Let's do it, Romania! Let's do it, ciresarii lui Creanga!

Zi superba de toamna, racoroasa, dar insorita, plina de lumina facuta, parca, sa ne mangaie sufletele si sa ne spuna ca nu trebuie sa regretam vara care-a trecut atat de repede, caci toamna blanda va fi cel putin la fel de frumoasa. Zeci de copii, mai mari si mai mici, cu dascalii lor alaturi(dascalite, de fapt, caci barbatii au cam fugit de asemenea sarcina!!!) au iesit, ca niste vrabii gurese, la padure. Povesti, primele impresii de la scoala ce abia si-a reluat activitatea, amintiri din vacanta abia incheiata....Doi pasi si ajungem in paduricea de pe versantul ce priveste spre Scheia si, mai departe, catre satele ce se insira, ca niste margele la gatul codanelor, pana sun aripile padurilor Obcinilor Bucovinei. Un ceas, cat o zbatere de aripa si paduricea e curata, la marginea drumului adunandu-se zeci de saci cu gunoaie de toate felurile adunate de manutele harnice ale copiilor. A fost Let's do it, Romania! A fost zi de curatenie. Si de intercunoastere. Si de bucuria muncii impreuna. Si de noi cunoastinte care, poate, se vor transforma in noi prietenii. Si de pus intrebari. Si de aflat raspunsuri. Despre natura. Despre necazurile ei provocate de oameni. Si despre faptul ca ei, naturii, ii e tot mai greu sa faca fata nepasarii si indolentei oamenilor. Multumiri copii. Nu stiu daca voi simtiti, dar NATURA v-a intins o mana, verde, calda, curata, sa va mangaie pe crestet si sa va spuna ca va asteapta sa cresteti mari si sa nu uitati sa ramaneti asa cum ati fost azi: grijulii, iubitori si prietenosi cu EA. Ochii ei de cer albastru si sufletul ei de vant sagalnic agatat prin crengi de mar va vor simti mereu si va vor rasplati si azi, si maine, si totdeauna.