Fetele mele mi-au spus că nu vor să aibă copii. Înclin să cred că bine fac.

Incredibil cât de mult şi de repede involuăm! "Asta e, l-am omorât! Zece ani pentru un prost!" Par a fi cuvintele unui om normal? Ale unui tânăr abia ieşit de pe băncile şcolii? Ale unui om educat?
Mie nonşalanţa asta îmi aduce aminte de prima mea zi de şcoală, când unul dintre colegi, un slăbănog deşirat, certat de "Doamna", a ameninţat-o cu ochii fulgerând: "Ti spun io lu' tata, sî ti calci cu tractoru'!"(tatăl lui lucra la SMTul din sat) Dar era vorba de un puşti de 6 ani,de acum 40 de ani în urmă, orgoliul lui dominându-i clar orice urmă de discernământ. La Craiova nu e aceeaşi situaţie. Şi, din păcate, nu e doar atât. Omorul din oraşul banilor e doar vârful unui aisberg ale cărui limite putem doar să le intuim, dacă avem ochii deschişi şi vedem privirile adolescenţilor noştri, sau dacă, având urechile ciulite, auzim limbajul folosit de cei care sunt astăzi în bănci. Invective, ameninţări, pornografii aruncate oricând,oriunde şi oricui("dar ne jucăm/prostim, doamna dirigintă!"), înjurături grobiene, apelative zoologice, mahalagisme de care şi boschetarii se ruşinează sunt folosite permanent de elevii noştri, unii făcând din deversările verbale mizere un titlu de faimă, ca şi cum ar fi coborâtori din lumi superioare nouă, pământenilor de rând, care mai avem pretenţii la normalitate şi civilizaţie.
Elevii de azi ai ţării nu mai au nici un fel de simţ al măsurii, nu acceptă că au vreo obligaţie, pretind doar şi ameninţă. Se joacă prosteşte şi se prostesc asumându-şi roluri care îi depăşesc, pentru care nu sunt pregătiţi, posturi în care eşuează şi care le crează frustrări ce se adâncesc cu fiecare clipă în care maturii nu iau atitudine.Şi maturii nu iau atitudine- de frică, din nepăsare, din nepricepere, din superficialitate....A murit un"prost"! Un tânăr care a vrut să potolească o bestie. Un copil ce îşi dorea să participe la remodelarea celor care, din varii motive, aveau interzis la libertate. Un şcolar care vroia să transfere o firimitură de şcoală în subteranele civilizaţiei. Un prost. Da, căci prost trebuie să fii să-ţi imaginezi că societatea românească de azi e pregătită să facă faţă noilor provocări. Prost trebuie să fii dacă mai crezi, când vezi cum minciuna stă cu regele la masă, că adevărul va putea răzbi. Prost eşti considerat de "dăştepţii" care, călcând pe sufletele semenilor lor şi scuipând monstruozităţi în stânga şi dreapta, au pescuit în ape tulburi o gheată ponosită pe care ţi-o vând ca scrumbie afumată.
Din păcate, societatea românească pare să navigheze în derivă, fără nici o ţintă, fără nici un orizont, fără nici o speranţă. Şi, ca atare, şobolanii ies din ascunzători, mucegaiul se caţără pe pereţi, putregaiul muşcă din structurile sănătoase. Fără nici un fel de regulă, fără disciplină, fără autoritate, fără constrângeri, tineretul nu va renunţa la mizerie, la superficialitate, la violenţă. Din păcate, lupta pare pierdută; minciunile cotidiene, frauda, corupţia generalizată nu pot( şi nimeni nu vrea!)să remodeleze personalitatea tânărului care acum se ridică în lume. Ca urmare, vom culege ce se sădeşte tot mai insistent!