Sunt mândru că trăiesc în Bucovina

Am primit, pe seară, o poveste, că doar așa se spun poveștile, nu-i așa? Seara, la gura sobei, cu pisici tolănite pe cuptor, cu bunica torcând din caierul de lână, cu moșul desfăcând popușoi pe care o să îi ducă mâine-poimâine la moară, cu sâmburi de bostan perpelindu-se pe plită…. Ooooops! Am intrat într-o altă poveste. Amintirile copilului de altădată m-au întors în timp. Așadar, am primit de la două doamne inimoase, Liliana Pasat și Dorina Fărtăiș, doamnele învățătoare de la clasele a IV a C și a IV a D, o poveste despre copilărie, mândrie, învățare, activități outdoor care plac, care provoacă, activități care antrenează minți și mușchi, profitând de vremea frumoasă de afară din 26 octombrie anul curent. A fost o lecție despre oameni frumoși, despre un sat de poveste, despre hărnicie, despre moștenirea naturală și culturală a ceea ce înseamnă vesela grădină a Bucovinei. Copiii au primit cele două hărți, ca primele piese ale viitoarei lor cărți. S-au împărțit în 6 grupe și au venit cu informații și curiozități. Grupele au fost: 1. Specialist în toponimie (denumirea localităților); 2. Experți ai formelor de relief , ai râurilor; 3. Experții plantelor din zonele vizitate; 4. Specialiști în Tradiții și obiceiuri- zona Ciocănești și Dorna; 5. Istoricii- legende, informații utile din istoria locală; 6. Scriitorii (expresii, texte cu descrierea locurilor) Am vizitat Tinovul Mare de la Poiana Stampei, apoi am studiat ce înseamnă o comunitate locală de excepție într-o comună muzeu. O școala mică și cochetă, cu oameni inimoși, ne-a lăsat fără cuvinte. Ii mulțumim doamnei director Samson Claudia și întregului colectiv de elevi și profesori. Domnul primar ne-a arătat „comori” ale satului de la Casa Șezătorii și ne-a oferit cate un CD cu cântece scrise de elevii claselor a VIII de la Școala Ciocănești. Am plecat și noi mândri că suntem bucovineni și am hotărât să scriem și noi o cărticică, în care să surprindem emoțiile și bucuria acestei minunate zile.

Hai-hui pe cărările patriei

2. Excursia școlară este o alternativă educațională excelentă, oferind tuturor participanților șansa de a descoperi și a se descoperi, de a învăța, de a consolida cunoștințe, de a exersa atitudini și aptitudini. Descoperă și învață și copiii, și adulții care îi însoțesc (profesori și părinți). Profitând de oportunitățile oferite de programul Săptămâna verde, de sprijinul părinților și de incredibil de frumoasa vreme de la sfârșitul acesta de octombrie, elevii claselor a 5-a B și F și a 6-a C (profesori diriginți Roboschi Elena, Romașcan Mircea și Andoni Lavinia) au hoinărit pe cărările nordului moldav în 24 octombrie. Cele mai atractive obiective vizitate au fost Muzeul apei din Fălticeni, singurul muzeu din țară cu o tematică despre viața din apele terestre și din mările și oceanele lumii, fiind dotat cu peste 750 de piese valoroase aduse din expedițiile academicianului Mihai Băcescu, cu rămășițele unei monoxile, cu globul geografic unic în lume, prin faptul că redă la scară, alături de relieful uscatului, configurația reliefului subacvatic, realizat pe parcursul a cinci ani și jumătate, de către profesorul de geografie Isaic Neculai din Vadu Moldovei și donat muzeului în 1986. Un alt obiectiv care i-a încântat pe copii a fost Parcul Natural Vânători –Neamt, acolo unde copiii au văzut (unii pentru prima dată) zimbri, animale intrate în legendele românești, dar și în istoria noastră. Cu toții, mici și mari, s-au bucurat de căldura acestui incredibil octombrie și de inegalabila frumusețe a naturii, înțelegând o dată în plus, cât de important e ca noi, oamenii, să avem grijă să ne asigurăm că ceea ce am primit vom transmite mai departe, generațiilor viitoare: o natură curată, diversă, în care are loc absolut toată lumea.

Toamna cu bucurie

Toamna vine, ca în fiecare an, cu un întreg evantai de culori, cu o paletă generoasă de parfumuri, cu o succesiune de lumini și umbre care creionează incredibile desene în Cer și pe Pământ. Toamna ne umple cămările de roade și inimile de mulțumire. Toamna se vrea a fi crezută pe cuvânt că e cel mai bogat anotimp și nu avem nici un motiv să o contrazicem. Toamna înseamnă și revenirea copiilor la școală și asta o face și mai frumoasă. Și când veselia și entuziasmul copiilor se amestecă jucăuș cu bogăția toamnei nu poate să rezulte decât bucuria de a experimenta roluri deosebite, absolut necesare într-o lume în care libera inițiativă și libera concurență sunt axele fundamentale ale funcționării economiei lumii. Plecând de la asemenea considerații (și făcându-și și tema pentru acasă la Educație socială), elevii claselor a VIII a au participat la un Târg de toamnă, organizat tot de ei sub îndrumarea doamnei profesor Gabriela Aungurencei. Au lucrat în echipă, au făcut investiții financiare modeste, au muncit cu seriozitate, transformând materiile prime în produse finite, și-au făcut strategii de marketing, așteptându-și clienții cu muzică, povești și straie populare. Au negociat prețuri, și-au susținut cauza, exersându-și talentul, răbdarea, voința, dezvoltându-și competențe antreprenoriale. Au însuflețit, cu energia lor, întreaga organizație școlară. Și asta în contextul în care „Ei văd tiparul, înțeleg ordinea, trăiesc viziunea.” – Peter Drucker (Noua societate)

Cu tristețe, despre o istorie care se repetă

Când încep să învețe organizat istoria, copiilor li se spune că merită să învețe povestea omenirii, cu bunele și relele ei, ca să nu repetăm greșelile trecutului. Așa o fi, doar că, în ultima vreme, se pare că lumea nu mai ține cont de asta și, urându-i-se cu binele, reînvie concepte, și proiecte, și blesteme pe care le credeam îngropate definitiv undeva în dosul șurii istoriei. Politicieni, și organizații, și oameni oarecare redevin călăi pentru alți nefericiți pământeni. Și copiii asistă neputincioși, și suferă, și mor pentru că adulții lumii au dat în mintea copiilor. Se joacă de-a hoții și vardiștii, doar că nu cu puști de lemn și gloanțe de carton, ci cu arme sofisticate, și acelea făcute din ceea ce ar fi trebuit să fie școli, și locuri de joacă, și hrană pentru copii. Cu tristețe, copiii noștri au comemorat ziua holocaustului românesc. Cu tristețea pe care ți-o dă descoperirea unui adevăr multă vreme ocultat, acela că neamul căruia îi aparțin nu e alcătuit doar din oameni buni, și iubitori, și generoși, și solidari, așa cum s-a tot spus zeci de ani, ci și din oameni răi, invidioși, orgolioși, gata să trădeze idei, principii și oameni pentru interese personale. Cu tristețea că, doar cu mai puțin de un veac în urmă, oameni obișnuiți, urmași ai celor mai viteji și mai drepți dintre traci, nu-i așa, au putut să fie părtași la o acuză colectivă și la o crimă colectivă. Sigur, nu toți au fost așa, dar și dacă era doar unul care să își dorească moartea unui neam întreg ar fi fost prea mult. Și dacă doar unul, unul singur, ar fi murit pentru vina de a aparține acelui neam, era mult prea mult. Au fost mii. Au fost zeci de mii. A fost mult prea mult. Și încă ne mai îndoim. Și încă mai punem sub semnul întrebării. Și încă refuzăm să acceptăm. Proiectul Pe urmele pașilor pierduți, coordonat de prof. Daniela Baltaru și derulat în colaborare cu biblioteca școlii și cu profesorii Croitoriu Cristina , Solcan Mirela, Tcaciuc Narcisa si Romașcan Mircea și-a dorit să sensibilizeze copiii (dar nu doar pe ei) cu privire la tragediile celuilalt veac.. Elevi din clasele a VIII a au vizionat documentarul Copiii ultimului lagăr, discutând apoi, pe marginea lui, despre ororile soluției finale la care și noi am fost parte. Numeroși elevi din clasele a V a si a VII a au citit cartile Baiatul cu pijamale în dungi, Eu sunt 70072 și au transmis colegilor impresii și sentimente create de lectură. Multa emoție transmit desenele copiilor din clasele gimnaziale inspirate din lecturi și vizionarea unor filme, desene cu care s-a organizat o miniexpoziție în școală. . Proiectul și-a dorit să fie un semnal de alarmă. Pentru copii și adulți deopotrivă. Cine nu învață istoria, o va repeta. Și nu doar cu realizările ei extraordinare. Ceea ce se întâmplă acum la porțile Orientului și în câmpiile est europene reprezintă cea mai concretă și nefericită dovadă.

Sport și bucurie

Septembrie acesta a fost generos cu noi, alintându-ne cu zile însorite și calde, prelungind, în felul lui, vara. În ultima lui săptămână, beneficiind de inițiativa Federației Maghiare a Sportului Școlar, International Sport and Culture Association Danemarca , cu Cofinanțarea Uniunii Europene prin Programul Erasmus +, s-au derulat numeroase activități menite să antreneze cât mai mulți copii în practicarea sportului ca mod de viață, ca alternativă de petrecere a timpului liber, ca opțiune în vederea unei vieți sănătoase. A fost Săptămâna Europeană a Sportului Școlar, iar 29 septembrie a marcat Ziua Europeană a Sportului Școlar. Cum ograda lui Creangă are de toate - și curte, și teren de sport, și sala de sport, toată a răsunat de glasuri de copii ieșiți la joacă, la mișcare, la bună dispoziție. Anul acesta și-au manifestat dorința de a face mișcare un număr de aproximativ 750 de elevi, care, împreună cu cadrele didactice (diriginți, învățători, profesori pentru învățământ primar, precum și membrii catedrei de educație fizică) au jucat handbal, fotbal/tenis cu piciorul, baschet, badminton, și-au reamintit de jocurile copilăriei de altă dată, au participat la diverse întreceri, ștafete, au făcut cunoștință cu sportivi reprezentativi din Suceava, care ne-au ajutat la desfășurarea în bune condiții a primei ediții a ”Cupei Ion Creangă” la atletism; toți actorii implicați în aceste activități s-au jucat și au râs împreună, au legat noi prietenii, demonstrând, încă o dată, valențele educative de neegalat, precum și beneficiile sportului. Copiii care au participat la activitățile cu specific sportiv au dat dovadă de curaj, perseverență, stăpânire de sine, disciplină, concentrare, energie și inspirație.Modelele vii ce demonstrează importanța sportului în formarea fizică și morală a individului le-au fost sportivi consacrați: Casandra Silviu, Georgescu Oana, Ghiuta Roxana, Vizitiu Elena. Cu toții s-au antrenat sub mesajul dictonului Mens sana in corpore sano!