Cu gândul la Luceafăr

Clipe alungate de viața unui neam ce pare să trăiască într-un perpetuu vifor, ca și cum altfel s-ar îmbolnăvi...Noroc de oamenii care au fost cândva și care au dat un sens existenței noastre. Unui asemenea Hyperion rătăcitor prin stele i-am adus, în 15 ianuarie, prinos de gând și amintire neștearsă. Unui asemenea poet i-am închinat o clipă din existența noastră. Unui asemenea român absolut ne-am rugat să ne ierte pentru că nu mai suntem decât niște nedemni epigoni de români....Copilul Ipoteștilor, sensibilul Mihai Eminescu, a fost prezent printre noi, bucurându-se de lacul codrilor albastru, regretând plecarea păsărilor și căderea frunzelor codrului bătut de vânt, visând la steaua care a răsărit....Mulțumiri, bădie Mihai! Și vouă, puștii de la V A! Mulțumiri, Geanina Bernicu!