A venit, iarăși, toamna. A început un nou an școlar.

Septembrie a năvălit peste noi cu lacrimi de ploaie, cu roșu de ionatan și cu miros de frunze de nuc. Regretele pentru vacanța care s-a dus mult mai repede decât ne-am fi dorit se împletesc cu nădejdea că și zilele care vin vor trece la fel și ne vor conduce către o altă vacanță. Căci da, a început școala. Un nou an școlar. Al 28-lea al Școlii Gimnaziale Ion Creangă Suceava. Cei peste 1500 de elevi ai săi, împărțiți în 51 de clase, împreună cu personalul didactic, didactic auxiliar și nedidactic, s-au reîntors la școală. Veseli, exuberanți, cu privirile strălucind printre buchetele de flori , pitici de clasa pregătitoare, literați de clasa I, experimentași de la clasele II-IV, gimnaziști mari și mici, cu toții au inundat curtea școlii, înveselind un spațiu care le-a dus dorul peste vară. Parcă și vremea a fost impresionată de obrajii lor bronzați și de gândurile lor șugubețe și și-a zvârlit cât colo cojocul de nori și suflarea-i de gheață de mai zilele trecute, lăsând soarele să se joace în ograda celei mai tinere școli din oraș. Avem datoria să nu uităm că o școală este mai bună sau mai puțin bună nu doar prin profesorii săi, ci, mai ales, prin elevii săi. Când copilul este curios, când pune întrebări, când vine cu completări, când citește și împărtășește cu colegii roadele lecturii, când obligă pe profesor să iasă din zona de confort și să caute noul, să învețe împreună cu discipolii săi, să formeze o echipă cu aceștia, atunci școala este bună, este pasionantă, este provocatoare și se bucură de respect. Valoarea școlii o dau, înainte de toate, cei care muncesc, fiecare în felul său, construind o cultură proprie organizației. Într-o școală bună toată lumea învață de la toată lumea. Mereu. Asta ne dorim să fim. Cât vom putea s-o facem în noul an școlar, vom vedea. Deocamdată e bucuria revederii, a împărtășirii de impresii, a jocurilor de început. Să ne bucurăm că putem să lucrăm în școală și nu on line! Să ne bucurăm că suntem sănătoși și că ne putem privi în ochi! Să ne bucurăm că, dincolo de urgiile din lume, găsim în școală un loc primitor, căruia îi putem spune acasă. Să ne rugăm, atunci când ne plecăm genunchii, pentru pacea lumii, pentru că, în rest, bucuroși le-om duce toate, vorba poetului.