În vremuri nu tocmai fericite, când nu ne putem întâlni cum ar trebui și nici acționa cum am vrea, l-am mai sărbătorit o dată pe Poet, pe Visător, pe Omul nostru complet. S-a citit, s-a recitat, s-a cântat, s-a desenat.... A trecut încă un an al nemuririi lui, a copilului Ipoteștilor, a copilului codrilor, a copilului doinei și nădejdii românești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu