Rămas bun, Oltica Gorcea!

Viaţa te pune mereu în faţa unor situaţii cărora nu eşti pregătit să le faci faţă: relaţii familiale tensionate, copii care calcă strâmb, ispite de tot felul, dispariţii neaşteptate, etc.
TRECEREA colegei care ne aducea zâmbetul pe chip chiar dacă avem toate motivele să fim trişti ori furioşi,profesorului îngăduitor, dar ferm, bunicii care-şi iubea enorm copiii şi nepoţica, tovarăşului de nădejde al unui domn discret şi blajin(de fapt jumătatea lui electrică),mâna de ajutor întinsă fiecăruia în încercările mai mult ori mai puţin personale ne face să simţim un gol. Se vede şi se simte în cancelarie, în clase, la petreceri, oriunde era nevoie de un OM.
Dumnezeu s-o odihnească în pace şi să aibă grijă de noi, cei rămaşi aici!