Gânduri bune spuse în blajina noastră limbă

Au trecut zilele de început de an şcolar. Obosiţi, necăjiţi, umiliţi, ne vom regăsi forţa privind în ochii copiilor. Ne vom lăsa grijile personale la poarta şcolii şi vom redeveni tineri, căci tinereţea ne este o stare de spirit, nu o vârstă înscrisă în cartea de identitate. Vom reînvia, asemeni păsării celebre, şi, asemeni apostolilor de altădată(căci nu avem condiţii pe măsura cerinţelor şi capacităţilor noastre!), vom împrăştia seminţele culturii printre cei care, la fel de demotivaţi ca şi noi, vor înţelege, peste nu multă vreme, dragostea şi dăruirea noastră.
An şcolar uşor, dragi colegi, şi copii silitori!
(De restul se îngrijeşte guvernu')

Invitatie, cu drag!

Cum [dez]onoratul nostru guvern nu mi-a mai oferit, în această vară[şi vai!, în câte veri veni-vor încă!], posibilitatea de a merge cu familia undeva în ţara asta pe care copiii mei abia învăţaseră s-o descopere, am navigat mult pe net(ca n-am dat ioc de al doilea <>, cum mi-a recomandat,scrofulos, prezidentul). Aşa, din aproape în aproape, din informaţii venite din varii direcţii, am ajuns pe o platformă nouă. Iniţial, mi-am zis:”hmmmmm, iar au făcut unii o mărgică şi strigă că-i ban de aur!” Că, din păcate, deseori întâlneşti şi asemenea chestii făcute doar pentru a se marca niscai activităţi, ori, cine ştie... Frunzărind însă oferta, prezentată simplu, fără zorzoane inutile şi obositoare, desenată cu nuanţe plăcute, aveam să-mi dau seama că prejudecata cu care pornisem să apreciez noul produs electronic era total neîntemeiată.
Găsiţi aici,în zona bordului global, ca într-un supermarket, tot ce vă doriţi să aflaţi în legătură cu şcoala: activităţi şi proiecte ale ministerului, proiecte sindicale, evenimente speciale, concursuri şi festivităţi de premiere, invitaţii la întâlniri cu persoane speciale, etc. Aveţi, de asemenea, linkuri directe către instituţii şi adrese care pot să vă răspundă la întrebări ori să vă dea idei pentru proiecte.Numeroase spaţii aşteaptă să fie completate de Dvs., astfel încât platforma să devină, în timp, o adevărată „sală de conferinţe” în care să ne împărtăşim gânduri şi experienţe, bucurii şi, de ce nu, eşecuri. Sunteţi mereu avertizaţi asupra ultimelor postări ale celor mai vechi sau mai noi utilizatori ai platformei.
Agenda personală aşteaptă să fie completată. Grupurile aşteaptă să le devii membru. Un sistem avansat de comunicare între grupuri profesionale permite accesul la diverse fluxuri de anunţuri locale, judeţene sau naţionale care vehiculează informaţii specifice mediului educaţional. Numeroase activităţi propuse de comunitatea utilizatorilor sunt gata să te acapareze. Ai şansa să urmezi cursuri care îţi deschid noi perspective(eTwinning şi Intel Teach) şi îţi oferă şansa dezvoltării unor noi competenţe, fie ele pedagogice ori de specialitate. Alte cursuri disponibile sunt dezvoltate de furnizori de formare din România: Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Centrul pentru Inovare în Educaţie (TEHNE Romania), departamente pentru pregătirea personalului didactic din universităţi. Ţi se pun la dispoziţie numeroase resurse de învăţare/experimentare/evaluare şi ţi se dă posibilitatea să creezi noi resurse, căci experienţele personale împărtăşite celorlalţi devin, la rândul lor, resurse.
Prinsă de numeroase mărunţişuri care-mi segmentează viaţa într-un puzzle mult prea pestriţ, dezgustată de multe ori din pricina mizeriei în care ne aruncă, în fiecare zi, o haită politică opulentă şi nesimţită ce conduce, e drept, o ţară a guralivilor, n-am mai hălăduit, de ceva vreme, pe „cărările” iteach. Am făcut-o de curând, cu bucuria unui copil ce-şi regăseşte jucăria preferată pe care o credea pierdută. „Drumuri” largi, „cărări” bătătorite mă aşteptau să mă avânt şi să mă ajute să descâlcesc hăţişuri care, în aparenţă, par greu de pătruns. Pe aceste cărări vă îndemn să vă aventuraţi pentru a descoperi atât de multe lucruri simple şi plăcute pentru voi, dragi colegi, şi pentru copiii care aşteaptă să le arătaţi calea.
Drum bun! Succes! Un an şcolar plin de proiecte drăguţe, din care să aveţi de învăţat şi de împărtăşit!

SWOT rapid pe Congres

Zic gurile rele-întâlnite pe varii forumuri- că a fost prost organizat şi că nu s-a făcut mai nimic şi că a fost un eşec şi că...Acri strugurii, fir'ar! Şi chiar nu văd de ce atâta răutate, atâta frustrare, atâta mizerie aruncată gratuit.
N-or fi fost toate excelente, dar de aici şi până să negi-şi unii o fac zgomotos şi vehement- importanţa unui asemenea eveniment este o distanţă uriaşă. Într-o analiză SWOT fugară, situaţia, aşa cum o vede un participant pentru întâia oară la asemenea eveniment, ar arăta cam aşa:
Puncte tari:
0000- prioritatea priorităţilor- lecţie de patriotism viu, pragmatic, constructiv, prin invitarea/participarea delegaţiilor de cadre didactice din întregul spaţiu istoric românesc. Dacă ar fi fost doar acest aspect şi era deja extraordinar. Care politician român cu discurs sforăitor a reuşit să facă ceea ce a reuşit acest energic, entuziast şi generos Viorel Dolha, pe care l-am cunoscut pe net, care mi-a răspuns la absolut toate mesajele pe care i le-am trimis(unele stupide, venind din necunoaştere!): adunarea, în acelaşi spaţiu, a delegaţilor din Basarabia, din nordul Bucovinei, din Voivodina şi de pe Valea Timocului,etc.? I-am văzut pe ai mei de pretutindeni, le-am auzit vorba românească, le-am admirat devotamentul, răbdarea şi credinţa, i-am aplaudat cântecul, le-am cerut acordul pentru a încerca proiecte comune...
000- stabilirea şi organizarea departamentelor AGIRo, pentru ca asociaţia să devină activă, lucrativă, să-şi poată urmări obiectivele şi să asigure o bună comunicare între membrii ei
1. larga deschidere a organizatorilor către întregul corp didactic din România, atmosfera deschisă, atitudinea prietenoasă, jovialitatea coordonatorilor acţiunii
2. crearea unui cadru propice pentru intercunoaştere, interrelaţionare, schimb de experienţă, brainstorming...ca premise ale unor viitoare colaborări
3. prezenta, fie ea şi fariseică ori de faţadă, a unor politicieni care au trebuit să răspundă la întrebări incomode ori de-a dreptul jenante şi au făcut-o aşa cum s-au priceput, permiţând auditoriului să-i cunoască aşa cum sunt în realitate
4. curajul de a spune lucrurilor pe nume în prezenţa celor investiţi, temporar, cu gestionarea sistemului
5. şansa de a lua cuvântul oferită tuturor participanţilor, moderaţi cu calm şi profesionalism, de membrii Consiliului Director AGIRo:Cătălin Diaconu, Margareta Gheorghiţă, Aprilia Gălbenuş, Adina Tulbure, Gheorghe Amaicei, Dan Parpală, Viorel Dolha, Ecaterina Rupesac
6. prezenţa la lucrări a unor edituri de prestigiu în domeniul educaţional, a IRSCA EDUCATION; Siveco, INTUITEXT, Centrul Educaţia 2000+, etc., prin materialele expuse şi adevărate cursuri de formare susţinute, au făcut ca bagajul cu care ne-am întors de la malul mării să fie cu mult mai voluminos, atât la propriu(Intuitext a organizat o tombolă, oferind câştigătorilor materiale proprii- eu însămi sunt o câştigătoare a lecţiilor de geografie!)
7. posibilitatea cunoaşterii activităţii educaţionale a diverse asociaţii ori unităţi şcolare- superbe spectacolele prezentate de învăţătorii ialomiţeni ori de cei ce au format şi îndrumă grupul "Prietenia" de la Mihail Kogălniceanu- Constanţa
8. oferta generoasă de cazare şi masă pentru participanţi şi pentru familiile acestora...............şi ar mai fi şi altele, dar cred că esenţa a fost atinsă.

Puncte slabe:
1. termenul de înscriere lărgit până mult prea aproape de deschiderea lucrărilor, ceea ce a generat problemele de cazare, în condiţiile în care numărul celor prezenţi ce trebuiau "încartiruiţi" a fost cu mult mai mare decât se ştia iniţial
2. inexistenţa/încălcarea unor reguli de protocol iniţial; mi-ar fi plăcut(dar nu spun că modul în care gâdesc eu ar fi cel mai...) să fie prezentaţi membrii prezidiului la deschidere şi, mai ales, delegaţiile de români de dincolo de frontiere; ar fi fost un moment de o emoţie deosebită, de vibraţie românească autentică. Dar...totdeauna există timp pentru "data viitoare"
3. nerespectarea programului anunţat; sunt convinsă că anul viitor, la Slobozia, se vor corecta aceste mici "derapaje" pentru ca evenimentul să fie "şi mai şi!"
4. o prea mare monotonie a lucrărilor; poate că n-ar strica, la viitorul congres, niscai activităţi practice, aplicative, care să antreneze pe participanţi, să rupă firul linear ce trăgea, pe unii, la somn(ateliere de lucru, concursuri ad-hoc...etc)
5. gălăgia făcută de participanţi, aceştia uitând, uneori, cât de deranjant este ca, atunci când tu, educatorul vorbeşti, auditoriul să nu te bage în seamă;

Oportunităţi:
1. şansa de a ne face prieteni noi(Hia, ce faceti, Lena, Lavinia, Maria, Mirela...etc?)
2. premisele realizării de proiecte în parteneriat cu şcoli, asociaţii şi grupuri din întreg spaţiul românesc, cu scopul principal de a contribui la consolidarea/păstrarea identităţii naţionale în vremurile acestea globalizante

Ameninţări:
1. reaua credinţă a unora dintre noi
2. deteriorarea condiţiei dascălului, care ar putea împiedica participarea la acest gen de activităţi din motive strict materiale

Rânduri de cronică de la acelaşi Congres

Zilele de duminică(29 august, luni(30 august) şi marţi(31 august) au însemnat dezbateri care s-au derulat extrem de energic, în prezenţa unor invitaţi de marcă, ce au ţinut să ne fie alături, să ne asculte doleanţele, să ne spună măcar o vorbă bună acum, la început de an şcolar, dacă altceva nu au/nu pot/nu vor/ nu sunt lăsaţi să facă. Din această perspectivă, merită apreciat curajul ministrului Funeriu de a se aventura într-o sală plină de ostilitate, de nemulţumire, de furie chiar. Prezenţa sa în sala cazinoului din Eforie Sud, primită de unii cu aplauze(da, au fost şi din aceştia, nu ştiu dacă erau chiar cadre didactice sau, asemeni vremurilor pe care credeam că le-am depăşit, niscai "aplaudaci" de serviciu), de alţii cu mormăieli şi pumni strânşi, a fost una agreabilă în definitiv, nu pentru că ne-ar fi promis marea cu sarea ori ar fi abordat un alt tip de discurs decât cel cunoscut din media ultimului an, ci pentru că, abordând un calm de sfinx, a permis exprimarea unor nemulţumiri profunde, izvorânde nu din "fericirea" celor -25%, ci din starea şcolii româneşti, din viaţa cotidiană a dascălului de ţară, de la care se cere în continuare apostolat, din situaţia manualelor şcolare, a clădirilor de şcoli, a relaţiilor şcolii cu primăriile, a inconsecvenţei şi derivei legislative...Cei prezenţi l-au interpelat, unii pe un ton agresiv chiar, în legătură cu probleme particulare cu care se confruntă, alţii l-au ironizat, unii l-au compătimit, alţii i-au recitat versuri...mă rog, lume diversă-percepţii variate...Şi mai marele nostru(Doamne, ce bărbat pirpiriu avem la cârma şcolii!!!) s-a străduit să răspundă tuturor. Cu calm, cu răbdare, cu bunăvoinţă...cu lecţia bine învăţată înainte de a intra în gura lupului. Cel mai important mi se pare a fi faptul că, având în vedere seriozitatea, profunzimea şi pertinenţa cu care a pus problemele, Viviana Gălbenuş, şefa(excelentă şefă!!!) AGIRo Ialomiţa a fost invitată la sediul din Berthelot pentru a lămuri unele probleme, inclusiv cele de organizarea viitorului Congres de la Slobozia. Şi discuţiile au continuat în sala de mese a restaurantului Măgura, acolo unde, asaltat de congresişti, mărunţelul ministru a mai convorbit preţ de vreo trei-patru ore, răspunzând la întrebări, notându-şi probleme, sugerând sau îmbrăţişând soluţii, etc.

Referindu-se la anii cât a trăit în străinătate, ministrul a ţinut să precizeze valorile fundamentale din ţările în care a lucrat, valori ce coagulează naţiunile în vremuri de criză. Munca de bună calitate este valoarea care a permis ridicarea Germaniei postbelice; "visul american" devenit simbol dincolo de Atlantic în scurta dar prolifica lor istorie adună forţele unei naţiuni-conglomerat; japonezii au rămas loiali instituţiei împăratului şi istoriei naţionale,dovedind un patriotism pragmatic rar întâlnit în restul lumii, aderenţa la ceea ce înseamnă identitate etnică făcându-i să fie puternici; Franţa îşi păstrează lozinca revoluţiei de acum mai bine de două secole: libertate, egalitate, fraternitate.

Nu mai îmi amintesc ce a legat de aceste valori pentru că gândurile mele au alunecat către realitatea românească, unde asemenea valori sunt sublime, dar ignorate complet. Munca în România anului de graţie 2010 este batjocorită şi umilită; visul fiecăruia dintre noi e pe cale să moară(dacă n-a sucombat deja, din lipsă de orizont!); patriotismul a devenit o noţiune desuetă, demodată, pe care n-o mai clamează nimeni, de teamă să nu fie considerat naţionalist, rasist, xenofob ori, şi mai rău, pentru că nu mai ştie ce înseamnă, apartenenţa identitară devenind în ultima vreme pricină de ocară; cât despre lozinca iluminiştilor francezi, se vede că doar mie, cel mic, mi se cere să fiu înţelegător şi solidar şi răbdător şi serios şi muncitor, căci n-am văzut/auzit de vreun gest de fraternitate ori solidaritate a dulăilor cu căţeii...Dar vor fi fiind doar meditaţiile unui frustrat aceste gânduri...ale unuia care nu înţelege comandamentele majore ale timpului său...ale unuia care s-a săturat să se bucure de libertatea de a-şi preciza nemulţumirile în faţa unor surzi şi orbi la ceea ce vrea talpa...

Şi a fost un congres...

Constanţa şi Eforie Sud au fost, de curând, gazdele a peste 1000 de educatoare, învăţători şi profesori, din România şi din toate ţinuturile româneşti- Republica Moldova, nordul Bucovinei, Voivodina, Valea Timocului, slujitori ai Măriei Sale Copilul. Sala teatrului Oleg Danovschi a răsunat de acordurile Imnului învăţătorilor născut înainte de război, uitat mai apoi, reînviat de un grup de inimoşi dascăli arădeni întru înveşnicirea valorilor pe care slujitorii catedrei le urmează întru clădirea de sine şi de Patrie! Motto-ul întâlnirii:
Învăţătorul,
Suflet tânăr, minte iscoditoare,
Jucându-se, cântând, înălţând,
Născut întru iubire de copil -
Renăscând.


În deschidere, domnul Viorel Dolha, preşedintele AGIRo(care a uitat să prezinte pe numeroşii membri ai prezidiului! Ca şi pe delegaţii veniţi din toate teritoriile româneşti!), a propus să se acorde titlul de membri de onoare ai asociaţiei unor personalităţi politice care au făcut, de-a lungul anilor, front comun cu dascălii, în încercările lor de reabilitare a învăţământului românesc: doamna Ecaterina Andronescu şi domnul ministru al învăţământului din Republica Moldova, Leonid Bujor, iar tânăra profesoară basarabeancă dr. Mariana Marin a fost numită "omul anului", recunoscându-se, astfel, susţinuta sa activitate desfăşurată în scopul întăririi legăturilor dintre dascălii din cele două ţări surori.

Având în vedere faptul că şi-au rupt programul personal, renunţând pentru scurt timp, la alte activităţi în care erau antrenaţi, pentru a răspunde invitaţiei de a participa la congres, s-a permis decalarea programului pentru ca domnii Crin Antonescu şi Andrei Marga să poată să se adreseze participanţilor la Congres.
Crin Antonescu şi-a început alocuţiunea exprimându-şi convingerea că, dacă mai rezistă ceva în ţara aceasta, aceasta se întâmplă datorită unor oameni precum dascălii, care, deşi desconsideraţi şi umiliţi, înţeleg să-şi ia în serios misiunea, continuând să se respecte pe ei şi profesia aleasă. Ca şi cum s-ar fi aflat în campanie, a folosit cuvinte mari, menite să impresioneze electorii(ştie că are în faţă un important contingent de posibili alegători şi, în acelaşi timp, de agenţi electorali uşor manipulabili, că doar au experimentat asta la precedentele alegeri parlamentare!)Ştim şi noi că "Nu există viitor şi perspective pentru societatea românească fără educaţie!", domnule Antonescu. Ştim şi că ministerul are nevoie de oameni competenţi, serioşi, oneşti, care să preţuiască educaţia şi pe cei care fac educaţie. Ştim şi că sunt(şi vor rămâne pentru multă vreme, se pare) nerezolvate marile probleme ale educaţiei româneşti: accesul la educaţie, credibilizarea şcolii româneşti şi condiţia-atât de umilitoare azi!- a cadrelor didactice. Rămâne să dovediţi Dvs. că,fiu de dascăl şi dascăl, la rândul Dvs., vă simţiţi jignit de atitudinea guvernanţilor faţă de această categorie socio-profesională şi luaţi măsuri pentru o modificare radicală a situaţiei. Altfel superba Dvs. afirmaţie din final, cea referitoare la faptul că "munca profesorului nu se măsoară cu ceasul taximetristului" va rămâne doar o figură de stil,iar Dvs. doar un cerşetor de voturi.

Domnul Andrei Marga(primit în sală cu ovaţii şi aplauze îndelungi!) a apreciat că România se află în cea mai mare criză a epocii moderne, o criză produsă din cauze indigene, din incompetenţe administrative, precizând că sunt aduşi în funcţii, oameni nepotriviţi, după criterii folosite abuziv de Stalin şi Ceauşescu, oameni care nu se pricep nici să organizeze sistemul, nici să-l reformeze, nici să-l eficientizeze, oameni care sunt periculoşi pentru adevăratele elite. După părerea sa, România are cel mai incompetent guvern din istoria ţării. Nici un alt guvern nu a reuşit „performanţa” de a nu obţine niciun proiect de lege valabil în destul timp pe care l-a avut de la instalare. Inclusiv Legea Educaţiei Naţionale este plină de greşeli gramaticale,de erori logice şi, foarte grav, de erori juridice. În acest fel, învăţământul românesc va fi împins în trecut. De altfel a şi făcut o comparaţie între sistemele educaţionale de azi din Europa şi a precizat că,dacă în 2000 aveam diferenţe de 3-9 luni în raport cu sistemele educaţionale maghiar sau polonez(lua ca termeni de comparaţie sistemele care plecaseră din ex-lagărul sovietic), în prezent suntem departe de ele, ba chiar suntem mult în urma şcolilor din Serbia ori Croaţia(şi să nu uităm prin ce războaie interne cumplite au trecut acestea din urmă!)Fostul nostru ministru a vorbit despre soluţiile aparent aspre pe care le-a aplicat în perioada 1996-2000, în care a hotărât soarta învăţământului românesc. Cea mai dură, după părerea dumnealui, a fost desfiinţarea liceelor pedagogice, în favoarea colegiilor pedagogice, după modelul Franţei.Măsurile acestea însă, dacă ar fi fost aplicate, cu siguranţă că ar fi schimbat faţa şcolii româneşti, o şcoală care, deocamdată, supravieţuieşte, nu trăieşte. Pentru a trăi are nevoie de preţuire, de seriozitate, de profesionism. În campania sa electorală, Adenauer preciza: "Ca germani, o ducem foarte rău, dar la un nivel înalt." Prin analogie, Marga afirmă că noi "ca români o ducem rău şi la un nivel foarte scăzut!" Şi cine, cu excepţia mogulilor, şmecherilor şi profitorilor de toate culorile politice, ar putea să-l contrazică?"În învăţământ este nevoie de reorganizare, nu de disponibilizări" mai spune cel care îşi dorea o reformă autentică a şcolii româneşti. Şi să nu uităm că este vorba de un laureat Herder!
Leonid Bujor, ministrul învăţământului din Republica Moldova, numindu-ne „fraţi de meserie”, şi-a exprimat bucuria de a vedea posibilă derularea procesului de depolitizare, de „destalinizare” în şcoli.A fost extrem de concret, arătând că în Republica Moldova s-a trecut la elaborarea unor noi strategii de dezvoltare a învăţământului, la elaborarea Codului educaţiei, precum şi la elaborarea unui nou curriculum la istori(ceea ce era şi necesar, dacă mă gândesc la ce mi-au auzit urechile de la colegii basarabeni care ne-au vizitat cu câţiva ani în urmă!). A arătat că, la deschiderea noului an şcolar, prima lecţie ce se va derula în toate instituţiile şcolare republicane va fi dedicată lui Grigore Vieru, poetul care a cântat, mai bine decât oricine, adevărul despre limba, cultura, sufletul şi durerile românilor din Republica Moldova.
Consideră că un pas important a fost făcut, de curând, prin semnarea acordului de recunoaştere reciprocă a diplomelor din România şi Moldova, punând capăt unui nesfârşit şir de nemulţumiri şi umilinţe gratuite. În urma protocolului de colaborare, trei mii de liceeni şi o mie de studenţi moldoveni vor învăţa în România.
Urarea de final nu putea fi decât una plină de sensibilitate: „Linişte şi pace în suflet! Să rămâneţi, în continuare, semănători de carte şi recunoştinţă!”.


Doamna Ecaterina Andronescu a subliniat rolul pe care l-a avut Spiru Haret (nume devenit, din păcate, simbolul a ceea ce nu şi-a dorit marele reformator!) în învăţământul românesc. Procesul de alfabetizare a României a început în urma lucrărilor primului congres, organizat din iniţiativa lui Spiru Haret la finele secolului XIX. Când, prin anii ’30, a fost iniţiat un proiect pentru realizarea unei statui a marelui ctitor de şcoală românească,Brâncuşi a prezentat o fântână, pentru el aceasta fiind esenţa lui Haret: un izvor care nu seacă niciodată. Un izvor nesecat este dascălul, doar că, din păcate, situaţia actuală din învăţământ îi face tot mai anevoioasă „curgerea”.
După ce a dat Cezarului ce este al Cezarului, ne-a dat asigurări că Legea Educaţiei, aflată pe masa Senatului, este „cântărită”, articol cu articol, pentru a avea stabilitate în timp, prea dese fiind schimbările din învăţământ în ultima vreme. Dar orice lege,a mai ţinut să adauge, oricât de bună ar fi, nu poate înlocui ceea ce face dascălul, în clasă: acolo, copilul se transformă, din nimic, într-un om mare, într-un om care poate să construiască o ţară, o naţiune, o lume.

Domnul Cristian Dumitrescu, de la Comisia de Învăţământ a Camerei Deputaţilor, a menţionat că un discurs scurt este cel mai bun. De aceea, şi-a spus punctul de vedere concis, menţionând că, deşi Legea Educaţiei a fost „desţelenită”, reforma se poate face numai cu bani. Acest lucru va fi realizabil, când acei care hotărăsc destinele învăţământului vor înţelege că au un singur partid: Partidul Şcolii!
Întâlnirea de la Teatrul „Oleg Danovski” s-a încheiat cu un recital al maestrului Tudor Gheorghe, care ne-a încântat cu secvenţe din spectacolul „Taina cuvintelor”, un spectacol grav, major, în care se pledează pentru frumuseţea şi poezia limbii române, pentru că „în limba ta ţi-e dor de mama”! De ar fi fost doar recitalul său,lecţie deopotrivă de limbă română şi istorie a neamului românesc, şi tot ar fi fost de-ajuns pentru cei veniţi să împărtăşească gânduri, proiecte şi realizări cât să le ajungă pe un an de zile!


IMNUL ÎNVĂŢĂTORILOR


Chemaţi de sfânta datorie
D’a lumina noi talpa ţărei
Cu dor de muncă şi frăţie
Răspundem glasului chemărei,

Semănători pe toată viaţa
De soare’n satul viitor
Luptăm din greu să topim ghiaţa
Şi amorţeala bietului popor.

Dar lupta cere bărbăţie
Şi jertfă ca să biruim,
Puterea noastră stă’n frăţie
Cu toţii dar să ne’nfrăţim.

Ai noştri paşi clăuzeşte-i
Acel ce totul păstoreşti
Şi-n ligă trainică uneşte-i
Pe toţi apostolii săteşti;

Căci deşteptarea ţărănimei,
De toată lumea e ştiut
Se datoreşte dăscălimei
În treapta ei de la’nceput.

Precum în trup un suflet bate
Şi’n cuget limpede un gând,
Un singur dor, frate cu frate,
Să ne încălzească mai curând;

C’avem nevoie de’nfrăţire
De cald şi sfânt entusiasm,
De jertfă mai presus de fire,
Ca fapt să fie ce-a fost basm.

Să strălucească o stea nouă,
Un soare al şcoalelor săteşti,
Lumina lui de-acum să plouă
Pe întinsul Ţărei Româneşti;

De-acuma între noi unire,
Măreţul pas să fie cu spor
Şi ţintă către nemurire
Dorinţa noastr’a tuturor,

Al nostru steag mult timp reverse
Simbolul trainicei uniri
Şi-n cuta lui să stea neşterse
Măreţe pilde, mari porniri.

Deci, puneţi minte lângă minte
Şi umăr lângă umăr tare,
Căci prea sunt năzuinţe sfinte
Şi prea ni-i idealul mare.

Şi strâns legaţi, prin dor de muncă
Pe’ntinsul ţărei răspândiţi,
De sus s’avem sfânta poruncă:
„Nainte învăţători, uniţi”.

Victor Bilciurescu (1939)