Învăţătorul,
Suflet tânăr, minte iscoditoare,
Jucându-se, cântând, înălţând,
Născut întru iubire de copil -
Renăscând.
În deschidere, domnul Viorel Dolha, preşedintele AGIRo(care a uitat să prezinte pe numeroşii membri ai prezidiului! Ca şi pe delegaţii veniţi din toate teritoriile româneşti!), a propus să se acorde titlul de membri de onoare ai asociaţiei unor personalităţi politice care au făcut, de-a lungul anilor, front comun cu dascălii, în încercările lor de reabilitare a învăţământului românesc: doamna Ecaterina Andronescu şi domnul ministru al învăţământului din Republica Moldova, Leonid Bujor, iar tânăra profesoară basarabeancă dr. Mariana Marin a fost numită "omul anului", recunoscându-se, astfel, susţinuta sa activitate desfăşurată în scopul întăririi legăturilor dintre dascălii din cele două ţări surori.
Având în vedere faptul că şi-au rupt programul personal, renunţând pentru scurt timp, la alte activităţi în care erau antrenaţi, pentru a răspunde invitaţiei de a participa la congres, s-a permis decalarea programului pentru ca domnii Crin Antonescu şi Andrei Marga să poată să se adreseze participanţilor la Congres.
Crin Antonescu şi-a început alocuţiunea exprimându-şi convingerea că, dacă mai rezistă ceva în ţara aceasta, aceasta se întâmplă datorită unor oameni precum dascălii, care, deşi desconsideraţi şi umiliţi, înţeleg să-şi ia în serios misiunea, continuând să se respecte pe ei şi profesia aleasă. Ca şi cum s-ar fi aflat în campanie, a folosit cuvinte mari, menite să impresioneze electorii(ştie că are în faţă un important contingent de posibili alegători şi, în acelaşi timp, de agenţi electorali uşor manipulabili, că doar au experimentat asta la precedentele alegeri parlamentare!)Ştim şi noi că "Nu există viitor şi perspective pentru societatea românească fără educaţie!", domnule Antonescu. Ştim şi că ministerul are nevoie de oameni competenţi, serioşi, oneşti, care să preţuiască educaţia şi pe cei care fac educaţie. Ştim şi că sunt(şi vor rămâne pentru multă vreme, se pare) nerezolvate marile probleme ale educaţiei româneşti: accesul la educaţie, credibilizarea şcolii româneşti şi condiţia-atât de umilitoare azi!- a cadrelor didactice. Rămâne să dovediţi Dvs. că,fiu de dascăl şi dascăl, la rândul Dvs., vă simţiţi jignit de atitudinea guvernanţilor faţă de această categorie socio-profesională şi luaţi măsuri pentru o modificare radicală a situaţiei. Altfel superba Dvs. afirmaţie din final, cea referitoare la faptul că "munca profesorului nu se măsoară cu ceasul taximetristului" va rămâne doar o figură de stil,iar Dvs. doar un cerşetor de voturi.
Domnul Andrei Marga(primit în sală cu ovaţii şi aplauze îndelungi!) a apreciat că România se află în cea mai mare criză a epocii moderne, o criză produsă din cauze indigene, din incompetenţe administrative, precizând că sunt aduşi în funcţii, oameni nepotriviţi, după criterii folosite abuziv de Stalin şi Ceauşescu, oameni care nu se pricep nici să organizeze sistemul, nici să-l reformeze, nici să-l eficientizeze, oameni care sunt periculoşi pentru adevăratele elite. După părerea sa, România are cel mai incompetent guvern din istoria ţării. Nici un alt guvern nu a reuşit „performanţa” de a nu obţine niciun proiect de lege valabil în destul timp pe care l-a avut de la instalare. Inclusiv Legea Educaţiei Naţionale este plină de greşeli gramaticale,de erori logice şi, foarte grav, de erori juridice. În acest fel, învăţământul românesc va fi împins în trecut. De altfel a şi făcut o comparaţie între sistemele educaţionale de azi din Europa şi a precizat că,dacă în 2000 aveam diferenţe de 3-9 luni în raport cu sistemele educaţionale maghiar sau polonez(lua ca termeni de comparaţie sistemele care plecaseră din ex-lagărul sovietic), în prezent suntem departe de ele, ba chiar suntem mult în urma şcolilor din Serbia ori Croaţia(şi să nu uităm prin ce războaie interne cumplite au trecut acestea din urmă!)Fostul nostru ministru a vorbit despre soluţiile aparent aspre pe care le-a aplicat în perioada 1996-2000, în care a hotărât soarta învăţământului românesc. Cea mai dură, după părerea dumnealui, a fost desfiinţarea liceelor pedagogice, în favoarea colegiilor pedagogice, după modelul Franţei.Măsurile acestea însă, dacă ar fi fost aplicate, cu siguranţă că ar fi schimbat faţa şcolii româneşti, o şcoală care, deocamdată, supravieţuieşte, nu trăieşte. Pentru a trăi are nevoie de preţuire, de seriozitate, de profesionism. În campania sa electorală, Adenauer preciza: "Ca germani, o ducem foarte rău, dar la un nivel înalt." Prin analogie, Marga afirmă că noi "ca români o ducem rău şi la un nivel foarte scăzut!" Şi cine, cu excepţia mogulilor, şmecherilor şi profitorilor de toate culorile politice, ar putea să-l contrazică?"În învăţământ este nevoie de reorganizare, nu de disponibilizări" mai spune cel care îşi dorea o reformă autentică a şcolii româneşti. Şi să nu uităm că este vorba de un laureat Herder!
Leonid Bujor, ministrul învăţământului din Republica Moldova, numindu-ne „fraţi de meserie”, şi-a exprimat bucuria de a vedea posibilă derularea procesului de depolitizare, de „destalinizare” în şcoli.A fost extrem de concret, arătând că în Republica Moldova s-a trecut la elaborarea unor noi strategii de dezvoltare a învăţământului, la elaborarea Codului educaţiei, precum şi la elaborarea unui nou curriculum la istori(ceea ce era şi necesar, dacă mă gândesc la ce mi-au auzit urechile de la colegii basarabeni care ne-au vizitat cu câţiva ani în urmă!). A arătat că, la deschiderea noului an şcolar, prima lecţie ce se va derula în toate instituţiile şcolare republicane va fi dedicată lui Grigore Vieru, poetul care a cântat, mai bine decât oricine, adevărul despre limba, cultura, sufletul şi durerile românilor din Republica Moldova.
Consideră că un pas important a fost făcut, de curând, prin semnarea acordului de recunoaştere reciprocă a diplomelor din România şi Moldova, punând capăt unui nesfârşit şir de nemulţumiri şi umilinţe gratuite. În urma protocolului de colaborare, trei mii de liceeni şi o mie de studenţi moldoveni vor învăţa în România.
Urarea de final nu putea fi decât una plină de sensibilitate: „Linişte şi pace în suflet! Să rămâneţi, în continuare, semănători de carte şi recunoştinţă!”.
Doamna Ecaterina Andronescu a subliniat rolul pe care l-a avut Spiru Haret (nume devenit, din păcate, simbolul a ceea ce nu şi-a dorit marele reformator!) în învăţământul românesc. Procesul de alfabetizare a României a început în urma lucrărilor primului congres, organizat din iniţiativa lui Spiru Haret la finele secolului XIX. Când, prin anii ’30, a fost iniţiat un proiect pentru realizarea unei statui a marelui ctitor de şcoală românească,Brâncuşi a prezentat o fântână, pentru el aceasta fiind esenţa lui Haret: un izvor care nu seacă niciodată. Un izvor nesecat este dascălul, doar că, din păcate, situaţia actuală din învăţământ îi face tot mai anevoioasă „curgerea”.
După ce a dat Cezarului ce este al Cezarului, ne-a dat asigurări că Legea Educaţiei, aflată pe masa Senatului, este „cântărită”, articol cu articol, pentru a avea stabilitate în timp, prea dese fiind schimbările din învăţământ în ultima vreme. Dar orice lege,a mai ţinut să adauge, oricât de bună ar fi, nu poate înlocui ceea ce face dascălul, în clasă: acolo, copilul se transformă, din nimic, într-un om mare, într-un om care poate să construiască o ţară, o naţiune, o lume.
Domnul Cristian Dumitrescu, de la Comisia de Învăţământ a Camerei Deputaţilor, a menţionat că un discurs scurt este cel mai bun. De aceea, şi-a spus punctul de vedere concis, menţionând că, deşi Legea Educaţiei a fost „desţelenită”, reforma se poate face numai cu bani. Acest lucru va fi realizabil, când acei care hotărăsc destinele învăţământului vor înţelege că au un singur partid: Partidul Şcolii!
Întâlnirea de la Teatrul „Oleg Danovski” s-a încheiat cu un recital al maestrului Tudor Gheorghe, care ne-a încântat cu secvenţe din spectacolul „Taina cuvintelor”, un spectacol grav, major, în care se pledează pentru frumuseţea şi poezia limbii române, pentru că „în limba ta ţi-e dor de mama”! De ar fi fost doar recitalul său,lecţie deopotrivă de limbă română şi istorie a neamului românesc, şi tot ar fi fost de-ajuns pentru cei veniţi să împărtăşească gânduri, proiecte şi realizări cât să le ajungă pe un an de zile!
IMNUL ÎNVĂŢĂTORILOR
Chemaţi de sfânta datorie
D’a lumina noi talpa ţărei
Cu dor de muncă şi frăţie
Răspundem glasului chemărei,
Semănători pe toată viaţa
De soare’n satul viitor
Luptăm din greu să topim ghiaţa
Şi amorţeala bietului popor.
Dar lupta cere bărbăţie
Şi jertfă ca să biruim,
Puterea noastră stă’n frăţie
Cu toţii dar să ne’nfrăţim.
Ai noştri paşi clăuzeşte-i
Acel ce totul păstoreşti
Şi-n ligă trainică uneşte-i
Pe toţi apostolii săteşti;
Căci deşteptarea ţărănimei,
De toată lumea e ştiut
Se datoreşte dăscălimei
În treapta ei de la’nceput.
Precum în trup un suflet bate
Şi’n cuget limpede un gând,
Un singur dor, frate cu frate,
Să ne încălzească mai curând;
C’avem nevoie de’nfrăţire
De cald şi sfânt entusiasm,
De jertfă mai presus de fire,
Ca fapt să fie ce-a fost basm.
Să strălucească o stea nouă,
Un soare al şcoalelor săteşti,
Lumina lui de-acum să plouă
Pe întinsul Ţărei Româneşti;
De-acuma între noi unire,
Măreţul pas să fie cu spor
Şi ţintă către nemurire
Dorinţa noastr’a tuturor,
Al nostru steag mult timp reverse
Simbolul trainicei uniri
Şi-n cuta lui să stea neşterse
Măreţe pilde, mari porniri.
Deci, puneţi minte lângă minte
Şi umăr lângă umăr tare,
Căci prea sunt năzuinţe sfinte
Şi prea ni-i idealul mare.
Şi strâns legaţi, prin dor de muncă
Pe’ntinsul ţărei răspândiţi,
De sus s’avem sfânta poruncă:
„Nainte învăţători, uniţi”.
Victor Bilciurescu (1939)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu