Doar insomnia o fi vinovată?

Daaaaa.....noi suntem capii răutăţilor. Aşa ne consideră guvernanţii, trecuţi şi ei prin şcoală şi rămaşi cu o ură patologică la adresa ei. Într-o oarecare măsură au dreptate; învăţătorul a avut întotdeauna căutare în cadrul comunităţilor umane. Este o nevoie intrinsecă a comunităţii, psihologic vorbind,aceea de a avea siguranţa că cineva, unul dintre ei, este atât de înţelept încât să nu permită nimănui să atenteze la bunăstarea tuturor, să fie capabil să controleze forţa mulţimii şi s-o canalizeze către această bunăstare.
Mai suntem noi, corpul didactic de azi, capabili de asemenea roluri sociale? Mai avem forţa necesară formării opiniei publice? Mai avem trecerea pe care o avea, cândva, Domnu Trandafir ori Apostolul ori învăţătorul Herdelea? Nici vorbă! Rolul nostru a fost minimalizat, marginalizat, subminat de toată societatea românească, scăpată în decembrie 89, asemeni vacii la trifoi, la o libertate prost înţeleasă, o libertate absolută, care scoate omul de sub imperiul oricărei reguli, fie ea de bun simţ ori lege de stat. Se uită însă, se pare, că patrupedul rumegător ce se ghiftuie cu trifoi ajunge să crape!
Figura dascălului a fost permanent terfelită, umilită, înjosită, arătată cu degetul de cei care ar fi trebuit să fie recunoscători modestului om de la catedră care i-au ajutat să ştie să-şi citească salariile cu muuuulte cifre. Cu un cinism maladiv, mai marii au asmuţit asupra noastră haitele de lătrăi ai presei, operaţiune încununată de succes prin disiparea forţei celui mai numeros corp bugetar într-o grămadă de găşti şi bisericuţe, adunări, asociaţii şi sindicate, fiecare cu nănaşii săi, astfel încât nimeni nu mai are încredere în nimeni. Şi atunci? Cum să aibă cetăţeanul de rând încredere în şcoală, când slujitorii acesteia nu prididesc cu răutăţile pe care şi le aruncă reciproc în spate în urechile părintelui ce vrea să-şi dea copilul la şcoală şi trebuie să opteze pentru un învăţător sau diriginte sau profesor de nu ştiu ce disciplină? Cum să creadă acelaşi părinte în metodele pe care le foloseşte un cadru didactic,dacă acestea sunt făcute flenduri în discuţiile particulare, la chermeze ori la coadă la mall, ale colegilor săi? Când directori de şcoli consideră că cea mai bună metodă de a ţine situaţiile conflictuale sub control este aceea de a îndemna părinţii să facă reclamaţii scrise pentru orice, inclusiv pentru că profesorul X s-a uitat nu ştiu cum la elevul/eleva Y? Când, graţie cârdului de măsuri legislative abuzive şi inumane, ca să nu mai spun că sunt şi imorale, în domeniul salarizării, obscuri contabili ori inspectori financiari se metamorfozează instant în mici Dumnezei, care interpretează legi şi ordonanţe şi adrese şi...**** ştie ce-or mai fi în funcţie de mai finul ori mai grobianul lor auz muzical ori de relaţiile de cumetrie cu şefii ori de culoarea scaunului ori de clătinăturile acestuia. Că doar ei sunt cei din pricina cărora, cel puţin în domeniul salarial, suntem un exemplu de lipsă a oricărei urme de unitate, ceea ce m-a convins ca, imediat după sărbători, să acţionez în apărarea drepturilor mele individual, inclusiv la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Asta numai dacă nu s-or desfiinţa, în viteză, instituţiile de la care mai sper să primesc ajutor!

Bilanţ insomniac...

A mai trecut un an peste/pentru şcoala noastră. A fost un an cu de toate, bune şi rele. Bune au fost destule; copiii noştri au obţinut premii pe la o grămadă de competiţii ştiinţifice şi sportive, absolvenţii din vară au intrat la liceele pe care şi le-au dorit, ne-am implicat în numeroase activităţi educaţionale, fie singuri, fie, mai ales, în parteneriat, unii colegi au fost prin Europa, în căutarea unor soluţii pentru îmbunătăţirea actului educaţional de la clasă, alţii tocmai au obţinut granturi pentru formare individuală în afara ţării,....am putea spune că avem un bilanţ pozitiv şi că am pregătit, întrucâtva, terenul şi pentru roadele anului următor. Şi asta în ciuda faptului că, leneşii leneşilor(doar lucrăm 16 ore pe săptămână, în timp ce alţii se spetesc câte 16 pe zi!!!) şi răii răilor(din pricina noastră e inflaţie, din pricina noastră e dezordine, din pricina noastră, probabil, nu e apă pe Marte) care nu ştiu, nu fac, nu dreg, nu pun umărul, tovarăşi, la căruţa cu prosperitate a patriei!!! Tocmai acum îmi vine în minte povestea aceea cu Moş Ion Roată şi unirea. Finalul poveştii e cam aşa:

"....Unirea face puterea, oameni buni. Ei, acum cred c-aţi înţeles şi răsînţeles.
— Ba eu unul, să iertaţi dumnevoastră, cucoane, încă tot n-am înţeles, răspunde moş Roată.
— Cum se face asta, moş Ioane? Mai bine ce v-am tălmăcit, şi un copil putea să înţeleagă.
— Mai aşa, cucoane, răspunseră ceilalţi.
— Moş Ioane, zise acum boierul, cam tulburat de multă oboseală, ia spune dumneta, în legea dumitale, cum ai înţeles, cum n-ai înţeles, de când se face atâta vorbă; să auzim şi noi!
— Dă, cucoane, să nu vă fie cu supărare, dar de la vorbă şi până la faptă este mare deosebire... Dumnevoastră, ca fiecare boier, numai ne-aţi poruncit să aducem bolovanul, d-ar n-aţi pus umărul împreună cu noi la adus, cum ne spuneaţi dinioarea, că de-acum toţi au să ieie parte la sarcini: de la vlădică până la opincă. Bine-ar fi dac-ar fi aşa, cucoane, că la războiu înapoi şi la pomană năvală, parcă nu prea vine la socoteală... Iar de la bolovanul dumnevoastră am înţeles aşa: că până acum noi, ţăranii, am dus fiecare câte-o peatră mai mare sau mai mică pe umere; însă acum suntem chemaţi a purta împreună tot noi, opinca, o stâncă pe umerele noastre... Să dea Domnul, cucoane, să fie altfel, că mie unuia, nu mi-a părč rău.
La aceste vorbe, ţăranii ceilalţi au început a strânge din umere, a se uita lung unul la altul şi a zice:
— Ia, poate că şi Roată al nostru să aibă dreptate!...
Iar boierul, luându-i înainte cu glume, a înghiţit găluşca şi a tăcut molcum."

La mai bine de 150 de ani de atunci, situaţia e cam aceeaşi, doar personajele diferă. Bolovani avem destui...păreri şi mai destule...chemări la solidaritate cât încape...
Da' măcar pe ţăranii aceia i-au îmbrăcat boierii cu haine noi! Noi, tot rupţi în cur, ca să putem cârpi tunurile mogulilor şi comisioanele bancherilor, suntem. Şi boierul acela a tăcut molcum, când i s-a dovedit că ţăranul nu-i prost. Ăştia însă...au o limbariţă cronică, nemaiostoind să ne "iesplice" cât de bine e pentru noi să ne ghiorţăie maţele, să ne plângă copiii, să ne belească băncile...Nu le-ar muri mulţi înainte!

Scrisoare de la Moşu....pentru copii...pentru cei mari...

“Să trăieşti, copilule drag, şi să fii bun; să fii bun pentru ca să poţi fi fericit.
Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu.
Nu, pentru că, mai întâi, cei răi pot fi iubiţi mai greu, şi-al doilea,…al doilea… de! norocul şi celelalte “pere mălăieţe”, care se aseamănă cu el, vin, aparent,de-afară, de la oameni, de la împrejurări, asupra cărora n-ai nici o stăpânire şi nici o putere, pe când fericirea, adevărata fericire în tine răsare şi-n tine-nfloreşte şi leagă rod, când ţi-ai pregătit sufletul pentru ea.
Şi pregătirea… este o operă de fiecare clipă, când pierzi răbdarea, împrăştii tot ce-ai înşirat şi iar trebuie s-o iei de la început.
De aceea nu-i vezi pe toti oamenii fericiţi… Sunt atâţi câţi merită… ba chiar ceva mai mulţi decât merită, fiindcă graţia divină e mare…
A, dacă nu ne-am iubi pe noi (ego-ul uman limitat) aşa fără de măsură, dacă n-am face atâta caz de persoana noastră şi dacă ne-am dojeni de câte ori am minţit sau ne-am surprins asupra unei răutăţi ori asupra unei fapte urâte, dacă, în sfârşit ne-am examina mai des şi mai cu nepărtinire (lesne-i de zis!), am ajunge să răzuim din noi partea aceea de prostie fudulă, de răutate şi de necinste murdară, din care se îngraşă deseori “eu”-l inferior ce se lăfăieşte în nobila noastră făptură.
Se ştie că durerea e un minunat sfătuitor (deşi ar fi bine să avem urechea antrenată să auzim şi alţi sfătuitori decât durerea).
Cine-i mai deschis la minte trage învăţătură şi din durerile altora.
Eu am mare încredere în voinţa ta.
Rămâne să ştii doar ce să vrei. Şi văd c-ai început să ştii asta.
Doamne, ce bine-mi pare c-ai început să te observi, să-ţi faci singur mustrări şi să-ţi cauţi singur drumul cel adevărat!

Aşa, copilule drag, ceartă-te de câte ori te simţi egoist, de câte ori te muşcă de inimă şarpele răutăţii, al invidiei sau al minciunii.
Fii înţelept şi aspru cu tine, drept cu prietenii şi suflet larg dar ferm cu cei răi. Fă-te mic, fă-te neînsemnat de câte ori deşteptăciunea te îndeamnă să strigi: “Uitaţi-vă la mine!”
Dar mai ales aş vrea să scriu de-a dreptul în sufletul tău aceasta: să nu faci nici o faptă, a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roşeşti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici mulţumire deplină, ca o conştiinţă curată.
Păstrează scrisoarea asta.
Când vei fi şi mai mare ai s-o înţelegi mai bine.
Să dea Dumnezeu s-o citeşti şi atunci cu sufletul senin de azi.
Te îmbrăţişează cu drag,
Moşu’
(adaptare după Scrisoarea lui Alexandru Vlahuţă către fiica sa, Margareta)

Pasionaţi de informatică, săriţi!!!

E vorba despre un concurs anunţat de ceva vreme. Mai e ceva timp pentru reacţie(aprilie 2011). Poate că anunţul n-a fost vizualizat până acum, aşa că mi-am zis că merită; sunt destui şcolari, mici şi mari, pricepuţi şi entuziaşti. Cine ştie???

Fundaţia Oracle Education invită elevii, studenţii şi profesorii să participe la Competiţia Internaţională ThinkQuest 2011



Elevii şi studenţii sunt încurajaţi să gândească, să creeze şi să inoveze





● Competiţia internaţională ThinkQuest 2011, sponsorizată de către Oracle Education Foundation (OEF), este acum deschisă pentru elevii şi studenţii din toată lumea.

● Competiţia încurajează elevii şi studenţii cu vârsta de până la 22 de ani să rezolve o problemă reală prin folosirea gândirii critice, a abilităţilor de comunicare şi a celor tehnologice.

● În acest an, OEF a introdus câteva schimbări importante care vor surprinde spiritul creativ al şi mai multor elevi ca înainte. Introducerea a două evenimente noi va mări considerabil plaja de tehnologii pe care studenţii le pot folosi pentru a crea propunerile lor. În plus, accentul pus pe rezolvarea problemelor are scopul de a determina participanţii să abordeze provocări din lumea reală şi să ofere soluţii de care să beneficieze şi ceilalţi.

● Participanţii se pot înscrie în cele trei evenimente: ThinkQuest Projects,Digital Media şi Dezvoltare de aplicaţii.

○ În cadrul evenimentului ThinkQuest Projects, participanţii vor folosi ThinkQuest Projects, un mediu găzduit, în care elevii şi studenţii pot crea proiecte de e-learning/de invatare bazate pe web, pentru a-şi crea propunerea de concurs.

○ În cadrul evenimentului Digital Media, participanţii vor crea un blog/jurnal, site Web, animaţie, anunţ pentru un serviciu public, eseu foto/video sau o combinaţie dintre acestea folosind instrumente specifice pentru media digitală.

○ În evenimentul Application Development participanţii vor dezvolta o aplicaţie web sau un joc folosind un limbaj de programare la alegere din lista agreată.

● Echipele au la dispoziţie opt luni pentru a dezvolta şi a avansa propunerile lor, până în data de 27 aprilie 2011. Toate propunerile vor fi evaluate de către profesori din toată lumea.

● Propunerile care se vor califica vor fi publicate în ThinkQuest Library, cea mai mare bibliotecă digitală online de proiecte de e-learning create de studenţi şi care este vizitată lunar de milioane de cursanţi.

● Premiile includ laptopuri, o excursie la conferinţa ThinkQuest Live găzduită în zona San Francisco, precum şi susţinere financiară pentru şcoala sau organizaţia din care face parte îndrumătorul echipei.

● În precedentul ciclu al competiţiei au participat peste 4700 de echipe din 83 de ţări.

● Detaliile complete ale Competiţiei Internaţionale ThinkQUest 2010 sunt disponibile la adresa http://www.thinkquest.org/competition.

Şi iar cu şi despre lupi

Şi, pân-o fi să realizăm noi producţii originale, vă invităm în compania unuia care ştie să zidească minunate cuvinte....

o zi cumplit de frumoasă
puii s-au jucat cu mine
ne-am tăvălit prin iarbă
parcă eram de vârsta lor
trebuie să mă credeţi
puii de lup şi copiii
sunt la fel
se joacă
ţipă
râd
hârjoneala este a doua natură
grijile rămân alături de părinţi
aşa eram şi eu
priveam viaţa
cu ochi limpezi
o amuşinam
încântat
pe urmă am învăţat
să muşc
şi nimic nu a mai fost
ca înainte

Cristian LISANDRU

O nouă invitaţie pentru un nou proiect

If you're interested, let me know! We had a preparatory meeting and the draft is ready. Our group: Poland, Estonia, Lithuania, Iceland, Norway, Slovakia, Italy, Portugal and Greece. Cordially, Viola

O nouă provocare. Pentru şcoală şi, mai ales, pentru cea care scrie şi care tocmai a fost invitată să se înscrie într-un proiect ce ar putea deveni superb: ”On the wolves’ trail”. De cum am primit invitaţia, gândurile mi-au zburat către lupul dacilor; simbolul acesta ce pare, în ultima vreme, să fie uitat, m-a făcut să răspund pozitiv şi să cred că voi găsi, printre copiii noştri creativi şi curioşi, un grup care să se înhame la o aşa treabă serioasă.
Pentru noi, neam de păstori, lupul este mereu prezent. Dacă analizăm vechiul calendar popular, descoperim că acesta conţine nu mai puţin de 35 de zile (16, 25-30 ianuarie, 1-3 martie, 26-28 septembrie, 26 octombrie, 12-16, 21, 30 noiembrie ş.a.) dedicate lupului. Sunt zile în care se derulau ritualuri specifice, dedicate acestei fiinţe temute, pentru ca acesta să cruţe animalele domestice. În aceste zile erau interzise pieptănatul părului, aruncatul gunoiului, în special a cărbunilor, înprumutarea obiectelor de uz casnic, torsul, cusutul, împunsul cu acul, găuritul, împletitul, măcinatul, etc.
Fi-vom în stare? Sunt sigură că destui dintre elevii mei vor zice "Da".

Ghete multe-daruri puţine

Şi a fost Gala. Locaţie cu ştaif(a propos, ce culoare va fi având patronul???), lume multă, program select, catering....
Mărturisesc că m-am întors decepţionată; mi-aş fi dorit mai multă viaţă, mai multă culoare, mai multă tinereţe. Ar fi trebuit să vorbească ei, olimpicii; să spună cum şi cât s-au pregătit pentru a obţine performanţele la care au ajuns.Şi, mai ales, să spună în ce condiţii au muncit ei şi profesorii lor(că tot spunea preşedintele că muncim mult mai puţin decât el şi suntem plătiţi muuuult mai bine!) şi ce condiţii li se oferă pentru aprofundarea a ceea ce le place în continuare. Şi să spună ce îşi doresc, ce speranţe îşi fac pentru viitor, ce ar putea face pentru ei şi pentru noi, cei din umbră, cei care îi ajutăm să-şi pregătească aripile pentru zbor, cei care le cunoaştem şi aşteptările şi temerile şi entuziasmul şi neliniştile şi întrebările şi, din nefericire, dezamăgirile. Şi să cânte, să danseze, să ne umple inimile cu euforia vârstei şi cu lumina minţii lor, să deschidă un altfel de drum către oficialităţile prezente în sală- deputaţi, senatori, conducerea Consiliului Judeţean, etc. Trebuia să se demonstreze că aceşti copii trăiesc şi sunt sensibili şi gândesc matur, mai matur decât mulţi dintre cei care profită de pe urma imaginii lor, că sunt capabili să găsească soluţii acolo unde maturii se dau după cireş, că pot face ca ochii lumii să se întoarcă spre noi, nu împotriva noastră.
N-a fost să fie; a fost o atmosferă ţeapănă, de priveghi, cu eroii principali-copiii- departe de a se simţi confortabil în prezenţa unor seniori de valoare care i-au intimidat cu prezenţa lor, cu profesori obosiţi şi stresaţi de multitudinea de obligaţii care tot năvălesc peste ei în locul celor 25 de procente furate din salariu, cu speechuri amintind de limbajul de lemn al unei epoci de care nu pare să ne fi desprins, cu un Adrian Păduraru nu într-una din zilele lui bune...
Iniţiativa era generoasă....rezultatul...altceva decât mă aşteptam. Poate sunt eu cârcotaşă, poate că(dar jur că nu din vina mea!!!)văd doar partea goală a paharului, dar rămân la convingerea că, decât o cheltuială aşa mare pe un rezultat...discutabil, mai bine o festivitate mai restrânsă, fără să se cotizeze la nu ştiu ce client portocaliu, şi suma investită de CJ să fie transformată în premii în bani oferite copiilor. În felul acesta ar fi cu siguranţă mai mulţumiţi şi autorităţile ar intra altfel în memoria lor.
Poate altădată!





Ceea ce m-a făcut să uit de nemulţumirea-mi a fost grupul de studenţi conservatorişti de la Iaşi care, sub bagheta lui Bogdan Chiroşcă, ne-au oferit muzică de calitate.Neavând un aparat care să-mi permită să-i înregistrez, ofer una dintre bucăţile muzicale superbe oferite în dar,într-o altă interpretare, fireşte.


şi, din opera aceluiaşi inegalabil Strauss- Polca fierarului

Gânduri la Marea Unire

Şcoala "Ion Creangă" are musafiri

La început de decembrie, şcoala a primit numeroşi musafiri: directori de unităţi şcolare din învăţământul preuniversitar(şcoli generale) din zonele Suceava şi Gura Humorului. Şcoala- frumoasă, caldă şi curată; copiii- deştepţi, mai puţin gălăgioşi decât în zilele noastre obişnuite, pătrunşi de importanţa evenimentului; profesorii- punctuali şi primitori; directorii- amabili cu toată lumea(mai ales că domnul Mărgineanu se tot "laudă" de ceva vreme că e ultimul lui schimb de experienţă cu directorii)Toată lumea la post: copiii şi profesorii în clase, femeile de serviciu la coada mopurilor să ştergă urmele "botezurilor" care lăsau dâre lungi pe holuri, secretariatul hârtiind iar administratorul frecându-şi mâinile şi dirijând circulaţia, pătruns de măreţia lui de şef.
Dezbaterile, despre care şefu' zise că ieşiră cu superlative, vizau resursele umane. Şi am dovedit că avem resurse sănătoase(mă rog, cu micile probleme care apar peste tot, dar care "fi-vor corectate, tovarăşi!" OOOOPs, am comis-o! da' dacă aşa eeee....)
În final, spre destindere, dar şi spre aducere aminte că se apropie sărbătorile şi e musai de colindat şi de simţit bine, copiii conduşi de prof. Adrian Şoiman au colindat pe musafiri, iar maestrul D. Mîrnea împreună cu copiii care fac dans sportiv a susţinut o adevărată lecţie de dans ce a plecat de la primii paşi pe care îi învaţă elevul la prima oră de dans până la performanţele naţionale obţinute cu efort considerabil.

Invitaţie la Gală!

În ajun de Sf. Nicolae, pentru că au fost cuminţi şi, pe lângă că şi-au lustruit ghetuţele, au adus şcolii sucevene premii de la fazele naţionale ale olimpiadelor şcolare, elevi şi profesori de la şcoala noastră sunt invitaţi la Gala olimpicilor suceveni, ce va avea loc la Conacul Domnesc din Şcheia.

Invitaţia a venit pe numele olimpicilor noştri- Daniela Stanciuc(menţiune, istorie), Alina Robu(menţiune, fizică) şi Claudiu Cuciurean(menţiune,fizică) şi a profesorilor lor îndrumători: Oltea Prelucă, Floarea Caltais şi Marilena Sibechi.