Copiii celebrează Unirea Principatelor

În miez de iarnă, uneori cu geruri de crapă pietrele, alteori cu temperaturi mai blânde și cu omăt pufos, uneori chiar fără alte semne de iarnă, celebrăm un eveniment impropriu numic mic. Nu a fost nimic mic în Unirea Principatelor realizată în ianuarie 1859 prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei (5 ianuarie) și apoi al Valahiei (24 ianuarie). Nu a fost nimic mic în sprijinul pe care, fățiș ori mai de nevoie, cele șapte puteri garante l-au acordat acestor mici țări azvârlite de soartă în calea tuturor răutăților, vorba cronicarului. Nu a fost nimic mic în confruntările politice interne între grupările conservatoare, opace, mereu contra oricărei schimbări, și grupările liberale, grupurile de bonjuriști (soroșiștii de azi!) care, cu studii făcute în Occident, își doreau modernizarea lumii și la ei acasă. Nu a fost nimic mic. Dimpotrivă. Unirea realizată atunci a devenit nucleul României de azi, magnetul care a atras românimea către întemeierea unui stat unitar, al tuturor celor ce vorbeau și simțeau românește.

Elevii școlii noastre au celebrat, în felul lor, actul acesta istoric: cu poezii, cu cântece, cu dramatizări, cu medalioane istorice, cu desene, cu portofolii ce au evidențiat cronologia, personalitățile implicate, ideile promovate atunci, consecințele imediate, importanța evenimentului, ca și modul în care acest eveniment s-a reflectat în presa românească și europeană. În sălile lor de clasă ori pe holul mare al școlii, mai micii ori mai marii participanți au omagiat evenimentul și pe cel care, de atunci, este simbolul său.

Afară, în curte, au încins apoi, cu toții, o Horă a Unirii. Mai multe, de fapt, mai multe cercuri alcătuite din oamenii aceștia mici care mâine vor fi mari și vor trebui să găsească în ei puterea de a fi, de a rămâne împreună cu ceilalți. Pentru că unirea face puterea, nu-i așa? Și pentru că azi ideea de unitate s-a sfărâmat și vinovați de asta suntem noi, adulții care suntem chemați să îi educăm, să le formăm fundamentul cetățenesc. Reuși-v-om, oare?

Felicitări doamnei Alina Nistor, responsabilă de proiect, și colegilor implicați alături de cei 355 de elevi în celebrarea unui moment astral al istoriei românești: Baltaru Daniela, Matei Ştefania, Popescu Anca, Croitor Viorica, Ciobanitei Valentina, Butnariu Elena, Lupașcu Loredana, Andreuță Mariana, Mihăilă Anamaria, Seserman Diana-Anastasia, Flandorfer Daciana- Alina.

Și, precum Cato cel Bătrân cu Cartagina, reiau și eu și o voi relua mereu (în fond, ce mă costă?) ȘCOALA ARE NEVOIE DE O SALĂ DE SPECTACOLE!!!