Iar a ieşit preşedintele la rampă. Iar dă cu mogulii de pământ. Iar arată cu degetul către cei care sunt, în viziunea lui, vinovaţi de toate relele din societate(desigur, alţii, nu porocaliii lui!).
Printre cei arătaţi cu degetul în ultimele zile, fireşte, Dinu Patriciu. Fireşte, pentru că degetul prezidenţial pare să aibă abonament la poza magnatului cu petrolul.
Nu ştiu care şi în ce măsură are dreptate. Şi nici nu mă amestec- era să zic că nu mă priveşte!- în discuţiile de la chioşcul din colţ ori din scara blocului pe această temă. Adevărul e, cu siguranţă, pe la mijloc.
Până una-alta însă, mogulul cu părul grizonat mai face câte ceva pentru şcoală. Fundaţia pe care o conduce se implică în proiecte care privesc direct şcoala, elevii şi profesorii ei. A construit şcoli acolo unde era cea mai mare nevoie, oferă burse pentru elevi şi studenţi, formează profesori. La o sesiune de formare a cadrelor didactice am participat şi eu în această vară. Indirect, prin intermediul lui Ghiţă(aşa îl cheamă pe calculatorul nostru!) şi al celor de la fundaţie(mulţumesc Tincuţa, Mihaela, Cristian and co!), în cadrul unei şcoli de vară pentru cadre didactice din mediul rural în cadrul programului "Educaţia merită".
O săptămână nu m-am dezlipit de calculator, de la 9 dimineaţa până la 5-6 după amiaza. A fost o experienţă deosebită, din multe puncte de vedere. Nu vorbesc de competenţa conferenţiarilor(una de cea mai înaltă ţinută!), de pragmatismul temelor, de varietatea metodelor ori de orarul deosebit de echilibrat. M-au impresionat oamenii aceia prezenţi la cursuri, 60 de profesori de toate disciplinele, de la şcoli din mediul rural din mai multe judeţe. Nişte oameni extraordinari. Nişte profesori devotaţi, dedicaţi profesiei lor, nişte educatori implicaţi în totalitate în viaţa şcolilor şi comunităţilor lor. Mi-aş fi dorit, fireşte, să fiu prezentă în sală. Nu pentru alte motive, ci doar să-i văd că există, că nu sunt iluzii, că sunt reali. Pentru că, văzând câte proiecte au derulat, câte au în derulare, câte finanţări din fonduri europene au obţinut, cât de frumos şi de pasional vorbesc despre oamenii din şcolile lor, am avut impresia că sunt holograme, că nouă, celor ce urmăream cursurile de acasă, ni s-a proiectat un film în care actorii şi-au învăţat foarte bine rolurile.
Mi-a fost, în mod repetat, ruşine din pricina a ceea ce am putea să facem şi nu facem în şcoala noastră. M-am gândit la ce potenţial extraordinar avem noi, cei din buricul târgului,şi ce risipă facem. În defavoarea noastră, a şcolii, a elevilor, a societăţii în care trăim.
Să mai spună cineva ceva urât despre cum se obţin rezultatele şcolare la ţară, că va avea o neplăcută surpriză din partea mea!
Desi traim in tara in care traim,mai exista niste posibilitati si tot ce conteaza este sa vrei,sa vrei sa evoluezi,sa te perfectionezi.Cat despre ideea cu presedintele si mogulii,e deja o traditie ,,competitia,,dintre ei;nu face nimeni nimic pentru acest popor(decat sa-l minte si sa-l fure),insa e foarte important cine injura mai frumos(basescu pe vantu-voiculescu sau viceversa).Daca mai apar idei dintr-astea de ,,culturalizare,,sa-zicem(gen aceasta tabara de vara),parca te gandesti ca sunt dintr-o alta lume....
RăspundețiȘtergere