Copii ai şcolii la curăţenia generală!

Au trecut două săptămâni de la începutul şcolii în goană. Cunoaşterea elevilor, recapitulări pentru testele iniţiale, modificări de orar, veniţi-plecaţi, ordine de la IŞJ- toate privind chestii obligatorii şi urgeeeeente!-, "indicăţi" mai mult ori mai puţin inteligente, bancuri mai bune ori mai fâsâite.....agitaţie de toamnă, precum cea a gospodinelor ce nu mai prididesc cu zacuştile, murăturile, salatele, etc din această perioadă. Azi a fost o altfel de zi de week end pentru câţiva dintre noii mei elevi; am participat, alături de alţi copii şi tineri, la campania derulată sub tutulatura Lets do it, Romania! Şi am făcut-o! Atât cât ne-au ţinut puterile. Atât cât ne-am priceput. Oricum, mult mai mult decât cei care, huzurind sub pături moi, şi-au prelungit somnul de dimineaţă într-o zi de sâmbătă. Şi iarăşi cu mult mai mult decât cei care, fără urmă de obraz şi de ruşine, aruncă, din viteza maşinii uneori(că deh! nesimţirile lor se ajunseră proprietari de cele maşini de fiţe şi nu se cade să mai facă vreo excursie până la tomberoanele de gunoi) saci cu pamperşi folosiţi, găleţi, izmene, becuri şi altele ce nu mai sunt de folos prin gospodărie în boscheţii,şanţurile ori refugiile de pe marginea şoselei, în pădure, în parcuri, pe lângă coşurile de gunoi, etc. Şi şi mai mult faţă de cei care, muulţi şi guralivi, nu mai prididesc cu laudele de sine şi nici cu privirile condescendente şi atitudini măreţe faţă de fraierii care rânesc gunoaiele altora! Şi sunt mulţi dintre aceşti printre noi. Mai mulţi ca oriunde în lume! Mai fudui ca nicăieri în altă parte! Mai nemernici decât şi-ar dori, poate, să fie!Nu mi-a venit să cred câtă mizerie am putut aduna cu câţiva copii harnici şi ascultători în vreo două ceasuri! Nu credeam că adulţii care fac parastase şi tot soiul de alte pomeni la cimitirul Pacea pot avea obrazele atât de groase încât să umple pădurea din jur cu toate resturile acestor paranghelii, ca şi cum dincolo de mormintele alor lor ar fi groapa de gunoi ori vreo gaură neagră care să absoarbă miile de pahare de plastic, coroanele care nu mai sunt la modă, sacoşele cu resturi în care s-au aciuat furnici şi alte dihănii, miile de suporturi roşii de lumânări ce şi-au ars conţinutul...Mare mizerie şi mulţi mizerabili! Vor ajunge nepoţii mei să gândească şi să trăiască altfel??? Mi-e greu să cred că da...dar sper, că speranţele nu costă absolut nimic. Până una-alta, le mulţumesc elevilor mei harnici şi responsabili, unii dintre ei dovedind că şi-au însuşit serios principiile cercetăşiei pe care s-a străduit să li le transmită învăţătoarea lor, Adriana Grădinaru, căreia îi mulţumesc pentru ceea ce a reuşit să facă până acum. Aceşti copii au găsit de cuviinţă să-şi sacrifice o zi din week end pentru a răspunde la o chemare generoasă, aceea a contribui la realizarea curăţeniei de toamnă, la reîmprospătarea feţei lumii în care trăiesc. Li se cuvin felicitări copiilor: Cameliei Popovici, Denisei Babeii, Denisei Bejinariu, lui Robert, lui Alex şi, în mod special, unui noduleţ de om cu un suflet uriaş, Dianei Elisei, cu toţii elevii mei de la VD. Bravo, dragii mei! Vă mulţumesc şi mă declar fericită să vă am elevi!