiți sănătoși, fiți perseverenți, fiți responsabili, fiți severi cu voi înșivă, fiți fericiți, fiți OAMENI ! De restul are grijă Cerul. DRUM BUN ȘI ZBOR ÎNALT ÎN VIAȚĂ, Alexandru, Nicolas, Daria, David, Rianna, Lorena, Iustin, Vanessa, David, Damian, Ecaterina, Iustin, Eric, Alexandra, David, Petra, Bianca, Elisa, Razvan, Radu, Andrei, Alexandra, Mihai, Maria, Darius, Ilinca!

SUCCES, copiii mei dragi!

Sunet de clopoțel. Ultimul din acest am. Ultimul în această școală pentru promoția 2014-2023. Printre absolvenții acestei promoții, copiii mei. 26 de adolescenți frumoși, în sufletele cărora se împletesc inocența copilăriei și hotărârea tinereții, visurile proprii și nădejdile părintești, încrederea în sine și temerile legate de viitor. N-au fost ei cei mai harnici, și nici eu cel mai bun diriginte, dar, timp de patru ani, ne-am avut unii pe ceilalți și ne-am străduit să ne fim Bine, și Lumină, și Zâmbet, și Încredere, și Libertate, și câte sunt folositoare în viață. N-a fost ușor. Copiii aceștia au trecut prin provocări neîntâlnite de alte generații: carantina, pentru care nimeni n-a fost pregătit; pandemia prelungită, cu școală în on line; îngrijorarea provocată de războiul din proximitate; greva corpului didactic din ultimele săptămâni de gimnaziu. Sunt provocări peste care am trecut, cumva, cu toții, elevi, părinți și profesori. Am nădejdea că, dincolo de aparențe, toate acestea i-au făcut mai puternici și că vor găsi puterea de a trece, în continuare, peste toate vijeliile în care îi va arunca viața. Prima va fi mâine și miercuri, când vor participa la Evaluarea Națională. Calm, atenție și ochiul interior larg deschis, Alexandru, Nicolas, Daria, David, Rianna, Lorena, Iustin, Vanessa, David, Damian, Ecaterina, Iustin, Eric, Alexandra, David, Petra, Bianca, Elisa, Razvan, Radu, Andrei, Alexandra, Mihai, Maria, Darius, Ilinca! SUCCES!

Și nu uitați: Infrânt nu ești atunci când sângeri, nici ochii când în lacrimi ți-s. Adevăratele înfrângeri, sunt renunțările la vis.

Ultimul clopoțel

Când au venit prima oară la școală, erau niște pitici curioși, cu ochii mari, gata să dea în lacrimi la cea mai mică nemulțumire. Aveau șase ani și erau cam știrbi, că începuse Zâna Măseluță să le șterpelească dinții de lapte. Clădirea uriașă a școlii, cu multe coridoare, uși și oameni mari li se părea un labirint și greu se desprindeau din mâna mamei. Unii blonzi, alții bruneți, unii mai zvăpăiați, alții tăcuți, unii mai curajoși, alții mai timizi, cu toții ducând în ghiozdanele din spate visuri și nădejdi.... Anii au trecut, cataloagele au însemnat pe răbojul lor bucurii și tristeți, confirmări și reveniri, încredere și deziluzii... Și iată-i, parcă dintr-o dată mari, adolescenți frumoși, ce-și împletesc existența cu rafinate proiecte de viitor și cu fiorii primelor iubiri, privirile lor jucăușe anunțând că sunt gata să se lupte cu toți cei care ar îndrăzni să le stea în cale. A sunat ultimul clopoțel pentru cireșarii lui Creangă ce absolvă, într-un iunie de poveste, cursurile gimnaziale. S-au strigat pentru ultima oară cataloagele claselor: a VIII a A

clasă ce a pornit pe drumul cunoașterii cu doamna învățătoare Violeta Faliboga

și și-a continuat parcursul școlar sub îndrumarea prof. diriginte Oltea Prelucă

a VIII a B

având la cărmă pe doamna învățătoare Lidia Iacob și prof. diriginte Camelia Cuțui

a VIII a C

având la catedră, mai întâi, pe doamna învățătoare Lilieana Spatariu

și apoi pe prof. diriginte Doina Hrihorov

a VIII a D

care a pornit la drum cu doamna învățătoare Valentina Honceriu

și a continuat sub autoritatea prof. diriginte Ionuț Beligan

a VIII a E

care au deprins primele litere de la doamna învățătoare Liliana Pasat

și și-au derulat activitățile specifice gimnaziului sub îndrumarea prof. diriginte Elena Roboschi.

S-au rememorat momente minunate din cei nouă ani de școală. S-au creionat visuri și așteptări. S-au adresat cuvinte de mulțumire și recunoștință corpului profesoral care nu doar le-a deschis ochii către știință și cultură, dar le-a fost și bun sfetnic în vremuri care nu au fost tocmai prielnice. S-au auzit, în curtea interioară a școlii, îndemnuri către autoconstruire, către munca perseverentă, către a urma visurile până la împlinirea lor și a visa mereu mai mult, mai bine, mai frumos. Au fost și îndemnuri către a fi cetățeni onești și responsabili, care să nu uite de unde au plecat și, atunci când și dacă vor avea ocazia, să își întoarcă față, cu bunăvoință și încredere, către școală, către cei care vor avea mereu nevoie de sprijin pentru a-și putea desprinde aripile pentru propriul zbor. A fost cursul festiv al claselor a VIII a, promoția 2023. A fost frumos. A fost elegant. A fost cum ar merita toți copiii, toți părinții și toți profesorii din țara căreia Eminescu îi dorea un viitor măreț. Mulțumiri tuturor și îndeosebi unei serii de părinți incredibili care au făcut totul posibil!! MULȚUMIM!