Și Cerul a fost, azi, român.

O incredibila zi de duminică de început de decembrie! Soare generos, lumină străvezie izvorând dintr-un cer senin ca ochii unora dintre copiii poposiți de-o parte și de cealaltă a străzii ce trece pe sub streașina bisericii clădite de Elena Rareș.Oameni mari și mici veniți să se bucure, să vadă parada, să se bucure de Ziua Națională așa cum mai rar întâlnești. Steaguri, eșarfe și stegulețe tricolore, imn ascultat cu destul de multe mâini lipite de partea stângă a hainelor, soldați, tehnică militară, marșuri, imnul eroilori, umeri de tați călăriți de puști curioși, mămici cu stegulețe, fetițe cu tricolor în codițe, Maria cu tricolorul pe braț amintind de un alt decembrie blând, cel din 1989, oficialități citind discursuri insipide, preoți îndemnând să dăm Cezarului ce e al Cezarului și lui Dumnezeu ce i se cuvine, cărucioare cu bebei decorate cu tricolor, polițiști dirijând viermuiala...Pe undeva, printre oameni cu sau fără uniformă, noi, V A, învățând lecția introductivă a patriotismului: să nu uiți cine ești și ce și cui datorezi!E doar începutul.