Alt campion in vizita la cuib

Sunt zile în care, în ciuda oboselii, simți că soarele e mai cald, că oamenii sunt mai frumoși, că nu ai motive să fii trist. Sunt zile în care mici întâmplări au darul să îți înflorească sufletul. O asemenea zi a fost azi iar întâmplarea care ne-a însorit ziua a fost vizita unui fost elev al nostru, în prezent numele și figura lui fiind cunoscute de tot mai mulți iubitori de sport și îndeosebi de handbal : DANIEL STANCIUC. Obosit după meciurile cu naționala din ultimele zile, în drum spre casa părinților săi, a poposit în școala în care pășea, cândva, cu emoțiile școlarului mic, și în sala de sport în care i-a fost descoperit de către tânărul profesor Vasile Boca.

S-a întâlnit cu puștii care astăzi își încep drumul către permormanță în handbal. Printre ei, copii din clasele I-II, Dani părea un Guliver care le transmite acestor liliputani dorința de succes, îndemnul de a fi ambițioși, harnici și perseverenți pentru a se construi ca oameni și ca jucători talentați. Picii îl sorbeau din priviri, visând ca, într-o zi, vor ajunge la înălțimea lui Dani (și fizică, și valorică). S-a întâlnit cu foștii lui profesori Vasile Boca și Alexandrina Jijie, precum și cu un alt coleg din echipa cu care, în 2017, deveneau campioni naționali la handbal în cadrul ONSS- Emilian Huțuleac,

unul dintre modelatorii actualilor noștri campioni naționali la minihandbal mixt, incontestabil sprijin al Alexandrinei Jijie în construirea unei noi echipe de campioni.

A ținut să se vadă și cu oameni care astăzi sunt mândri că i-au fost profesori : învățătoarea sa, Violeta Faliboga,

și profa de istorie, Oltea Prelucă.

S-au rememorat momente haioase din copilăria proaspăt adultului Dani, momente care au anunțat, în felul lor, înflorirea talentului nativ în mediul care i s-a dovedit favorabil. S-a vorbit despre talent, despre ambiție, despre disciplină, despre muncă, despre sacrificii, despre răbdare, despre ingredientele care, amestecate în mintea unui copil, construiesc o mare personalitate. Cu toții am fost fericiți să-l vedem pe copilul acesta cuminte, cu ochii mari deschiși către lumea care, iată, azi, începe să i se întindă la picioare. Felicitări, Dani, pentru ceea ce ești, și urări de succese tot mai multe și mai mari în lumea în care, cândva, handbaliștii români erau zei ! Fii și tu unul dintre ei !