Şi a fost locala de istorie. Subiectele...ca subiectele, dar până am ajuns acolo a fost o adevărată tragicomedie.Că doar nu e de colea să te înfăţişezi la locul cu pricina, însoţit de legiunea de copii, mai mult ori mai puţin pregătiţi, şi să te trezeşti poftit pe uşă afară de către portar, pe motiv că deranjezi olimpiada. "Păi aţi venit prea târziu" zice omul sigur pe el, cu un glas şi o atitudine demne de un real Cerber. "Cum adică prea târziu?" îndrăznim noi să întrebăm. "Păi aşa cum vă spun. Olimpiada a început de la 9.00" mai zice el, insistând să părăsim incinta."Ei, drăcie- mă gândesc eu- cum vine asta, că doar ieri la prânz mi-am întrebat încă o dată, tocmai spre a nu greşi, şeful de catedră" şi nu mă dau dusă, mai ales că în ochii copiilor se iţiseră deja scânteieri de lacrimi. Telefoane, milogeală, explicaţii, nervi, rugăminţi, priviri furioase, lamentări, iar telefoane, iar ....Noroc cu profesorul şcolii gazdă care, calm, ne-a potolit şi pe noi şi, după ceva alte telefoane, i-a introdus în sălile pe care unii, dezamăgiţi, speriaţi, nedumeriţi, nici nu le identificaseră.
A trecut....Cu rezultate sub aşteptări....În parte din pricina unor carenţe, în parte din pricina descumpănirii şi unui blocaj psihologic uşor de înţeles în cele din urmă. Şi, deşi sigur s-ar fi putut mai mult, s-au calificat băieţii; se vede că ei au putut trece mai uşor peste incidentul din start şi s-au putut aduna mai repede. Om vedea ce-o mai fi. Un lucru este sigur însă: în ajun de etapă, voi înroşi eu telefoanele de legătură cu responsabilii acesteia, ca să nu mai îmi pun elevii în situaţii penibile.
Bravo, dragii mei! Sănătate şi mult mai mult spor în munca pentru faza următoare, Edi Vasileniuc şi Emi Iavorenciuc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu