WE ARE UNION

A crește în spiritul unității culturale europene e un obiectiv educaționale important în școala contemporană din toate și din fiecare cele 27 de state membre ale UE. În acest spririt se derulează, acum în al doilea său an, proiectul WE ARE UNION în care e partener ți școala noastră. Prin intermediul său, și cu ajutorul adulților implicați în acest proiect, se derulează activități prin care Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene să ajungă a fi cunoscută și explicată pe înțelesul copiilor. Dpamna profesor Irina Baciuc, responsabila de proiect din școala noastră ne-a comunicat:

În cadrul proiectului european WE ARE UNION, în curs de implementare încă din martie 2025 la Școala „Ion Creangă” Suceava, în parteneriat cu Asociația AJUDE din Portugalia, șaizeci de elevi din clasele a III-a și a IV-a, au participat, în lunile noiembrie și decembrie, la activități nonformale dedicate Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Această a patra fază a proiectului a avut ca obiectiv familiarizarea elevilor cu valorile fundamentale ale Uniunii Europene – respectul pentru demnitatea umană, libertatea, egalitatea și solidaritatea cetățenilor din statele membre – prin metode interactive, adaptate nivelului de vârstă al copiilor. În cadrul activității „Carta drepturilor fundamentale a UE văzută de copii”, elevii au fost invitați să interpreteze, prin desen și cuvinte simple, ce înseamnă pentru ei drepturi precum libertatea de exprimare, dreptul la educație, la joacă sau la respect. Lucrările realizate au reflectat în mod creativ felul în care copiii înțeleg valorile europene și importanța acestora în viața de zi cu zi. De asemenea, elevii au participat cu mult entuziasm la „Eurobusiness”, un joc educativ prin care ei au învățat despre cooperare, reguli comune și responsabilitate și au descoperit cum funcționează colaborarea între statele membre ale Uniunii Europene, cât de important este respectul reciproc într-o comunitate bazată pe reguli și valori comune. Activitatea „Grădina libertății” a oferit copiilor ocazia de a reflecta asupra Titlului II – Libertățile din Carta Drepturilor Fundamentale a UE. Fiecare echipă de elevi a contribuit cu o „floare” simbolică, reprezentând propria viziune asupra libertății, iar lucrările au fost reunite într-un poster comun, sugerând ideea că libertatea individuală trebuie trăită în armonie cu libertatea celorlalți. Pe lângă aceste activități au mai fost desfășurate și altele, printre care amintim Jocul cuvintelor bune, Zarul solidarității prin care s-au urmărit promovarea empatiei și stimularea atitudinii de cooperare în grup; Regatul justiției și Joaca de-a judecătorul - activități de creație liberă și de dramatizare, care au avut drept obiective explorarea împreună cu elevii a unor modalități de rezolvare echitabilă a conflictelor prin ascultare activă și încurajarea deciziilor responsabile și echilibrate; Oglinda egalității și Scaunele identice - activități care au vizat înțelegerea conceptelor de egalitate și justiție, încurajarea respectului reciproc, promovarea gândirii critice cu privire la situațiile de excluziune; Cuvinte care rănesc și cuvinte care vindecă și Cartea despre bunătate - prin care cei mici au învățat importanța respectării demnității și a prețuirii vieții în toate aspectele ei. Ultima activitate a fost dedicată completării unui padlet, pentru a încuraja participarea activă a copiilor prin întrebări reflexive, stimularea curiozității și a dialogul intercultural, prin adresarea de întrebări colegilor lor din Portugalia și oferirea de răspunsuri la cele transmise de către elevii din cealaltă țară. Activitățile desfășurate în această etapă a proiectului au avut un impact semnificativ asupra elevilor, contribuind la dezvoltarea competențelor civice, a gândirii critice și a capacității de exprimare liberă a ideilor. Prin metodele nonformale utilizate, copiii au înțeles că drepturile fundamentale nu sunt concepte abstracte, ci valori care se regăsesc în viața de zi cu zi și care stau la baza unei societăți democratice. Proiectul WE ARE UNION a facilitat astfel o apropiere timpurie a elevilor de valorile europene, consolidând sentimentul de apartenență la Uniunea Europeană și promovând respectul pentru diversitate, cooperare și solidaritate. Conducerea Școlii „Ion Creangă” Suceava a oferit sprijin constant cadrelor didactice implicate în implementarea proiectului și a manifestat deschidere față de activitățile educaționale europene care contribuie la formarea unor elevi informați, implicați și responsabili, încă din clasele primare.

„Adolescență fără adicții”

Am învățat, în ultima vreme, mulțime de cuvinte noi. Unele dintre ele existente în vocabularul românesc dar fără să facem prea mult apel la ele, altele fiind rezultatul evoluției rapide a limbii în contextul globalizant al lumii în care trăim. Cuvinte care mângâie și cuvinte care sperie. Cuvinte care cântă și cuvinte care biciuiesc. Cuvinte care vorbesc despre suflet și cuvinte care vorbesc despre mintea mecanică, cea care nu cunoaște emoții.

Unul dintre cuvintele acestea care, în ultima vreme, mă urmărește ca o umbră, ca și cum ar vrea să-mi arate că e tot mai vizibil și că realitatea pe care o reprezintă e tot mai extinsăm ca un jeleu ale cărui culori și dulceață sunt tot mai iubite, dorite, înpărtășite... Ca o vrajă din care, odată prinși, nu mai putem ieși, ori dacă o facem, vom fi mai degrabă niște zombies, niște resturi de oameni, niște foste trestii gânditoare... Adicția... Dex spune: adicția este dependența față de un drog, cu tendința creșterii progresive a dozelor. Doar cuvântul drog și e suficient să te înfiori!! Și când te gândești la câte feluri de droguri circulă în lumea asta mare! Și câte tentații se joacă pe sub ochii și nasul copiilor și nepoților noștri! Prafuri, comprimate, țigări de toate soiurile, alcool, jocuri consumatoare de timp li de nervi, care mai de care mai violente, fast food, rețelele sociale....

M-am bucurat să văd că se încearcă să se deschidă ochii acestor puști, aflați la vârsta la care cred că știu tot, că merită tot, că nimeni nu mai e ca ei, vârsta la care părinții le sunt deja babaci iar bunicii mumii, să perceapă, să intuiască, să conștientizeze pericolele la care se expun. Și nu doar pe ei, căci suferința generată de dependențe nu-i va afecta doar pe ei, eroii propriilor povești, ci și pe cei din jur. M-am bucurat să citesc ceea ce am primit de la colega de cancelarie, Daniela Baltaru, despre o activitate derulată recent și care merită a fi cunoscută.

Activitățile din cadrul proiectului „Adolescență fără adicții” desfășurat în Săptămâna Școala Altfel, proiect propus de d-na prof. Baltaru Daniela, realizat cu sprijinul d-nului prof. Uță Marius, din cadrul Cabinetului de consiliere psihopedagogică din școala noastră au pornit de la Campania națională România respiră curat! inițiată de Institutul Național de Sănătate Publică, alături de Colegiul Medicilor Stomatologi din România și direcțiile de sănătate publică, în perioada noiembrie - decembrie 2025. Adolescenții de azi sunt supuși tot mai multor provocări, la care mulți dintre ei nu fac față din motive diferite, dar cel mai adesea datorită unei informări corespunzătoare. Școala este una din căile prin care se pot realiza activități de informare și prevenție cu privire la tot ceea ce înseamnă adicții. Dacă acum 10-15 ani doar consumul de tutun și alcool erau pe lista adicțiilor despre care discutam cu elevii, iată că în 2025 lista este lungă și complicată. Provocarea este pentru toți - elevi, cadre didactice, familie. Prin activitățile propuse elevilor în cadrul proiectului s-a dorit creșterea gradului de conștientizare în rândul elevilor cu privire la riscurile, consecințele și mecanismele de funcționare ale diferitelor tipuri de adicții (substanțe, tehnologie, jocuri de noroc, etc.), promovând totodată abilitățile de viață sănătoasă și strategiile eficiente de prevenire și intervenție timpurie. Trebuie să învățăm cu toții să spunem NU pericolelor și tentațiilor.

Câteva dintre obiectivele proiectului au fost următoarele: identificarea și descrierea a cel puțin 5 tipuri majore de adicții (ex: nicotină, alcool, droguri, jocuri video, rețele sociale), explicarea mecanismului de funcționare a dependenței la nivel cerebral (eliberarea de dopamină, toleranță), enumerarea a minim trei consecințe fizice, trei psihologice și trei sociale ale dependențelor pe termen lung. Am considerat că este necesară și promovarea empatiei și a sprijinului pentru persoanele afectate de adicție, reducând stigmatizarea socială, învățarea și aplicarea a cel puțin trei strategii eficiente de management al stresului și de luare a deciziilor sub presiunea grupului (tehnici de refuz asertiv), cunoașterea și accesarea surselor de ajutor și sprijin specializat (linii telefonice de urgență, centre de consiliere). La activitate au participat circa 120 elevi din clasele a VII-a și a VIII-a, cadre didactice.

În cadrul proiectului dezbaterea cu tema Pericolul adicțiilor a fost moderată de prof. Baltaru Daniela, iar la întrebarea "Unde încep și unde se termină adicțiile?" a răspuns consilierul școlar prof. Uță Marius. Elevii au fost provocați să răspundă la întrebări diverse pe tema adicțiilor, mai ales despre fumat, folosind aplicația Mentimeter, dovedind faptul că nu le sunt străine cunoștințele despre acestea. Datele statistice folosite în discuții de această dată nu au fost plictisitoare, ci au ridicat multe întrebări la care elevii au primit și răspunsuri. La sfârșitul întâlnirii, concursul Kahoot i-a animat puternic, viteza de reacție și corectitudinea răspunsurilor fiind decisive în stabilirea clasamentului.

Mă gândesc la faptul că, așa cum se întâmplă mai mereu, colegii mei n-au avut, pentru a-i premia pe câștigătorii micii competiții din final, decât laude și, eventual, o diplomă realizată cu mintea și pe banii lor. Cum ar fi dacă (dez)onor forurile competente ar finanța cum se cuvine programul Școala altfel și le-ar oferi niște premii pe bune?!? Un microscop, ca să poată observa structuri și efecte, poate chiar câte o trusă complexă de biologie-chimie, cu ajutorul căreia să poată face cercetare mai profundă pe diverse aspecte din mediul imediat înconjurător.... poate niște cărți... poate niște burse... Ce vorbesc și eu!!! De parcă n-aș ști în ce țară trăiesc și ce disprețuită e școala aici... Tot mai disprețuită. De societate, de minister, de șefii sindicatelor din învățământ.... și, în ultima vreme, tot mai mult și de elevi, și de părinții lor... Ce minunat ar putea fi programul acesta, Școala altfel, și ce bătaie de joc e gata să fie!

"Sub semnul prieteniei"

Nu știu alții cum sunt.... vorba năstrușnicului humuleștean, dar și eu, când văd și aud lumina unui sat, ca și cea de pe fețele oamenilor săi, și mai ales, cea de pe fețele pruncilor săi, parcă m-aș întoarce în copilăria mea, cea mai frumoasă dintre toate. Da, da, nimeni nu a mai avut o copilărie ca a mea. Nici ca a ta, colega de cancelarie. Nici ca a ta, eleva mea din prima bancă. Ori din a doua. Ori din oricare bancă din care, timp de patruzeci de ani, m-au privit ochi mari, și curioși, și șotioși, și neastâmpărați de copii. Și-mi amintesc (și sunt sigură că și foștii mei elevi au același rezultat al recursului la memorie), îmi amintesc nu atât de lecțiile propriu zise susținute de învățătorii și profesorii mei, cât, mai ales, ceea ce făceam în afara orelor de școală, fie că erau repetiții pentru serbări, fie că erau competiții sportive, excursii ori scurte drumeții pe coclauri. Câtă joacă! Ce imaginație intra în funcțiune! Câte visuri se plămădeau în asemenea ieșiri! Câte schimbări de macaz pentru viitoarea traiectorie profesională se găseau prin buzunarele nădejdilor noastre! Mie îmi erau tare dragi activitățile pe care, periodic, le făceam cu colegii din satul vecin: competiții de șah ori de împletit, identificarea de plante și tot soiul de larve și insecte prin lunca Sucevei (urmate de bălăceli de la care nu am mai fi plecat acasă), mici medalioane culturale... Multe. Am avut norocul să am oameni dedicați meseriei lor la catedră și am învățat multe și de toate de la ei. Mai ales să fim oameni onești.

De ce aceste gânduri acum și aici? Pentru că am primit gânduri și rânduri de la un asemenea gen de dascăl (nu dintre ai mei, că, din nefericire, viața își vede de cursul ei normal și învățătorii mei de multă vreme își dorm somnul sub crini), un învățător inimos, pentru care copiii cartierului sunt copiii săi, copii pe care îi antrenează în tot soiul de activități și proiecte care o vor nemuri prin amintirile lor. Îmi scrie, deci, DORINA FĂRTĂIȘ că și-a scos gâgâlicile din clasa I la o lecție de cunoaștere a lumii care, din nefericire, e tot mai mult amenințată cu dispariția: lumea rurală tradițională. O activitate care a încununat, cumva, săptămâna dedicată Programului Școala altfel. E vorba de activitatea derulată în cadrul proiectului "Sub semnul prieteniei", proiect de parteneriat școlar între Școlile "Ion Creangă" din Suceava și cele din Stroiesti. Astăzi 20 de pici din clasa IC din școala noastră și-au vizitat colegii de generație dintr-un spațiu cultural cu puternice rădăcini populare, acolo unde câțiva profesori inimoși continuă să se încăpățâneze să arate cât de important e să ne păstrăm rădăcinile: Un mare MULȚUMIM adresează doamna Fărtăiș domnilor profesori Ruști Daniel, Matei Claudiu, Foca Brîndușa și Sasu Andreea pentru stropii de suflet pe care-i pun în fiecare activitate și cu care udă fiecare mlădiță ce va fi, mâine, adult implicat. Au plecat dis de dimineață din școala noastră, curioși să vadă ce surprize vor întâlni în cale. In centrul satului Stroiești au văzut câteva căruțe frumos gătite și au fost foarte impresionați de frumusețea cailor. Robuști, puternici, dar atât de ascultători și de blânzi cu cei pe care-i duceau în atelaje. Au ajuns apoi la Școala Primară „Ilie Grămadă” din Zaharești, unde au fost întâmpinați de mulți copii frumoși și de două învățătoare vrednice, îmbrăcați cu toții în straie de sărbătoare, minunatele lor costume populare, cu catrințe cu fir argintiu și bundițe cu blăniță brumărie, cum șade bine la gospodarii crescători de oi. Pe terenul de sport au găsit mese întinse, precum în povești, pline cu colăcei și fructe și au înțeles ei că sunt așteptați colindători, dar ce a urmat a depășit orice așteptare. Am ieșit cu toții pe drum, căci se auzeau chiote de fete și flăcăi și muzică de fanfară. Și-au făcut apariția elevii din Stroiești, conduși de profesorii lor, Ruști Daniel și Matei Claudiu, în trei căruțe pline cu urători și colindători, cu capre, urși, țigănci, doctori, de nu știai la ce să te uiți mai întâi. Au intrat cu toți în curtea școlii, iar copiii din Suceava au fost invitați să joace rolul gazdelor, alături de adevăratele gazde din Zaharești.

25 de copii de oameni gospodari, care mereu au ieșit în lume cu bun și cu frumos, și-au primit musafirii cu tot ce mai păstrează satul Zaharești din identitatea sa culturală. Au fost minunate colinde, cantate de fete frumoase ca florile, îmbracate in tradiționalele lor costume naționale. Au urmat urși, capre, urători.Copiii noștri au fost foarte impresionați de tot ceea ce au văzut, dar cel mai mult le-au plăcut caii, cei reali. Cea mai grozavă experiență a orășenilor a fost faptul că au fost și ei plimbați cu căruțele (și nu le-a fost frică deloc, se lăudau ei apoi!) și le-a fost prezentată Biserica din Zaharești, edificu vechi de sute de ani. Cu toți au fost poftiți să se încălzească în școala caldă și primitoare, în care unii au fost elevi în clasele primare. Frumos gest la acești copii care nu au uitat de doamnele lor, frumos că dau mai departe tradițiile și că îi inspiră pe cei mici, arătându-le ce au văzut și ei în lumea satului.

Frumoasă toată cavalcada de activități (ca să fiu în ton cu ceea ce s-a întâmplat acolo) și mă bucur cu tot sufletul că încă mai sunt oameni-apostoli la catedră (deși, după cum sunt tratați de ministerul de resort, nu vor mai rămâne prea mulți!)m oameni pentru care școala rămâne templul unde se învață rădăcinile identității, precum și cele ale culturii în general. Felicitări tuturor și doamnei director Maria Ciuc noroc să aibă în continuare de asemenea oameni! Și să-i prețuiască, pentru că sunt rari și știu și pot face multe.

Îndemânare și strategie la Școala „Ion Creangă”: Spectacol pe axa de echilibru a Kendamei

Sala de sport a Școlii Gimnaziale „Ion Creangă” a răsunat de sunetul sacadat al bilelor de lemn, marcând desfășurarea unei competiții care a captat atenția întregii comunități școlare. Sub atenta coordonare a doamnelor profesoare Jijie Alexandrina și Cîmpan Georgeta, instituția a găzduit un concurs de kendama plin de energie, menit să promoveze concentrarea, coordonarea și spiritul de fair-play în rândul elevilor. Formatul evenimentului a fost unul riguros, aducând laolaltă „crema” utilizatorilor de kendama din ciclul gimnazial. Din fiecare clasă, de la a V-a până la a VIII-a, au fost selectați câte doi reprezentanți, cei mai iscusiți în mânuirea acestui instrument japonez de îndemânare. Atmosfera a fost una tensionată, dar plină de respect reciproc. Pe măsură ce rundele avansau, schemele deveneau tot mai complexe: de la simplele „Big Cup” sau „Small Cup”, până la mișcări spectaculoase de tip „Airplane”, „Orbit” sau „Lighthouse”. Juriul, condus de cele două profesoare organizatoare, a punctat nu doar reușita tehnică, ci și stăpânirea de sine și creativitatea în execuție. La secțiunea Junior, la clasele V-VI, a câștigat Coroamă Flavius din VF. La clasele a VII-a și a VIII-a câștigător a fost desemnat Matei Răzvan, elev în clasa a VII-a B. În finala mare, disputată la limită, care a ținut spectatorii cu sufletul la gură, marele câștigător a ieșit Matei Răzvan. Răzvan a impresionat prin fluiditatea mișcărilor și o precizie chirurgicală, reușind să finalizeze combo-uri dificile fără nicio eroare. „Kendama nu este doar un joc, este un exercițiu de răbdare. Mă bucur că am putut reprezenta clasa mea și că am câștigat împotriva unor adversari atât de buni”, a declarat proaspătul campion la finalul ceremoniei de premiere. Inițiativa doamnelor prof. Jijie Alexandrina și Cîmpan Georgeta a demonstrat că școala poate fi și un spațiu al pasiunilor moderne. Într-o eră dominată de ecrane, acest concurs a oferit elevilor o alternativă sănătoasă de petrecere a timpului liber, dezvoltându-le motricitatea fină și capacitatea de concentrare. Felicitări tuturor participanților și, în special, lui Matei Răzvan pentru performanța remarcabilă! Așteptăm cu nerăbdare ediția următoare, unde miza va fi și mai mare.

Sărbătoare națională

Nu-mi amintesc care a fost primul cântec patriotic pe care l-am învățat. Și nici când s-a întâmplat asta. Îmi amintesc, însă, că simțeam că undeva, în interiorul meu, se năștea un fel de bucurie care voia să iasă afară în ritmurile acelor marșuri menite să înflăcăreze mintea mea de copil. Eram în clasele mici, cu siguranță. Dar știu că, prin intermediul acestor cântece, am învățat, puțin câte puțin, cine suntem noi, ca neam. Tot de acolo am învățat cuvinte noi – patrie, republică, măreț, datorie, vitejie, eroi și eroism… Ritmurile acelea mă construiau ca om. Ca cetățean. Ca luptător. Asta știu acum, adult fiind. Atunci mi se părea o joacă. Îmi plăcea să cânt. Îmi plăcea să particip la serbările școlare. Mi se părea că așa, cântând cu bucurie, cu încredere, cu toată credința, îmi făceam datoria. Nu față de Patria care îmi era, încă, o idee abstractă, fără nici un fel de corespondent în viața reală. Nu față de republica despre care habar n-aveam ce e. Nu față de poporul pe care încă nu mi-l puteam imagina, ci față de familia mea și față de eroii din poveștile pe care mi le transmiteau cântecele. De ce aceste gânduri acum, azi? În ajun de 28 noiembrie? În apropiere de Ziua Națională? Tocmai din pricina acestor date-simbol pentru noi, locuitorii României. Tocmai pentru că azi am ascultat niște cântece despre Patrie, despre neam, despre eroism, despre datorie. Să vezi copii de clasele primare nu doar cântând, ci punând în vorbele lor tot suflețelul lor în care asemenea exerciții pot sădi semințe care vor da rădăcini puternice și sigure, rădăcini care vor crește păduri rezistente la orice fel de intemperii, să vezi asemenea manifestare e un privilegiu. Pentru că mă duc înapoi în copilărie. Pentru că mă bucur să văd că încă se mai poate. Pentru că aș zice că încă mai merită să avem speranțe. Speranțe care strălucesc în ochii aceia inundați de cuvintele cântecelor pe care le interpretează într-o zi de sfârșit de toamnă, fără să înțeleagă toate cuvintele, dar convinși că, sub ochii învățătoarelor lor , își fac datoria. Au cântat. Copii mici și copii mai mari. Au recitat. Copii mici și copii mai mari. Au creat poeme pentru Bucovina leagănului lor și pentru România, leagănul lor cel mare. S-au poticnit. S-au încurcat. Au mai uitat vorbe. Au roșit. Asta înseamnă că încă mai putem spera. Doar că, pentru ca speranțele acestea să nu rămână doar amintiri, e nevoie ca lucrurile acestea să se repete. E nevoie ca sufletul românesc să fie mângâiat și crescut curat, cu adevărul spus chiar dacă va părea să doară, dar care va crește drept arborii pădurii. E nevoie ca activități care să scuture zgura minciunilor, exagerărilor, ocultării realității să se organizeze mai des, dar fără fanfaronadă, fără ostentație, fără maximizarea unora și minimizarea altora în fărurirea istoriei. Căci istoria, mai devreme sau mai târziu, își demonstrează forța și scoate adevărul la lumină. Și așa cum lumina solară e suficientă pentru toată lumea de pe planetă, și educația trebuie să lumineze mințile astfel încât să înțeleagă că toți avem loc în istorie și că de fiecare depinde felul în care vom rămâne în ea, prin lumina adevărului, ori prin subteranele minciunii. Lumina e în carte și cartea îi așteaptă să îi facă oameni. Până vor citi tot mai multe despre ceea ce sunt oameni, și neamurile, și patriile fiecărui neam, cântecele pot să le fie un start. Alese cu grijă, și interpretate ca niște spovedanii. Cu bucurie mă înclin în fața dascălilor care au sădit semințe bune și de folos în sufletele învățăceilor lor. Cu recunoștință pentru « dictarea națională » inițiată de consilierul educativ Laura Dascălu, pentru învățătoarele (iertați-mă că nu folosesc titulatura aceea de profesor-nu-știu-de-care, dar, pentru mine, învățător este cel mai frumos titlu pe care-l poate purta un om al școlii; însuși Iisus este numit mereu Învățător !) care au pregătit cântecele patriotice cu puștii lor, pentru profesorii de gimnaziu implicați în organizarea și desfășurarea activității de azi, care a celebrat Ziua Bucovinei și Ziua Națională.