Pe marginea unei reîntâlniri....

Anca, Communication officer
la European Network for Women in Leadership
Paris

Sunt, în viaţa oricărui om, momente extraordinare, care îi demonstrează că nu trăieşte în zadar, că strădaniile sale dau roade sănătoase, chiar dacă nu imediat. Pentru un profesor asemenea momente sunt cele ale reîntâlnirii cu mai vechii săi elevi, copiii cu genunchii jumuliţi de căzăturile cu bicicleta şi cu fundiţe în păr ajunşi, peste vreme, maturi responsabili, cu diplome universitare şi ţeluri înalte,la care încă lucrează.
Un asemenea moment, emoţionant şi de neuitat, mi-a fost dat să trăiesc astăzi, alături de elevii fostei clase a VIII a B, absolvenţii şcolii noastre în 2000. A fost o clasă numeroasă, elita şcolii la vremea respectivă, clasa domnului profesor Dorel Finaşcu. O clasă cu elevi creativi, jucăuşi, implicaţi în viaţa şcolii lor, o clasă care a adus diplome la concursuri şcolare ştiinţifice şi sportive, o clasă care a organizat numeroase activităţi extracuriculare şi care a dat generaţiei sale şefa de promoţie.
A fost a doua generaţie de absolvenţi ai şcolii care, în aprilie 2000, a primit numele copilului universal şi care s-a mândrit cu elevii aceştia care ne-au făcut cunoscuţi în mediul şcolar sucevean prin rezultatele obţinute la examenul de capacitate şi apoi în anii de liceu la C.N."Petru Rareş", C.N."Ştefan cel Mare", C.N."Mihai Eminescu" ori C.N."Dimitrie Cantemir". Astăzi sunt absolvenţi de arhitectură, medicină, studii economice, drept, studii politice, politehnică, silvicultură,etc., cu participări la diverse congrese interne şi internaţionale, cu studii de masterat şi, în perspectivă, de doctorat, unii cu familii proprii, alţii cu perspective matrimoniale mai îndepărtate, cu planuri de viitor bine conturate şi gestionate de aşa manieră încât să nu conducă spre eşec.
I-am reîntâlnit pe copiii care au fost altădată şi am recunoscut în ei splendoarea unei tinereţi după care tânjesc, am revăzut în ei bucuria vieţii trăite frumos şi cuminte, am redevenit adolescentul capabil să răstoarne munţii cu doar o pocnitură din degete. Am retrăit împreună cu ei momente vesele, căci cele ce atunci păreau coşmaruri sunt astăzi privite dintr-o altă perspectivă, şi m-am bucurat că firimiturile de suflet pe care le-am investit în ei au dat roade şi stau, modeste, ascunse pe undeva prin temelia cetăţenilor serioşi de astăzi.
Mulţumesc, dragii mei, pentru invitaţia la reîntâlnirea voastră şi, mai ales, pentru talantul înzecit pe care mi l-aţi oferit prin devenirea voastră. Sănătate să aveţi ca să vă puteţi împlini toate visurile voastre şi pe ale noastre, deopotrivă. Mulţumesc, Roxana, Manuela, Laura, Alina, Raluca C, Cristina, Dana, Raluca N,Anca, Gabriela, Mihaela, Georgiana, Cătălin, Cristian, Ionel, Iulian,Loredana,Bogdan,Ariad! Gânduri bune de la profa voastră de la care şi astăzi aţi dovedit că aţi învăţat istorie.

O găsiţi pe Roxana pregătind expo "Case care plâng"- aici pregătind "patul" din ziare pentru casele pe care n-ar vrea să le mai vadă plângând...