Curs festiv.... curs de rămas bun

S-a încheiat, cu o lună în urmă, un alt an școlar. Mă rog, cursurile acestuia, pentru că anul școlar se încheie, ca și cel bisericesc, la 31 august. Pentru unii școlari nu a fost doar atât. Pentru 152 de elevi din ograda lui Creangă s-a încheiat o etapă din devenirea lor. Au absolvit școala generală. Au trecut prin vreo șaisprezece rubrici de catalog, făcând cunoștință cu fel și fel de discipline școlare. Au participat la numeroase activități extrașcolare care le-au stârnit interesul, curiozitatea, pasiunea. Sau, nu. S-au implicat în activități caritabile. Au derulat acțiuni ecologice. S-au implicat în competiții, fie ele academice ori sportive. Au dobândit premii. Au făcut ca numele școlii lor să fie cunoscut și apreciat. Au cântat. Au spus poezii. Au plantat pomi. Au vizitat muzee. Au văzut cum lucrează pompierii. Și brutarii. Și salvatorii de pe ambulanță. Au alergat prin pădure. Au desenat. Au spus ghicitori. S-au îndrăgostit. S-au mai și certat. Și au fost și invidioși. Și au fost zâmbete. Și lacrimi. Și bucurii. Și nerăbdare. Și deziluzii. Și s-a visat. Și s-au clădit proiecte de viitor. Și s-au și schimbat aceste proiecte. Și s-au colorat suflete. 152 de suflete. 152 de visuri. 152 de speranțe. 152 de adolescenți au plecat spre lumea mare cu speranțe lucind în ochii limpezi și cu planuri mari și încrederea că va fi bine într-un imaginar rucsac atârnat pe umeri. Despre realizări și proiecte, despre prietenie și sinceritate, despre visuri și recunoștință a fost vorba în cursul festiv pentru care s-au adunat la Eden Garden. Despre ei, adolescenții aceștia haioși, despre învățătorii lor, despre diriginții lor, despre profesorii lor care și-au împletit speranțele cu cele ale învățăceilor lor. S-au spus multe la această întâlnire. S-au spus vorbe frumoase. S-au rememorat momente care, toate împreună, formează tezaurul de amintiri din care nu vor fi alungați niciodată și la care se vor întoarce cu drag de multe ori. Atunci când vor fi departe. Atunci când le va fi dor. Atunci când le va fi greu. Atunci când vor suferi. Atunci când viața îi va pune în situația să compare. Să măsoare. Și vor vedea că nimic, dar nimic din viața lor nu va fi mai frumos ca anii aceștia când, dincolo de cataloage și de note, au fost ei înșiși: sinceri, uneori brutal de sinceri, entuziaști, energici, gata de trăsnăi, puși pe șotii… Cinci clase de absolvenți. Cinci învățători și cinci profesori diriginți care și-au dăruit nu doar timp și înțelepciune pentru ei, ci și firimituri de suflet. a VIII a A, învățător: Maria Cical, diriginte: Smaranda Păstrăv

a VIII a B, învățător: Cristina Rotaru, diriginte: Ștefan Leonte

a VIII a C, învățător: Denisa Atudorei, diriginte: Gabriele Aungurencei

a VIII a D, învățător: Tania Cozmei, diriginte: Nastasia Butnaru

a VIII a E, învățător: Ramona Catargiu, diriginte: Georgeta Cîmpan

Tuturor, drum lung prin viață și plin de realizări!

Despre ce ne bucură și ce ne doare....

A trecut ceva vreme de când a sunat clopoțelul ultimei zile de școală din acest an școlar. Au trecut și zilele de foc ale Evaluării Naționale care a antrenat pe cei 152 de absolvenți ai școlii din acest an. S-au afișat, săptămâna trecută, și rezultatele la acest prim examen pe care viața îl pune în fața adolescenților și dă emoții și lor, și profesorilor, și părinților care-și doresc, cum e și firesc, un parcurs școlar cât mai bun ca premisă a unui parcurs profesional plin de satisfacții (e drept că, în multe cazuri, părinții își doresc mult mai mult decât pot duce copiii, dar asta e o altă discuție). 152 de absolvenți își iau, iată, rămas bun de la școala în care, unii mai mult, alții mai puțin, au deschis cartea vieții lor, viață pe care le-o doresc a fi cât mai împlinită. Pentru binele lor și al nostru, al celor pentru care școala ne-a fost nu doar loc de muncă, ci un adevărat mod de viață. Printre ei sunt și copii cu care am lucrat doi ani și, firește, am fost curioasă să aflu ce și cum în legătură cu rezultatele lor. Da de unde! GDPR, domnule, și nu se poate! Am eu o anume părere despre secretizarea asta a numelor pe listele cu rezultate la tot felul de concursuri și examene, dar vorba aceea, educația mă împiedică să o expun aici. Nu mă pot abține, totuși, să nu spun că, cel puțin din perspectivă școlară, trebușoara asta nu face nici un bine. Pe de o parte, copiii din fruntea listei simt o anume frustrare că munca lor, eforturile lor, competențele lor nu sunt lăsate să iasă la lumină, să fie admirați și felicitați. Pe de altă parte, cei din coada listei nu vor fi protejați, astfel ascunși, de atitudinea critică a celorlalți. Pentru că ei, cei care iau note mici, nu apar din neant; sunt copii care, din varii motive, trec prin școală doar pentru că e obligatorie. Și, din punctul meu de vedere, această secretomanie nu-i ajută pe nici unii să învețe a fi responsabili, să-și asume fie meritele, fie eșecurile. Globul de sticlă pe care-l pune GDPRul în cazul acesta nu ajută la formarea unor caractere, ci, mai degrabă, la mermelirea adevărului, la crearea iluziei că totul este bine, frumos și minunat. Și, eventual, la matrapazlâcuri cu tezele, așa cum avem minunatul exemplu din anii trecuți de prin împrejurimile reședinței de județ, exemplu care n-ar fi fost descoperit dacă ar fi funcționat GDPRul acesta. Ori tocmai de asta s-o fi inventat pelerina asta? Copiii noștri nu sunt nici mai buni, nici mai frumoși, nici mai deștepți dacă îi ascundem după tot felul de paravane. Copiii noștri trebuie să învețe că succesul nu se obține pocnind din degete și că viața nu-ți oferă o cupolă sub care să te ascunzi mereu atunci când încercările ei te pun în situații dificile. Copii noștri trebuie să învețe să gestioneze și succesul, și eșecul pentru a putea răzbate într-o lume tot mai competitivă, care n-are răbdare să-i bibilească pe cei hiper-ultra-protejați.

Dar să revenim la rezultatele acestea secretizate ale EN. Am în față niște statistici făcute după milioanele de cifre pe care le afișează site-ul ministerului de resort. Dezolant să vezi că niște ființe au devenit doar niște cifre, care cifre au luat niște note. Mai mari, notele, mai mici, aparținând unor cifre. Niște cifre aparținând altor cifre. De parcă am fi la Auschwitz, ori Dachau, ori Mauthausen… Copiii s-au dovedit a fi mai responsabili, însă, decât adulții care le dirijează viața: toți cei 152 de absolvenți (cel mai mare număr de absolvenți de clasa a VIII a din toate școlile din județ!) au fost prezenți la ambele probe, chiar dacă unii vor fi știut că nu sunt pregătiți. Rata de promovare, 95,5%, este una îmbucurătoare, pentru că e mai mare decât cele din anii anteriori. Cu media generală de 7,85% (8,19% la Limba română și 7,52 la Matematică), școala se situează pe poziția a 13-a la nivelul județului, într-un clasament care ia în calcul strict media generală la EN, nu și selecția prin care colegiile de top din județ și-au format clasele de gimnaziu, nu și numărul de elevi cu CES pe care profesorii s-au străduit să-i scoată la limanul gimnaziului (chiar dacă ministerului nu pare să îi pese de acești copii care, deși lucrează după programe reduse, dau EN pe aceleași subiecte!), nu și condițiile materiale ale familiilor, condiții care permit sau nu alternativa meditațiilor în particular etc.

Cu toate acestea, copiii noștri s-au prezentat bine la probele de examen, 83 dintre ei (deci mai mult de jumătate din toți) obținând medii între 8 și 9,99, fetele fiind ceva mai harnice. Ori, poate, mai calme, mai echilibrate în zilele de foc (51 de fete, 32 de băieți sunt în această plajă numerică). E un rezultat meritoriu, nu-i așa? Pentru mine, care nu doar am muncit zeci de ani în școala asta, ci mi-am și dorit să-i văd pe copiii noștri cât mai sus (pe ei, nu pe niște cifre!), e un rezultat frumos și asta mă face să mă gândesc cu drag și cu recunoștință la toți colegii care lucrează atât de mult pentru a obține aceste rezultate. Și care, drept recompensă, vor avea normele de predare mărite. Că… Dar mă întorc la rezultate, că altfel simt că iau foc de furie. 102 note între 8 și 9.99 la Limba română. Nu e frumos? 47 de note între 9 și 9.99 și 55 de note între 8 și 8.99. Pentru mine, e foarte frumos. Mă bucură rezultatele acestea și sunt sigură că ele ar fi trebuit acordate unor nume, nu unor cifre. 70 de note între 8 și 10 la matematică. O notă de 10, 27 de note între 9 și 9.99 și 42 de note între 8 și 8.99. Frumos. Frumos, Maya Rusu, rezultatul tău final (cea mai mare medie din școală și a doua la nivel de județ) obținut din 10 la mate și 9.85 la română. Nu întreba de unde știu că tu ești, că nu îți spun, dar meriți felicitările noastre, ale tuturor celor care te cunoaștem, te iubim și te prețuim. Felicitări tuturor copiilor și succes în continuare!

Sigur că avem și note mici, avem și copii care, din varii motive, nu au reușit să obțină note de promovare. Dar e, acesta, un motiv de secretizare a rezultatelor? Mai degrabă aș spune că e un motiv de regândire a programelor de studiu, de stabilit niște descriptori de performanță clari, de gândit modalități de consolidare a ceea ce e fundamental, de finanțat activități extracurriculare care să permită ieșirea copiilor în natură și comunicarea directă cu ceilalți (colegi sau profesori) nu prin tot soiul de platforme și device-uri, de pregătit profesori de sprijin pentru elevii cu CES, nu de acoperit această nevoie tot mai stringentă cu profesorii itineranți (nici nu mai știu dacă există!) ca să dea bine acolo, prin ceva statistici din care rezultă că ne aliniem la normal, de gândit un alt mod de evaluare pentru acești copii, de… De multe. Iar simt că mă înfurii. Se vede însă că din birourile clădirii situate pe o stradă cu nume de rezonanță istorică reforma înseamnă ore în plus și bani în minus. Atât. Restul? Cândva…. Când o fi timp de judecat corect. Doar că acel moment cred că va veni prea târziu. Mult prea târziu.

Așa se construiesc campionii

S-a încheiat Ghionea Camp - Summer Edition 2025 , tabăra destinată handbaliștilor cu potențial cu vârsta cuprinsă între 10 și 18 ani. Din școala noastră au participat Fabian Broșteanu (6A), Ciprian Chibici (6E0 și Tudor Vasiliu (5E).. Și, invitat special, profesorul care descoperă și șlefuiește talentele elevilor noștri, Vasile Boca.

Tabăra aceasta favorizează întâlnirea dintre pasiunea pentru handbal și munca asiduă pentru performanță. Tabăra s-a desfășurat în două etape : - pentru băieți între 29 Iunie - 3 Iulie 2025 - pentru fete: între 3 Iulie - 7 Iulie 2025 Locul ales de organizatori este unul de vis, Cheile Grădiștei, Fundata, Județul Brașov , acolo unde aerul tare al munților și parfumul coniferelor creează o atmosferă de poveste, iar nopțile își lasă stelele să fie prinse în mâinile iubitorilor de natură, inspirând, prin strălucirea lor, pe viitorii campioni.

Au fost antrenați de oameni pasionați, cu rezultate notabile în sportul cu mingea aceasta mică., insistându-se pe intensitatea acțiunilor, pe concentrare în joc, pentru realizarea unui progres real pe fiecare metru de teren. Participanții au lucrat mereu într-o atmosferă de competiție, dar mereu cu zâmbete și sprijin, încărcându-se cu energie pură. Mai mult, antrenorii au insistat nu doar pe tehnicile de joc, ci și pe disciplină, mentalitate, voință, depășirea limitelor., pentru că fiecare detaliu contează pentru realizarea performanței.

Copiii au trecut și prin sesiunni de dezvoltare personală și profesională într-un mediu prietenos, explicându-li-se ce înseamnă să ai grijă de propriul corp atunci când faci sport de performanță,: alimentația corectă, somnul de calitate și hidratarea fiind la fel de importante ca antrenamentele. Au învățat. Cât de important e să mănânce echilibrat, să doarmă suficient și să-și asculte mereu corpul. Li s-a oferit ocazia să desfășoare numeroase activități de echipă și momente de neuitat alături de alți tineri pasionați , unii dintre ei celebrându-și zilele de naștere în tabără, alături de prieteni noi și, de ce nu, de viitori coechipieri ori adversari în echipe de top. Toate aceste activități au rolul de a-i construi pe copii mai sănătoși, mai buni, mai prietenoși, mai puternici și mai uniți, oferind o alternativă educațională deosebit de valoroasă.