Teatru

Deşi mai puţini decât de obicei (mulţi copii sunt plecaţi cu părinţii pe cine-ştie-unde în această zi de sărbătoare şi, în acelaşi timp, de pomenire a morţilor), ne-am întâlnit iarăşi în ograda lui Creangă la atelierul de teatru. Ne-am bucurat să ne vedem şi ne-am jucat iarăşi de-a artiştii. Ziua de azi a fost destinată jocului de improvizaţie. Am fost, fiecare la rândul lui, un telefon, o şa de cal, un ghiozdănel, o rochie de carnaval, un tablou, un ceas… obiecte de tot felul care au monologat. Au fost exprimate gânduri şi sentimente. S-au imaginat situaţii diverse. S-au făcut corelaţii şi comparaţii. S-a dialogat, apoi, plecând de la micile monologuri. S-au făcut analogii. Am râs. Am fost serioşi. Ne-am amintit. Ne-am distrat. Pentru profesor este tot mai evidentă necesitatea unor cursuri profesioniste de teatru în şcoală. Copiilor le place şi sunt sigură că le-ar fi de mare folos un asemenea curs pentru a le da posibilitatea de a se exprima şi această formă. Noi ne jucăm într-un miniclub de week end, dar am constatat că joaca asta poate influenţa foarte serios pe cei care acum sunt ăn formare. Cursurile de teatru contribuie din plin la formarea personalităţii copilului care e un adult în formare. Prin intermediul jocurilor de tot felul, al exerciţiilor de mimă şi pantomimă, de improvizaţie, al combinării recitărilor cu interpretări muzicale şi coregrafice în cadrul microspectacolelor văzute ca producţii finale ale unor asemenea ateliere, copiii sunt beneficiari multipli, dobândind, ori exersând abilităţi şi competenţe multiple în ceea ce priveşte dezvoltarea sa intra- şi interpersonală, Teatrul, înainte de toate, este o alternativă de învăţare. Studii profesioniste demonstrează că elevii ce desfăşoară asemenea activităţi extracurriculare tind sa performeze mai bine la şcoală şi chiar să obţină rezultate superioare la diferite examene. Nu întâmplător în Atena lui Pericle (sec. V î.Hr) cetăţenii erau obligaţi să participe la spectacolele de teatru, pentru cei ce nu-şi permiteau acest lucru autorităţile polisului preluând sarcina din punct de vedere financiar. Activitatea într-un atelier de teatru contribuie la îmbunatăţirea stimei de sine, antrenând copilul în susţinerea unui discurs în public, în depăşirea tracului şi agorafobiei, construind treptat încredere în capacităţile proprii. În asemenea taeliere copiii învaţă şi să coopereze mai bine în echipă (ştiute fiind problemele care apar în asemenea situaţii, şi parcă tot mai puternic în ultima vreme), se disciplinează şi învaţă să accepte opiniile celorlalţi. Activităţile desfăşurate în asmenea context conduc la legarea unor noi prietenii, la descoperirea unor preocupări şi hoby-uri comune la copii de vârste diferite, din clase şi grupuri diferite, ceea ce e un câştig şi la nivel individual, dar şi la nivelul şcolii. Poate cea mai importantă achiziţie pe care un copil o dobândeşte în cadrul unui atelier de teatru este încrederea de sine. Mulţi copii (şi nu doar ei !) se confruntă cu trac, cu teamă, cu anxietate, iar teatrul îi ajută să depăşească asemenea bariere. Un copil cu încredere în fortele proprii va deveni un adult cu prezenţă de spirit, un adult ce-şi va înfrânge teama de a ţine un discurs, de a participa la un concurs ori de a susţine un interviu. Am vizionat un actor grozav: Gheorghe Cozorici recitând Scrisoarea a III a. Un titan al teatrului românesc recitând versurile titanului poeziei româneşti. Am hotărât să pregătim şi noi, ca produs final al atelierului, Scrisoarea a III a. Am împărţit rolurile şi data viitoare vom lucra în primă lectură această capodoperă a creaţiei eminesciene.