Marţi, 5 octombrie, s-a desfăşurat şedinţa Comisiei Diriginţilor. Prima oară în formula actuală după mulţi ani de la înfiinţarea şcolii. Adică o singură comisie, alcătuită din cei 19 diriginţi ai claselor de gimnaziu. Am rememorat, printre altele, vremurile în care, cu 3000 de elevi în şcoală, aveam câte 15-16 clase pe serie...cate o comisie a dirigintilor pentru fiecare rand de clase...
Reorganizare, adrese de la IŞJ, ordine de ministru, sumedenie de obligaţii mai vechi şi mai noi, acelaşi salariu ţinut la dietă, ochi trişti de dascăli dezamăgiţi, scăpărări de verbe printre dinţi, invitaţie la eTwinning, prezentarea unor portaluri extrem de utile şi de prietenoase(etwinning şi iteach), planificarea ulterioară a activităţii, cine va susţine activităţi practice....o după amiază plăcută în fond. Ar fi fost şi mai plăcută dacă am avea sentimentul că suntem apreciaţi pentru ceea ce facem. Nu suntem, însă, decât nişte bărci vechi, navigând pe o mare furtunoasă. Bărci de care marele cârmaci se poate descotorosi oricând, fără regrete. Ce dacă luntraşii aceştia ponosiţi ar putea să înveţe şi pe alţii să navigheze? Ce dacă luntraşii aceştia flămânzi au capul şi inima doldora de idei şi de sentimente? Şi ar putea să le transmită şi celor care vin din urmă?
Nu de idei are nevoie marele cârmaci, ci de plecăciuni! Nu de sentimente are el nevoie, ci de obedienţă! Nu de cetăţeni, ci de slugi!
Sluji-l-ar...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu