„Adolescență fără adicții”

Am învățat, în ultima vreme, mulțime de cuvinte noi. Unele dintre ele existente în vocabularul românesc dar fără să facem prea mult apel la ele, altele fiind rezultatul evoluției rapide a limbii în contextul globalizant al lumii în care trăim. Cuvinte care mângâie și cuvinte care sperie. Cuvinte care cântă și cuvinte care biciuiesc. Cuvinte care vorbesc despre suflet și cuvinte care vorbesc despre mintea mecanică, cea care nu cunoaște emoții.

Unul dintre cuvintele acestea care, în ultima vreme, mă urmărește ca o umbră, ca și cum ar vrea să-mi arate că e tot mai vizibil și că realitatea pe care o reprezintă e tot mai extinsăm ca un jeleu ale cărui culori și dulceață sunt tot mai iubite, dorite, înpărtășite... Ca o vrajă din care, odată prinși, nu mai putem ieși, ori dacă o facem, vom fi mai degrabă niște zombies, niște resturi de oameni, niște foste trestii gânditoare... Adicția... Dex spune: adicția este dependența față de un drog, cu tendința creșterii progresive a dozelor. Doar cuvântul drog și e suficient să te înfiori!! Și când te gândești la câte feluri de droguri circulă în lumea asta mare! Și câte tentații se joacă pe sub ochii și nasul copiilor și nepoților noștri! Prafuri, comprimate, țigări de toate soiurile, alcool, jocuri consumatoare de timp li de nervi, care mai de care mai violente, fast food, rețelele sociale....

M-am bucurat să văd că se încearcă să se deschidă ochii acestor puști, aflați la vârsta la care cred că știu tot, că merită tot, că nimeni nu mai e ca ei, vârsta la care părinții le sunt deja babaci iar bunicii mumii, să perceapă, să intuiască, să conștientizeze pericolele la care se expun. Și nu doar pe ei, căci suferința generată de dependențe nu-i va afecta doar pe ei, eroii propriilor povești, ci și pe cei din jur. M-am bucurat să citesc ceea ce am primit de la colega de cancelarie, Daniela Baltaru, despre o activitate derulată recent și care merită a fi cunoscută.

Activitățile din cadrul proiectului „Adolescență fără adicții” desfășurat în Săptămâna Școala Altfel, proiect propus de d-na prof. Baltaru Daniela, realizat cu sprijinul d-nului prof. Uță Marius, din cadrul Cabinetului de consiliere psihopedagogică din școala noastră au pornit de la Campania națională România respiră curat! inițiată de Institutul Național de Sănătate Publică, alături de Colegiul Medicilor Stomatologi din România și direcțiile de sănătate publică, în perioada noiembrie - decembrie 2025. Adolescenții de azi sunt supuși tot mai multor provocări, la care mulți dintre ei nu fac față din motive diferite, dar cel mai adesea datorită unei informări corespunzătoare. Școala este una din căile prin care se pot realiza activități de informare și prevenție cu privire la tot ceea ce înseamnă adicții. Dacă acum 10-15 ani doar consumul de tutun și alcool erau pe lista adicțiilor despre care discutam cu elevii, iată că în 2025 lista este lungă și complicată. Provocarea este pentru toți - elevi, cadre didactice, familie. Prin activitățile propuse elevilor în cadrul proiectului s-a dorit creșterea gradului de conștientizare în rândul elevilor cu privire la riscurile, consecințele și mecanismele de funcționare ale diferitelor tipuri de adicții (substanțe, tehnologie, jocuri de noroc, etc.), promovând totodată abilitățile de viață sănătoasă și strategiile eficiente de prevenire și intervenție timpurie. Trebuie să învățăm cu toții să spunem NU pericolelor și tentațiilor.

Câteva dintre obiectivele proiectului au fost următoarele: identificarea și descrierea a cel puțin 5 tipuri majore de adicții (ex: nicotină, alcool, droguri, jocuri video, rețele sociale), explicarea mecanismului de funcționare a dependenței la nivel cerebral (eliberarea de dopamină, toleranță), enumerarea a minim trei consecințe fizice, trei psihologice și trei sociale ale dependențelor pe termen lung. Am considerat că este necesară și promovarea empatiei și a sprijinului pentru persoanele afectate de adicție, reducând stigmatizarea socială, învățarea și aplicarea a cel puțin trei strategii eficiente de management al stresului și de luare a deciziilor sub presiunea grupului (tehnici de refuz asertiv), cunoașterea și accesarea surselor de ajutor și sprijin specializat (linii telefonice de urgență, centre de consiliere). La activitate au participat circa 120 elevi din clasele a VII-a și a VIII-a, cadre didactice.

În cadrul proiectului dezbaterea cu tema Pericolul adicțiilor a fost moderată de prof. Baltaru Daniela, iar la întrebarea "Unde încep și unde se termină adicțiile?" a răspuns consilierul școlar prof. Uță Marius. Elevii au fost provocați să răspundă la întrebări diverse pe tema adicțiilor, mai ales despre fumat, folosind aplicația Mentimeter, dovedind faptul că nu le sunt străine cunoștințele despre acestea. Datele statistice folosite în discuții de această dată nu au fost plictisitoare, ci au ridicat multe întrebări la care elevii au primit și răspunsuri. La sfârșitul întâlnirii, concursul Kahoot i-a animat puternic, viteza de reacție și corectitudinea răspunsurilor fiind decisive în stabilirea clasamentului.

Mă gândesc la faptul că, așa cum se întâmplă mai mereu, colegii mei n-au avut, pentru a-i premia pe câștigătorii micii competiții din final, decât laude și, eventual, o diplomă realizată cu mintea și pe banii lor. Cum ar fi dacă (dez)onor forurile competente ar finanța cum se cuvine programul Școala altfel și le-ar oferi niște premii pe bune?!? Un microscop, ca să poată observa structuri și efecte, poate chiar câte o trusă complexă de biologie-chimie, cu ajutorul căreia să poată face cercetare mai profundă pe diverse aspecte din mediul imediat înconjurător.... poate niște cărți... poate niște burse... Ce vorbesc și eu!!! De parcă n-aș ști în ce țară trăiesc și ce disprețuită e școala aici... Tot mai disprețuită. De societate, de minister, de șefii sindicatelor din învățământ.... și, în ultima vreme, tot mai mult și de elevi, și de părinții lor... Ce minunat ar putea fi programul acesta, Școala altfel, și ce bătaie de joc e gata să fie!