De-aș avea....

Ianuarie acesta n-a mai venit cu omăt, cum o făcea de obicei. Doar o pâclă deasă s-a așternut peste oraș și peste toată valea Sucevei, ca o pulpană de manta soldățească, cenușiu murdară, udă, de parcă abia a ieșit din tranșee. Chiar dacă atmosfera nu a fost cea mai luminoasă, copiii de la Atelierul de Teatru al proiectului În ograda lui Creangă și-au luminat un ceas de după amiază cu lumina chipului și frumusețea versurilor eminesciene. Am urmărit un scurt film documentar despre Românul Absolut, am comentat câteva secvențe din film, am recitat versuri de dragoste, versuri cu tematică istorică, versuri ănchinate mamei și naturii. Ne-am bucurat de copilul Mihai și de poetul Mihai Eminescu, de jurnalistul și comentatorul politic Eminescu. L-am însoțit pe drumul formării sale și în lupta sa pentru identitatea românească. L-am iubit și îl vom iubi mereu pentru că el este fiecare dintre noi. Și ne-am mai informat : anul 2023 este consacrat unor mari personalități românești care au marcat cultura română : Dimitrie Cantemir și Ciprian Porumbescu. Să se știe. Și să îi prețuim, că nu mai avem prea mulți !

Nașterea lui Eminescu - Adrian Păunescu Ciudata noapte simt ca o sa fie si-o sa trazneasca în dictionar, la noapte, în Moldova mijlocie, se naste Eminescul nostru iar. A fost sortit sa vina-n cea mai dulce si-n cea mai sfâsiata dintre tari, pleca-vor toti ai zilei sa se culce si-l vor primi stramosii lui calari. Asa firesc se-ntâmpla nefirescul, pamântul nostru sufera adânc, la Ipotesti se naste Eminescu si-n toata România mame plâng. La noapte, dintr-un pântec si o slova, se naste steaua celor ce-au tacut, îngenunchez, în fata ta, Moldova, si mâna mult lovita ti-o sarut. De-atâtea ori, în vremuri, sfâsiata ai fost, Moldova, cum sa spun nu pot, dar Eminescu ce se naste, iata, în Doina lui, o sa cuprinda tot. Ciudata noapte, noaptea noastra mare, o noapte cum a fost la început, si, de la Cernauti si pân’ la Mare, pâraiele se-aud plângând în Prut. În el tresare trist Moldova toata, toti fratii-nstrainati se regasesc, în el o inima va sti sa bata acum si vesnic, dorul românesc. În Voronet s-a rasculat albastrul, ca dintr-un cer frematator de frati, la noapte-n tara va urca un astru,