A fost rândul biologiei!

Din acest an școlar s-a redeschis poarta competițională a școlarilor gimnaziști la disciplina Biologie, după vreo opt ani de ignorare a potențialului și dorinței de valorizare a copiilor pasionați de studiul ființelor vii. Fostul Concurs Național purtând numele unui biolog român celebru a devenit Olimpiada Națională de Biologie pentru gimnaziu ,,George Emil Palade.” Etapa Națională a olimpiadei din acest prim an de revenire s-a desfășurat în data de 23 mai 2026, proba scrisă având loc la Colegiul Național „Mihai Eminescu” Iași. Nu întâmplător, cred, la Iași, în orașul în care a venit pe lume cel care, în 1974, primea Premiul Nobel pentru Medicină.

Străzile bătrânului oraș devenit, în ultimii ani, un hub european al inovării, al educației, al științei și cercetării, au primit energii noi de la adolescenții aceștia dornici de muncă și afirmare, ei, tinerii educați, foarte bine pregătiți, reprezintând cea mai importantă resursă a comunității din care fac parte, capabilă să asigure o dezvoltare sănătoasă a acesteia.

Cu emoții, desigur, dar și cu conștiința lucrului bine făcut, elevul nostru, Sebastian Sadoveac a participat la această competiție clasându-se al șaptelea la nivel național, cu un punctaj de 90 din 100, obținând, astfel, o binemeritată mențiune. Bucurie și pentru el, și pentru familia lui, dar și pentru profesorul blând, cald și prietenos care este Carolina Alecu.

Felicitări tuturor și succes în continuare !

Despre ce ne bucură și ce ne doare....

A trecut ceva vreme de când a sunat clopoțelul ultimei zile de școală din acest an școlar. Au trecut și zilele de foc ale Evaluării Naționale care a antrenat pe cei 152 de absolvenți ai școlii din acest an. S-au afișat, săptămâna trecută, și rezultatele la acest prim examen pe care viața îl pune în fața adolescenților și dă emoții și lor, și profesorilor, și părinților care-și doresc, cum e și firesc, un parcurs școlar cât mai bun ca premisă a unui parcurs profesional plin de satisfacții (e drept că, în multe cazuri, părinții își doresc mult mai mult decât pot duce copiii, dar asta e o altă discuție). 152 de absolvenți își iau, iată, rămas bun de la școala în care, unii mai mult, alții mai puțin, au deschis cartea vieții lor, viață pe care le-o doresc a fi cât mai împlinită. Pentru binele lor și al nostru, al celor pentru care școala ne-a fost nu doar loc de muncă, ci un adevărat mod de viață. Printre ei sunt și copii cu care am lucrat doi ani și, firește, am fost curioasă să aflu ce și cum în legătură cu rezultatele lor. Da de unde! GDPR, domnule, și nu se poate! Am eu o anume părere despre secretizarea asta a numelor pe listele cu rezultate la tot felul de concursuri și examene, dar vorba aceea, educația mă împiedică să o expun aici. Nu mă pot abține, totuși, să nu spun că, cel puțin din perspectivă școlară, trebușoara asta nu face nici un bine. Pe de o parte, copiii din fruntea listei simt o anume frustrare că munca lor, eforturile lor, competențele lor nu sunt lăsate să iasă la lumină, să fie admirați și felicitați. Pe de altă parte, cei din coada listei nu vor fi protejați, astfel ascunși, de atitudinea critică a celorlalți. Pentru că ei, cei care iau note mici, nu apar din neant; sunt copii care, din varii motive, trec prin școală doar pentru că e obligatorie. Și, din punctul meu de vedere, această secretomanie nu-i ajută pe nici unii să învețe a fi responsabili, să-și asume fie meritele, fie eșecurile. Globul de sticlă pe care-l pune GDPRul în cazul acesta nu ajută la formarea unor caractere, ci, mai degrabă, la mermelirea adevărului, la crearea iluziei că totul este bine, frumos și minunat. Și, eventual, la matrapazlâcuri cu tezele, așa cum avem minunatul exemplu din anii trecuți de prin împrejurimile reședinței de județ, exemplu care n-ar fi fost descoperit dacă ar fi funcționat GDPRul acesta. Ori tocmai de asta s-o fi inventat pelerina asta? Copiii noștri nu sunt nici mai buni, nici mai frumoși, nici mai deștepți dacă îi ascundem după tot felul de paravane. Copiii noștri trebuie să învețe că succesul nu se obține pocnind din degete și că viața nu-ți oferă o cupolă sub care să te ascunzi mereu atunci când încercările ei te pun în situații dificile. Copii noștri trebuie să învețe să gestioneze și succesul, și eșecul pentru a putea răzbate într-o lume tot mai competitivă, care n-are răbdare să-i bibilească pe cei hiper-ultra-protejați.

Dar să revenim la rezultatele acestea secretizate ale EN. Am în față niște statistici făcute după milioanele de cifre pe care le afișează site-ul ministerului de resort. Dezolant să vezi că niște ființe au devenit doar niște cifre, care cifre au luat niște note. Mai mari, notele, mai mici, aparținând unor cifre. Niște cifre aparținând altor cifre. De parcă am fi la Auschwitz, ori Dachau, ori Mauthausen… Copiii s-au dovedit a fi mai responsabili, însă, decât adulții care le dirijează viața: toți cei 152 de absolvenți (cel mai mare număr de absolvenți de clasa a VIII a din toate școlile din județ!) au fost prezenți la ambele probe, chiar dacă unii vor fi știut că nu sunt pregătiți. Rata de promovare, 95,5%, este una îmbucurătoare, pentru că e mai mare decât cele din anii anteriori. Cu media generală de 7,85% (8,19% la Limba română și 7,52 la Matematică), școala se situează pe poziția a 13-a la nivelul județului, într-un clasament care ia în calcul strict media generală la EN, nu și selecția prin care colegiile de top din județ și-au format clasele de gimnaziu, nu și numărul de elevi cu CES pe care profesorii s-au străduit să-i scoată la limanul gimnaziului (chiar dacă ministerului nu pare să îi pese de acești copii care, deși lucrează după programe reduse, dau EN pe aceleași subiecte!), nu și condițiile materiale ale familiilor, condiții care permit sau nu alternativa meditațiilor în particular etc.

Cu toate acestea, copiii noștri s-au prezentat bine la probele de examen, 83 dintre ei (deci mai mult de jumătate din toți) obținând medii între 8 și 9,99, fetele fiind ceva mai harnice. Ori, poate, mai calme, mai echilibrate în zilele de foc (51 de fete, 32 de băieți sunt în această plajă numerică). E un rezultat meritoriu, nu-i așa? Pentru mine, care nu doar am muncit zeci de ani în școala asta, ci mi-am și dorit să-i văd pe copiii noștri cât mai sus (pe ei, nu pe niște cifre!), e un rezultat frumos și asta mă face să mă gândesc cu drag și cu recunoștință la toți colegii care lucrează atât de mult pentru a obține aceste rezultate. Și care, drept recompensă, vor avea normele de predare mărite. Că… Dar mă întorc la rezultate, că altfel simt că iau foc de furie. 102 note între 8 și 9.99 la Limba română. Nu e frumos? 47 de note între 9 și 9.99 și 55 de note între 8 și 8.99. Pentru mine, e foarte frumos. Mă bucură rezultatele acestea și sunt sigură că ele ar fi trebuit acordate unor nume, nu unor cifre. 70 de note între 8 și 10 la matematică. O notă de 10, 27 de note între 9 și 9.99 și 42 de note între 8 și 8.99. Frumos. Frumos, Maya Rusu, rezultatul tău final (cea mai mare medie din școală și a doua la nivel de județ) obținut din 10 la mate și 9.85 la română. Nu întreba de unde știu că tu ești, că nu îți spun, dar meriți felicitările noastre, ale tuturor celor care te cunoaștem, te iubim și te prețuim. Felicitări tuturor copiilor și succes în continuare!

Sigur că avem și note mici, avem și copii care, din varii motive, nu au reușit să obțină note de promovare. Dar e, acesta, un motiv de secretizare a rezultatelor? Mai degrabă aș spune că e un motiv de regândire a programelor de studiu, de stabilit niște descriptori de performanță clari, de gândit modalități de consolidare a ceea ce e fundamental, de finanțat activități extracurriculare care să permită ieșirea copiilor în natură și comunicarea directă cu ceilalți (colegi sau profesori) nu prin tot soiul de platforme și device-uri, de pregătit profesori de sprijin pentru elevii cu CES, nu de acoperit această nevoie tot mai stringentă cu profesorii itineranți (nici nu mai știu dacă există!) ca să dea bine acolo, prin ceva statistici din care rezultă că ne aliniem la normal, de gândit un alt mod de evaluare pentru acești copii, de… De multe. Iar simt că mă înfurii. Se vede însă că din birourile clădirii situate pe o stradă cu nume de rezonanță istorică reforma înseamnă ore în plus și bani în minus. Atât. Restul? Cândva…. Când o fi timp de judecat corect. Doar că acel moment cred că va veni prea târziu. Mult prea târziu.

Celebrând excelența

Din când în când, unii oameni mari își amintesc că au fost și ei, cândva, copii, și găsesc modalitatea prin care să arate celor mici că sunt valoroși, că sunt văzuți și că sunt prețuiți pentru ceea ce sunt și pentru ceea ce fac. Un asemenea om mare a fost, și în acest an, doamna Larisa Blanari care, din postura de președinte al Fundației Ana – Inimă de Copil, a organizat, în a III a ediție de acum, un eveniment special în preajma Zilei Internaționale a Copiilor, eveniment intitulat „𝐂𝐨𝐩𝐢𝐢𝐢 𝐩𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐮𝐥 𝐥𝐨𝐜.” Ca și în anii trecuți, evenimentul a fost dedicat elevilor din județul Suceava care au obținut rezultate deosebite în cadrul etapei naționale a Olimpiadelor Naționale în anul școlar 2024-2025. Evenimentul, desfășurat la Centrul Cultural ”Sofia Vicoveanca” din Vicovul de Jos, a fost prezentat de cunoscuta Andreea Marin și a adunat 150 de copii și 81 de cadre didactice cărora organizatorii le-au oferit diplôme și premii în bani celor care formează elita școlară a județului, rădăcinile ce pun bazele succeselor lor viitoare. Școala noastră a fost prezentă prin elevii: Grămadă Mara (clasa a VIIIa) și Ungureanu Flavius (clasa a VII a) cu premiul întâi și Aungurencei Teodora și Chira Amalia, ocupantele locului II la Olimpiada de Educație Socială, desfășurată la Cluj; Șerban Naomi de la clasa a VI-a – Premiul I la Etapa Națională de religie, cultul penticostal și Victor Anița, din clasa a VIII a, Premiul III la Plimpiada de Educație Tehnologică. Copiii au fost însoțiți de profesorii lor, Gabriela Aungurencei (Educație socială) și Ștefan Leonte (Educație tehnologică). Felicitări tuturor, atât copiilor, dar și profesorilor și părinților lor, împreună ei toți formând echipe de lucru care, iată, își dovedesc valoarea. Felicitări se cuvin și celor care știu să prețuiască, să încurajeze și să sprijine acești mici, dar entuziaști, harnici și perseverenți copii care ne construiesc, zi de zi, convingerea că România încă are resurse umane capabile să îi îmbunătățească viața. Sigur că nu se va putea schimba totul dintr-o data. Nimeni nu poate face totul peste tot, dar fiecare poate face câte ceva pentru ca tuturor să ne fie, mâine, mai bine. Onorată să scriu despre copii și adulți celebrând excelența în educație!

Ganduri despre ceea ce am cules la EN

Vara nu este doar despre vacanță și joacă. Vara, mai degrabă începutul ei, este și despre emoții, și griji, și așteptări. Pentru că este și despre prima mare încercare din viața lor, a școlarilor: evaluarea națională. Numită cu ceva vreme în urmă Examen de Capacitate, trecută prin focul criticilor beneficiarilor săi direcți și indirecți și prin sabia decidenților cu urechile mult prea plecate la zgomotele de fond din sistem și prea puțin la vreun vânt al schimbării, această primă confruntare a elevilor noștri cu ideea de examen s-a derulat, în acest an, în perioada 19-22 iunie, cu cele două (clasice) probe: limba și literatura română și matematică. Cândva, la începutul acestui mileniu, erau patru probe: limba și literatura română, matematică, istoria românilor și geografie. Apoi din ultimele două se făcu una, istorie-geografie, apoi, ca să nu se supere mamițica și mam’mare și să nu se streseze Goe, s-a renunțat de tot la istorie și geografie, că ce ne mai trebuie și astea??? (și, după cum s-a văzut în anii ulteriori, nimeni nu mai învață nimic la cele două, ca și la multe altele, că nu ne trebuie/nu avem nevoie/e prea mult/e prea greu/e…) Vom plăti scump această batjocură la adresa a ceea ce înseamnă muncă, seriozitate, consecvență, dar va fi târziu ca să mai putem îndrepta complet școala pe drumul cel bun. Întorcându-ne la evaluarea care s-a derulat cu mai bine de șase săptămâni în urmă, școala noastră se situează în trendul general al ultimilor ani, media generală obținută clasându-ne pe poziția a șasea din 17 unități școlare cu clase de gimnaziu. Sigur că putem conduce discuțiile pe mai multe direcții (nr de elevi, mediul educațional, background-ul familial, politica educațională a școlii etc) pentru a explica ori găsi scuze, dar, dincolo de orice discuții rămân cifrele acestea seci care stabilesc ierarhia. Au absolvit clasa a VIII a 133 de elevi, toți fiind înscriși și participând la EN. La data comunicării rezultatelor, s-au depus 14 contestații la limba română și 10 la matematică. Reevaluarea respectivelor lucrări s-a soldat cu opt lucrări cu note mărite (între 0,05 și 0,70 puncte), patru lucrări cu note micșorate (între 0,10 și 0,35 puncte) și două note nemodificate la limba română; cinci note mai mari (cu 0,05 și 0,25) și cinci note mai mici (cu 0,05-0,20 puncte) la matematică. Ca urmare, media finală a acestei serii de absolvenți a fost 7,87, ceea ce nu este chiar de colea, având în vedere situația dificilă, complet neprevăzută și greu de gestionat creată de pandemia prin care am trecut. 11 elevi nu au reușit să obțină notă de trecere la română și 12 la matematică, ceea ce se încadrează relativ bine în clopotul lui Gauss, clopotul nostru fiind deplasat ușor spre dreapta. 83 de elevi au obținut note între 8 și 10 la limba română, cu o singură notă maximă, Ilinca Zaharia (8A), în timp ce la matematică 78 de elevi s-au încadrat între aceleași limite, patru elevi obținând nota maximă: Ilinca Zaharia (8A), Bianca Rotundu (8B),Iustin Andrișan și Ștefan Semeniuc (8C). Ilinca Zaharia este unul dintre cei 15 elevi din județ care a obținut media 10 la EN, confirmând media 10 obținută la finalul gimnaziului, fiind primul nostru șef de promoție (din 1999 până acum) care își confirmă prin rezultatele de la EN poziția de lider al promoției. Dincolo de statistici, sunt visurile adolescenților noștri, visuri care așteaptă să fie atinse, împlinite, cucerite. Le dorim tuturor sănătate și putere, fizică și psihică, pentru a face față cu succes tuturor încercărilor la care îi va tot supune viața de aici înainte. Și, dacă nu cerem prea mult, să ne mai dea de veste despre unde au ajuns și cu ce se ocupă, pentru a ne bucura și noi de ceea ce ne-am străduit să le sădim în suflete.

Aș vrea să reamintesc elevilor mei câteva idei după care se conduce poporul care a dat cei mai mulți premiați Nobel: 1. învață orice, oricât, oricând, de la oricine, că s-ar putea să ai, cândva, nevoie. 2. E mai bine să fii pregătit pentru o ocazie care s-ar putea să nu apară niciodată, decât să ratezi ocazia pentru că refuzi să înveți. 3. Fă cât poți tu de bine orice meserie și satisfacțiile nu vor întârzia să apară.