Nu putem sta alături de greii educaţiei la nivel mondial. Nu merităm un asemenea loc la festinul minţilor luminate. Nu pentru că n-am putea, ci pentru că, din varii motive(de cele mai multe ori nu ştim decât să arătăm cu degetul către ogrăzile celorlalţi, din păcate!)nu reuşim să urnim căruţa şcolii din loc. Poate că nu tot cinul dăscălesc din România este extraordinar, poate că nu toate lecţiile noastre sunt deosebite(nici în Finlanda n-am văzut lucruri nemaipomenite!), poate că nu toată lumea are har, vocaţie pentru munca de la catedră, dar în ultima vreme se vede că nu putem comunica mai nimic din ceea ce fierbe în sufletul şi mintea noastră pentru că ne este închisă poarta sufletelor lor, ale elevilor noştri, ale copiilor ce mâine vor fi, într-un fel sau altul, protectorii noştri. Apatie, dezinteres, prezenţă pur fizică în clasă, surzenie, muţenie, orbire...aşa se prezintă tot mai mult şi mai mulţi elevi ai noştri. Lipsă de perspectivă? Probabil.Evoluţia societăţii româneşti este una tot mai rapid şi profund descendentă, nelăsând loc pentru visuri, pentru speranţe, pentru idealuri. Inexistenţa unei educaţii în spiritul muncii din familie? Posibil Tot mai mulţi părinţi îşi doresc pentru odraslele lor poziţii, ranguri, rezultate maxime cu eforturi minime, dacă nu chiar zero. Incompetenţa profesorilor? Posibil şi acest lucru. Cu batjocura îndurată din partea oricărui nepriceput ori, şi mai rău, a multor rău intenţionaţi şi cu umilinţa culegerii din noroi a unei coji uscate, negre şi mucegăite bucăţi de pâine, tot mai mulţi dascăli îşi iau lumea în cap, preferând să facă munci mizere dar bine plătite afară, locul lor fiind luat tot mai mult de submediocri pentru care catedra e un bun şi călduţ cojoc de vreme rea.
Toate acestea mai sus menţionate(şi încă multe altele) nu trag la cântar cât fac corupţia, minciuna, delaţiunea, sfidarea ajunse la rang de politică de stat. Nu poţi cere unei naţii bolnave să scoată mlădiţe sănătoase, care să mai şi rodească, să mai şi ia ochii vecinilor!
Cine are urechi de auzit? Ori ochi de văzut? Ori guri de vorbit?
Până una-alta, iată ce fac alţii. Noi...în alt mileniu, pe o altă planetă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu