O nouă serie de școlari și-au încheiat socotelile cu instituția care, cu tot ce a știut ea mai bine, le-a șlefuit oleacă personalitatea. În ograda destul de strâmtă a lui Nică a lui Ștefan a Petrii Ciubotariul s-au jucat, au învățat buchile, au cântat, au numărat, au deprins a vorbi în graiul altor neamuri, au alergat și au bătut mingea, au legat prietenii, s-au îndrăgostit și au plâns din pricina primelor doruri, au făcut năzdrăvănii, unele nefăcute, încă, de înaintașii lor, au mai spart câte o tablă, au mai tras câte o țigară, crezând că adulții nu știu-nu află-nu văd, și-au mai exersat repertoriul de înjurături, ca nu cumva să-l uite și să fie mai prejos decât șmecherii din cartier, și-au mai făcut teme, ori au mai acuzat câinii că le-au mâncat caietele, s-au mai sfădit, s-au împăcat, au mai ascuns ori modificat note, s-au fălit cu diplome și cupe, ori cu gagicile pe care și le-au luat unii altora, s-au spovedit mai rar la diriginti și mai degrabă între ei…. Mă rog, au făcut tot ce fac puștii care vin în ogradă când încă nu știu bine să își șteargă nasul și care au crescut sub ochii noștri, ai adulților care, în spatele vorbelor aspre cu care i-am certat atunci când au sărit peste cal, am zâmbit, amintindu-ne de propria copilărie, de propriile trăsnăi și de propriile chelfăneli administrate și de dascăli, la școală, și de părinți acasă.
Și acum, gata. Sunt ca și plecați. Sentimente amestecate ne încearcă pe noi, adulții care i-am văzut crescând, devenind pe zi ce trecea mai frumoși și mai așezați. Pe de o parte, e bucuria de a da drumul în lume, cu aripi pe care le-am construit împreună, copii-părinți-profesori, unor albatroși ce au tot ce le trebuie pentru un zbor lung și înalt. Pe de altă parte, e cumva regretul că nu îi poți păstra așa, mici, și haioși, și inocenți (căci da, dincolo de aparențe și în ciuda a ceea ce afișează, unii cu obstinație chiar, sunt niște suflete sincere), că nu poți opri timpul pentru ei, pentru a-i feri de urâțeniile pe care cu siguranță le vor întâlni. Și, sigur, e și regretul încercat de noi în fața oglinzii, ori a fotografiilor de la începutul colaborării cu ei.
Ne pleacă, deci, cei 133 de albatroși. Evaluarea Națională s-a încheiat. Stolul nostru a obținut o medie rezonabilă, 7.87, ceea ce nu este rău, având în vedere condițiile în care această serie a lucrat în timpul pandemiei. Unul din cei 17 elevi de 10 ai județului Suceava este al nostru, Ilinca Zaharia, din 8A, confirmând astfel cu succes meritul de a fi șefa de promoție 2023 a școlii. La Limba română doar ea a avut teza de notă maximă, în timp ce la Matematică au fost patru note de zece: Ilinca Zaharia-8A, Bianca Rotundu-8B, Iustin Andrișan și Ștefan Semeniuc, ambii din 8C. Unii albatroși au aripi mai mari și mai solide (la română s-au obținut 46 de note între 9 și 9.99, 36 de note între 8 și 8.99; la matematică au 36 de note între 9 și 9.99, 38 de note între 8 și 8,99), alții mai au de exersat (11 n-au obținut nota minimă de promovare la română și 12 nereușind să obțină nota 5 la matematică) pentru ca zborul lor prin viață să fie unul sigur.
Le dorim să fie sănătoși și să învețe oricând, orice, oricât și de la oricine, că sigur vor găsi aplicabilitate practică la tot ceea ce vor învăța. Mi-aș dori ca mintea lor să rămână mereu conectată la viață, la lumea în care trăiesc, să rămână mereu curioși și să caute să își satisfacă această curiozitate în așa fel încât să se construiască perpetuu. Și să facă, în profesia pe care și-o vor alege, ceea ce vor ști și vor putea cel mai bine. În felul acesta vor fi mulțumiți cu ei și vor convinge lumea că sunt BUNI.
Le doresc să fie sănătoși, să nu uite că nici unul dintre ei nu poate face totul, nu poate schimba lumea complet, dar fiecare poate face câte ceva pentru ca lumea noastră să fie mai bună.
