Seara provocarilor

Greu ne urnim. Greu de tot. Suferim, așa cum spunea cineva, de sindromul întârzierii și asta nu face decât să adâncească distanța dintre noi, cei care furnizăm, mai ales, forță de muncă slab calificată și, în consecință, prost plătită, și cei care scot pe piață invenții, inovații, produse ale unei creativități debordante, rezultate ale cercetării, ale muncii intelectuale profunde și de durată. Programele noastre școlare sunt… cum sunt și nu facem decât să reluăm, la nesfârșit, ca un hamster în roata lui, o treabă care este tot mai puțin eficientă. Plecând de la asemenea constatări (și nu e doar la noi !), a luat naștere preocuparea pentru educația STEAM (inițial doar STEM), aceasta referindu-se la 5 subiecte: Science, Technology, Engineering, Art și Mathematics, respectiv știință, tehnologie, inginerie, artă și matematică. Acest tip de educație ține de educația non-formală, ce își propune să promoveze și să utilizeze metode și mijloace de lucru bazate pe știință, investigare și analiză directă. Scopul acestui tip de abordare este de a crea un mediu de învățare provocator, în care copiii să își folosească abilitățile din cele 5 domenii pentru a rezolva probleme, să descopere soluții inovative printr-o varietate de opțiuni. Acest tip de educație e mai atrăgătoare și pentru că încurajează creativitatea și imaginația și îi plasează pe copii în poziția de cercetători și oameni de știință prin intermediul jocurilor. Probabil că asta s-a avut în vedere atunci când s-a conceput proiectul intitulat Noaptea cercetătorilor: să stârnească curiozitatea științifică, tehnologică, inginerească și matematică. Cu asemenea gânduri, grupuri numeroase de elevi ai noștri, sub supravegherea cadrelor didactice, au participat vineri, 29 septembrie 2023, au participat, în spațiul USV, la numeroase experimente și prezentări de produse ale cercetării. Curiozitate, provocare, încercări repetate, curaj, colaborare, îndrăzneală, răbdare, comunicare, perseverență, reziliență, toate astea și multe altele sunt exersate și de cei ce propun experimente, și de cei ce asistă, curioși, la realizarea lor.

Scoala celor mari

Toamna, dincolo de culesul roadelor și de curcubeul de culori pe care-l coboară Cerul pe Pământ, înmuind în lumină de miere fiecare zi, toamna înseamnă, mai mult decât toate cele de mai înainte, școală. Elevi. Învățători. Caiete. Proiecte. Muncă. Multă muncă. Satisfacții mai mari ori mai mărunte. Ochi întrebători. Veselie. Tinerețe. Visuri, multe visuri. Și speranțe. Și bucurii. Oameni mari și oameni mici în ograda lui Creangă, bucurându-se și antrenându-se împreună pentru viața cotidiană. Școala nu e doar despre temele celor mici. Școala e și despre temele și munca celor mari. Despre ce așteptări au ei. Despre ce fac ei. Despre ce pot să facă mai bine. Și mai frumos. Și mai eficient. În asemenea context, miercuri, 27 septembrie, în casa noastră cea mare îmbrăcată în straie de Duminică, s-au desfășurat Consfătuirile Județene pentru învățământul primar, având tema Educația - schimbare, abilitare, creativitate și atitudine. Nu a fost o ședință în care cineva vorbește și auditoriul își ia notițe. D-nele inspectoare, Adriana Coțovanu și Dora Dulceac, au provocat cele 80 de cadre didactice, prezente la activitate, la un exercițiu de reflecție (Ce las în urmă, bine stocat în anul școlar trecut?, Ce duc cu mine în bagajul profesional, în anul scolar 2023-2024, astfel încât activitatea mea didactică să fie una de calitate?). În continuare, participanții au primit informații despre activitățile desfășurate în anul școlar 2022-2023 în județul Suceava, despre expectanțele pentru anul școlar 2023-2024, despre cadrul legislativ în baza căruia funcționează școala. Au fost supuse atenției și alte aspecte importante referitoare la activitatea didactică. Au avut loc discuții pe marginea subiectelor prezentate. A fost o întâlnire fructuoasă, dar și un prilej de revedere a colegilor, bucuria revederii construind starea de bine atât de necesară tuturor și fiecăruia dintre noi.

A invata altfel

A fi copil e nu doar o vârstă, ci și un privilegiu, Acela de a lăsa imaginația să apară în toată splendoarea sa, de a cotrobăi prin cotloanele lui A CREA, și ale lui A VREA pentru A ARĂTA și pentru A ÎNVĂȚA. A fi copil înseamnă a te bucura de povești și a te arunca în povești. Și dacă poți să iei cu tine și prieteni buni, cu care să înflorești povestea, ca să îi dai consistență și sens, e cu atât mai bine. Și e și mai provocator. Și e și mai pasionant. Și ai și mai multe beneficii, fie ele imediate, ori de perspectivă. Căci nu e tocmai de colea să imaginezi și să realizezi imaginea unei comunități preistorice; e nevoie de citit texte și de căutat reconstituiri pe la nenea Google și pe la tanti Wikipedia, e nevoie de utilizat materiale din natură, ca să nu încarci bugetul familiei, e nevoie de dexterități manuale, e nevoie de negociere cu colegii de echipă, e nevoie de ascultare activă, de argumentat, de creat o scenografie, de stabilit roluri în grup, de asamblat și finisat lucruri și idei, de urmărit informația științifică, dar și aspectul estetic, de utilizat un limbaj academic în prezentare… Un grup de vajnici exploratori ai istoriei din clasa condusă cu măiestrie de doamna Dorina Fărtăiș, învățător dedicat, cu suflet de artist, m-a plimbat, azi, printr-un sat preistoric, așa cum rezultă din textele citite de ei. Un sat neolitic, căci avea căsuțe făcute din ceea ce, generoasă, natura le dădea oamenilor- lut, paie și bușteni. Mai aveau oamenii aceia sulițe cu care, împreună, urmăreau prada și, astfel, făceau rost de hrană pe care o împărțeau cu toții. Tot împreună stăteau în jurul focului, împărtășind griji și nădejdi. Am vrut să îi provoc puțin cu varii întrebări. Nu mi-a mers; puștii, atenți, mi-au tot răspuns și chipurile lor luminoase și răspunsurile lor inteligente mi-au dat încredere. Mi i-am imaginat, o clipă, în diverse posturi de decizie și m-am simțit în siguranță. Și m-am gândit la câtă inteligență, și câtă creativitate, și câtă energie irosește țara asta. Și cât de mult mi-aș dori ca mințile, și brațele, și sufletele lor să reseteze România astfel încât să înceteze risipa. I-am felicitat. Și i-am luat în excursie la o clasă a opta, la care tocmai trebuia să vorbesc despre preistorie. Și au fost aplaudați. Și s-au bucurat. Și eu continui să visez. MULȚUMESC; COPII FRUMOȘI!

De la capat

11 septembrie 2023. Dincolo de tragedia din 2001, această zi reprezintă, în acest an, începutul unui nou an școlar pentru cei 1600 de elevi ai școlii noastre. 1600 de copii și foarte mulți părinți și bunici au umplut curtea școlii într-o zi în care natura și-a etalat tot evantaiul ei de frumusețe: soare strălucitor, verdele încă robust și dominant, păsări amețite de lumină cântând de parcă abia a dat primăvara-n crâng, mii de culori în brațele copiilor, priviri ocrotitoare ale adulților, îngrijorare printre cei mici, râsete cristaline printre gimnaziști…. Un nou an școlar. Al treizecilea al acestei școli, cea mai tânără din oraș, ridicată în prima parte a anilor 90 în cel mai nou, atunci, cartier al Sucevei. O școală care, cu toate hachițele unei legislații stufoase și inconsecvente, cu toată lipsa de interes a guvernanților față de actul educațional și față de generațiile viitoare, cu tot modelul social inadecvat pe care elevii noștri îl au tot mai clar evidențiat de cei „ajunși” fără prea mult respect față de carte, de munca intelectuală, s-a străduit să-și facă un loc și un nume în peisajul cultural al vechii capitale moldave. Și au reușit. Mici și mari, elevi, profesori și părinți, cu dăruire și bunăvoință, au creat un vibe special al școlii patronate de Nică a’ lui Ștefan a’ Petrii Ciubotariul. Să fiți sănătoși cu toții, dragii mei, și să faceți ograda lui Creangă tot mai cunoscută și mai iubită! Vivat, Crescat, Floreat, Școala Gimnazială Ion Creangă Suceava!