A trecut ceva vreme de când a sunat clopoțelul ultimei zile de școală din acest an școlar. Au trecut și zilele de foc ale Evaluării Naționale care a antrenat pe cei 152 de absolvenți ai școlii din acest an. S-au afișat, săptămâna trecută, și rezultatele la acest prim examen pe care viața îl pune în fața adolescenților și dă emoții și lor, și profesorilor, și părinților care-și doresc, cum e și firesc, un parcurs școlar cât mai bun ca premisă a unui parcurs profesional plin de satisfacții (e drept că, în multe cazuri, părinții își doresc mult mai mult decât pot duce copiii, dar asta e o altă discuție). 152 de absolvenți își iau, iată, rămas bun de la școala în care, unii mai mult, alții mai puțin, au deschis cartea vieții lor, viață pe care le-o doresc a fi cât mai împlinită. Pentru binele lor și al nostru, al celor pentru care școala ne-a fost nu doar loc de muncă, ci un adevărat mod de viață. Printre ei sunt și copii cu care am lucrat doi ani și, firește, am fost curioasă să aflu ce și cum în legătură cu rezultatele lor. Da de unde! GDPR, domnule, și nu se poate! Am eu o anume părere despre secretizarea asta a numelor pe listele cu rezultate la tot felul de concursuri și examene, dar vorba aceea, educația mă împiedică să o expun aici. Nu mă pot abține, totuși, să nu spun că, cel puțin din perspectivă școlară, trebușoara asta nu face nici un bine. Pe de o parte, copiii din fruntea listei simt o anume frustrare că munca lor, eforturile lor, competențele lor nu sunt lăsate să iasă la lumină, să fie admirați și felicitați. Pe de altă parte, cei din coada listei nu vor fi protejați, astfel ascunși, de atitudinea critică a celorlalți. Pentru că ei, cei care iau note mici, nu apar din neant; sunt copii care, din varii motive, trec prin școală doar pentru că e obligatorie. Și, din punctul meu de vedere, această secretomanie nu-i ajută pe nici unii să învețe a fi responsabili, să-și asume fie meritele, fie eșecurile. Globul de sticlă pe care-l pune GDPRul în cazul acesta nu ajută la formarea unor caractere, ci, mai degrabă, la mermelirea adevărului, la crearea iluziei că totul este bine, frumos și minunat. Și, eventual, la matrapazlâcuri cu tezele, așa cum avem minunatul exemplu din anii trecuți de prin împrejurimile reședinței de județ, exemplu care n-ar fi fost descoperit dacă ar fi funcționat GDPRul acesta. Ori tocmai de asta s-o fi inventat pelerina asta? Copiii noștri nu sunt nici mai buni, nici mai frumoși, nici mai deștepți dacă îi ascundem după tot felul de paravane. Copiii noștri trebuie să învețe că succesul nu se obține pocnind din degete și că viața nu-ți oferă o cupolă sub care să te ascunzi mereu atunci când încercările ei te pun în situații dificile. Copii noștri trebuie să învețe să gestioneze și succesul, și eșecul pentru a putea răzbate într-o lume tot mai competitivă, care n-are răbdare să-i bibilească pe cei hiper-ultra-protejați.
Dar să revenim la rezultatele acestea secretizate ale EN. Am în față niște statistici făcute după milioanele de cifre pe care le afișează site-ul ministerului de resort. Dezolant să vezi că niște ființe au devenit doar niște cifre, care cifre au luat niște note. Mai mari, notele, mai mici, aparținând unor cifre. Niște cifre aparținând altor cifre. De parcă am fi la Auschwitz, ori Dachau, ori Mauthausen…
Copiii s-au dovedit a fi mai responsabili, însă, decât adulții care le dirijează viața: toți cei 152 de absolvenți (cel mai mare număr de absolvenți de clasa a VIII a din toate școlile din județ!) au fost prezenți la ambele probe, chiar dacă unii vor fi știut că nu sunt pregătiți. Rata de promovare, 95,5%, este una îmbucurătoare, pentru că e mai mare decât cele din anii anteriori. Cu media generală de 7,85% (8,19% la Limba română și 7,52 la Matematică), școala se situează pe poziția a 13-a la nivelul județului, într-un clasament care ia în calcul strict media generală la EN, nu și selecția prin care colegiile de top din județ și-au format clasele de gimnaziu, nu și numărul de elevi cu CES pe care profesorii s-au străduit să-i scoată la limanul gimnaziului (chiar dacă ministerului nu pare să îi pese de acești copii care, deși lucrează după programe reduse, dau EN pe aceleași subiecte!), nu și condițiile materiale ale familiilor, condiții care permit sau nu alternativa meditațiilor în particular etc.
Cu toate acestea, copiii noștri s-au prezentat bine la probele de examen, 83 dintre ei (deci mai mult de jumătate din toți) obținând medii între 8 și 9,99, fetele fiind ceva mai harnice. Ori, poate, mai calme, mai echilibrate în zilele de foc (51 de fete, 32 de băieți sunt în această plajă numerică). E un rezultat meritoriu, nu-i așa? Pentru mine, care nu doar am muncit zeci de ani în școala asta, ci mi-am și dorit să-i văd pe copiii noștri cât mai sus (pe ei, nu pe niște cifre!), e un rezultat frumos și asta mă face să mă gândesc cu drag și cu recunoștință la toți colegii care lucrează atât de mult pentru a obține aceste rezultate. Și care, drept recompensă, vor avea normele de predare mărite. Că… Dar mă întorc la rezultate, că altfel simt că iau foc de furie. 102 note între 8 și 9.99 la Limba română. Nu e frumos? 47 de note între 9 și 9.99 și 55 de note între 8 și 8.99. Pentru mine, e foarte frumos. Mă bucură rezultatele acestea și sunt sigură că ele ar fi trebuit acordate unor nume, nu unor cifre. 70 de note între 8 și 10 la matematică. O notă de 10, 27 de note între 9 și 9.99 și 42 de note între 8 și 8.99. Frumos. Frumos, Maya Rusu, rezultatul tău final (cea mai mare medie din școală și a doua la nivel de județ) obținut din 10 la mate și 9.85 la română. Nu întreba de unde știu că tu ești, că nu îți spun, dar meriți felicitările noastre, ale tuturor celor care te cunoaștem, te iubim și te prețuim. Felicitări tuturor copiilor și succes în continuare!
Sigur că avem și note mici, avem și copii care, din varii motive, nu au reușit să obțină note de promovare. Dar e, acesta, un motiv de secretizare a rezultatelor? Mai degrabă aș spune că e un motiv de regândire a programelor de studiu, de stabilit niște descriptori de performanță clari, de gândit modalități de consolidare a ceea ce e fundamental, de finanțat activități extracurriculare care să permită ieșirea copiilor în natură și comunicarea directă cu ceilalți (colegi sau profesori) nu prin tot soiul de platforme și device-uri, de pregătit profesori de sprijin pentru elevii cu CES, nu de acoperit această nevoie tot mai stringentă cu profesorii itineranți (nici nu mai știu dacă există!) ca să dea bine acolo, prin ceva statistici din care rezultă că ne aliniem la normal, de gândit un alt mod de evaluare pentru acești copii, de… De multe. Iar simt că mă înfurii. Se vede însă că din birourile clădirii situate pe o stradă cu nume de rezonanță istorică reforma înseamnă ore în plus și bani în minus. Atât. Restul? Cândva…. Când o fi timp de judecat corect. Doar că acel moment cred că va veni prea târziu. Mult prea târziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu