A VIII a A în Scoala altfel- ziua a II a

Alte câteva ceasuri de joacă, de data asta pe malul Sucevei, într-un decor de un verde incredibil de frumos. Nu ne-am propus nimic special, doar să ne jucăm, să ne desprindem de stresul cotidian, inerent finalului de gimnaziu, să uităm, măcar și parțial, de telefon, și să ne bucurăm de primăvară, de soare, de lumină, de natura de care ne îndepărtăm tot mai mult în ultima vreme. Copiii au alergat, au jucat fotbal și volei, cărți, remi și badminton, au râs, au spus bancuri, au povestit felurite întâmplări tolăniți pe pături, s-au dat de-a berbeleacul pe taluzul digului (mămici, nu vă supărați pe ei că au ajuns acasă cam murdari, râsetele lor pot spăla toată supărarea lumii!!!). Pentru dirigintă a fost un extraordinar prilej să recupereze măcar o frântură din ceea ce ne-a furat pandemia - prilejul de a ne cunoaște și prețui mai bine, de a ne suda colectivul alcătuit din tot soiul de talentați, sportivi, îndrăgostiți, visători, nehotărâți, guralivi, creativi, melancolici ori vulcanici, calmi ori irascibili, răbdători ori repeziți.... Ce adunătură haioasă și plină de viață! Ce aripi mari își pregătesc pentru zbor! Câtă filosofie se ascunde în spatele unor fațade care cu greu se lasă pătrunse! Azi nimeni nu a fost morocănos. Azi am văzut zâmbete pe fețe care, în mod obișnuit, sunt crispate. Azi am auzit voci care, în mod obișnuit, sunt închise în colivia tăcerii. Azi am văzut, iar, copii frumoși, copii inteligenți, copii care își caută propriul drum care, cu siguranță, diferă de al nostru. Și e bine că e așa. Avem motive să sperăm că va fi bine. Ce bine-ar fi de-ar fi mereu pace, lumină, bucurie! Ei, copiii mei de azi, se vor strădui să ni le asigure.