„Terra – de la poveste la realitate”

Geografia nu e doar o știință, ori o disciplină școlară. Geografia e un mod de viață, o parte din viața fiecăruia dintre noi. E o fereastră către Univers și o altă fereastră către lumea în care trăim, lumea asta cu bunele și, mai ales, cu relele ei. Și dacă ai nu doar ochii trupului, ci, mai ales, pe cei ai minții deschiși, este imposibil să nu vezi răul pe care, de cel puțin două veacuri, oamenii îl fac propriului lor „acasă” – singurei planete pe care o avem. Deocamdată. Din fericire, în tot haosul cultural în care ne învârtim în ultima vreme, precum hamsterii în rotițele lor, haos care poate descuraja și pe cel mai ambițios dintre noi, mai sunt copii care, îndrumați de oameni înzestrați cu har și cu chemare către catedră, descoperă nu doar frumusețea geografiei, ci și utilitatea ei atât pentru secvențe imediate de timp, cât și pe termen lung. Sunt copii curioși, copii care vor să înțeleagă mecanismele de funcționare ale acestui organism viu care este Pământul cu toate ale lui. Sunt copii care nu se mulțumesc să scroleze ecrane fluide în căutare de divertisment, ci care își pun întrebări și caută răspunsuri, care apelează la adulți atunci când nu sunt siguri că au înțeles corect, care își provoacă profesorii să caute și ei și, împreună să se construiască pe zi ce trece mai buni, mai siguri, mai înțelepți. Trebuie să recunosc că, de când m-am retras de la catedră, sunt puțin invidioasă pe colegii care, din mulțimile de copii cu care lucrează, descoperă minți lucide, curioase, copii dornici să își consume timpul liber muncind pentru un vis. Dar aceasta este o invidie pozitivă, vă asigur, și doar cei care fac meseria de profesor din pasiune, cu dedicare, cu sufletul deschis către cunoaștere și cu convingerea că misiunea lor e să facă lumea mai bună, doar aceia vor înțelege ce spun eu aici. Și invidia asta devine admirație și, în acest moment, admir doi copii și un profesor de la școala care mi-a fost pentru multă vreme „acasă” pentru tenacitate, pentru perseverență, pentru că, împreună, fac din geografie mereu o bucurie: Rareș, Eric și Alina. Formidabila lor echipă a participat la Concursul Interjudețean „Terra – de la poveste la realitate” desfășurat la Călărași, de unde s-au întors laureați. Avădănii Rareș Constantin cu mențiune, Fielek Erik Anton cu Premiul Societății de Geografie din România. Alina Nistor, profesoara lor, cu bucuria muncii răsplătite. De menționat că la acest concurs au participat doar câte doi elevi pe nivel de clasă pe județ, primii doi calificați la faza națională, ca urmare Erik și Rareș nu au reprezentat nu doar școala, ci și județul Suceava. Cu atât mai mult merită prețuirea noastră. Bravo, copii! Plecăciune, Alina Nistor!