15 ianuarie 2024

Se încheie o săptămână care a început cu 15 ianuarie. Dincolo de aniversarea nașterii copilului ce va fi botezat Mihail în familia Eminovici (lăsăm deoparte faptul că adevărul e puțintel altfel, Raluca Iurașcu/Eminovici aducând pe lume acest copil cu aproape o lună mai devreme!), 15 ianuarie este, de ceva ani, Ziua Culturii Române. E bine, dar e oarecum incorect, pentru că nu O ZI, ci ZILNIC ar trebui să celebrăm cultura română, fie ea cea cultă, ori cea populară. Și avem ce să celebrăm, plecând de la limba română, pe care o vedem/auzim zilnic mâncată de cancerul necunoașterii și nepăsării, până la fiecare dintre domeniile culturii, fie ele muzica, ori știința medicală, arta plastică, ori filosofia, arhitectura ori aviația, sculptura, ori arta cusăturilor și broderiei etc. Copiii de la școală, împreună cu învățătorii, diriginții și profesorii lor, l-au celebrat pe Luceafăr în felul lor inocent și entuziast. Activitățile au fost realizate la nivel de clasă sau în parteneriat (la nivel de două clase: pregătitoare D și a V-a D sau pregătitoare C și a V-a C (Laura Dascălu și Loredana Pașcan), cărora li s-a adăugat dl. Adrian Șoiman, profesor de muzică, și elevi coordonați de dumnealui). E o frumoasă tradiție în ceea ceea ce înseamnă colaborarea între elevii de gimnaziu și profesorii lor cu învățătorii care, timp de cinci ani, i-au construit pe cei mici după principii și valori imuabile. De exemplu, activitatea realizată de Liliana Dumitrana împreună cu prof. diriginte Daniel Ceobanu (clasele pregătitoare D și a V a D), aceasta a constat într-un schimb literar de poezii și povești din creația marelui Eminescu. Cei mici, Exploratorii din Clasa pregătitoare D, au recitat câte una-două strofe dintr-o poezie eminesciană, aleasă de către părinți (Somnoroase păsărele, Pe lângă plopii fără soț, La mijloc de codru, Revedere). Cei mari, din clasa a V-a D, au citit celor mici fragmente din basmul Făt-Frumos din lacrimă sau au recitat și ei câte o strofă dintr-o poezie. În felul acesta, fiecare dintre participanți a avut de câștigat: s-a exersat memoria, s-au descoperit mijloace și formule literare sensibile, expresive, s-a îmbogățit vocabularul, într-un cuvânt, s-au atins suflete și s-au mângâiat existențe. În plus, s-a realizat o construcție emoțională puternică: cei mici au dobândit modele, cei mari s-au văzut validați și valorizați. Și alți copii au trecut Sara pe deal Pe lângă plopii fără soț, au admirat nuferii de pe Lacul, au hoinărit prin codri și păduri, au admirat stele și luceferi, închinând prinosul lor de bucurie celui care este supranumit românul absolut.