Studio de copilărie

Iar a fost o sâmbătă frumoasă: copii veseli și frumoși, puși pe joacă, pe șotii, pe teatru. Ne-am jucat iarăși: Am fost scufițe și domnișoare, mirese și profesori, mame și copii, lupi și vânători... Mai presus de toate, devenim, treptat, prieteni. Învățăm să avem răbdare, să ne ascultăm, nu doar să ne auzim. Învățăm să ne cunoaștem, să ne descoperim, să ne apreciem. Pătrundem profund în sensul cuvintelor. Experimentăm prietenia, sinceritate, încrederea, solidaritatea, împăcarea, adevărul, înțelegerea.... Ne construim, cărămidă cu cărămidă, cuvânt cu cuvânt, emoție cu emoție, ne construim frumos împreună. Ne jucăm serios. Facem treburi serioase jucându-ne. Și ne recompensăm: cu zâmbete, cu aplauze, cu bomboane, azi cu portocale care ne amintesc că vine Crăciunul. Ochii strălucitori ai copiilor, glasurile lor vesele, înbrățișările dinaințe de plecarea acasă reprezintă cel mai minunat feed back pe care îl poate avea un profesor. Și, astăzi ca și în sâmbetele anterioare, le-am avut din plin!