A fost 1 iunie

Ieri a fost. Un 1 iunie rece, ud leoarcă, mustind de apă și înotând prin nori groși și joși, coborâți parcă de pe alte tărâmuri ca să inghită lumea. Și poate merităm să ne înghită, la cât de răi suntem... Dar nu despre asta e 1 iunie, ci despre copilărie, despre zâmbete, despre joacă, despre lipsa de griji, despre încredere. Încredere. A copiilor în adulți. A celor slabi în umărul celor de alături. A celor bolnavi în ajutorul celor sănătoși. A celor goi în bunăvoința celo îmbrrăcați. A celor slabi de înger în cei curajoși. A copilului de azi în adultul de azi și în adultul din el de mâine... Eu privesc cu tristețe spre viitor. Nu neapărat al meu, ci al nostru, ca omenire, ca civilizație. Nu-mi împărtășesc temerile aici, pentru că 1 iunie e despre copii, dar tot tristă sunt.... M-aș bucura să nu am dreptate și, peste ani, să mă rușinez de ele și să le ascund în cele mai întunecate cotloane ale minții pentru ca nici un nou Freud să nu fie în stare să le dibuiască (doar dacă nu cumva termoscanarea de la intrarea in Metro tocmai asta urmărește, după părerile unor...mă rog) Viața vă va purta pe unde nici cu gândul nu gândiți acum, vorba unei vechi zicale românești. Vă va fi bine, vă va fi cald, vă va fi lumină (sau măcar asta vă dorim noi, părinții voștri de azi). Vă va fi fericire! Oriunde veți fi și oricât de bine vă va fi, veți fi răscoliți de doruri. Și cel mai des vă va da ghes dorul de copilărie, de lumea aceea care a fost una infinită. Pentru că și oamenii se fac dor, nu-i așa? Să fiți sănătoși, copii, și să vă bucurați de tot ce înseamnă copilărie, pentru că, la un moment dat, o să-i cereți iertare că v-ați făcut mari. Și ar fi minunat ca atunci Timpul să vă poată demonstra că, deși ați crescut, nu trebuie să regretați, pentru că voi ați făcut istorie!!!