Mărturisesc că m-am întors decepţionată; mi-aş fi dorit mai multă viaţă, mai multă culoare, mai multă tinereţe. Ar fi trebuit să vorbească ei, olimpicii; să spună cum şi cât s-au pregătit pentru a obţine performanţele la care au ajuns.Şi, mai ales, să spună în ce condiţii au muncit ei şi profesorii lor(că tot spunea preşedintele că muncim mult mai puţin decât el şi suntem plătiţi muuuult mai bine!) şi ce condiţii li se oferă pentru aprofundarea a ceea ce le place în continuare. Şi să spună ce îşi doresc, ce speranţe îşi fac pentru viitor, ce ar putea face pentru ei şi pentru noi, cei din umbră, cei care îi ajutăm să-şi pregătească aripile pentru zbor, cei care le cunoaştem şi aşteptările şi temerile şi entuziasmul şi neliniştile şi întrebările şi, din nefericire, dezamăgirile. Şi să cânte, să danseze, să ne umple inimile cu euforia vârstei şi cu lumina minţii lor, să deschidă un altfel de drum către oficialităţile prezente în sală- deputaţi, senatori, conducerea Consiliului Judeţean, etc. Trebuia să se demonstreze că aceşti copii trăiesc şi sunt sensibili şi gândesc matur, mai matur decât mulţi dintre cei care profită de pe urma imaginii lor, că sunt capabili să găsească soluţii acolo unde maturii se dau după cireş, că pot face ca ochii lumii să se întoarcă spre noi, nu împotriva noastră.
N-a fost să fie; a fost o atmosferă ţeapănă, de priveghi, cu eroii principali-copiii- departe de a se simţi confortabil în prezenţa unor seniori de valoare care i-au intimidat cu prezenţa lor, cu profesori obosiţi şi stresaţi de multitudinea de obligaţii care tot năvălesc peste ei în locul celor 25 de procente furate din salariu, cu speechuri amintind de limbajul de lemn al unei epoci de care nu pare să ne fi desprins, cu un Adrian Păduraru nu într-una din zilele lui bune...
Iniţiativa era generoasă....rezultatul...altceva decât mă aşteptam. Poate sunt eu cârcotaşă, poate că(dar jur că nu din vina mea!!!)văd doar partea goală a paharului, dar rămân la convingerea că, decât o cheltuială aşa mare pe un rezultat...discutabil, mai bine o festivitate mai restrânsă, fără să se cotizeze la nu ştiu ce client portocaliu, şi suma investită de CJ să fie transformată în premii în bani oferite copiilor. În felul acesta ar fi cu siguranţă mai mulţumiţi şi autorităţile ar intra altfel în memoria lor.
Poate altădată!
Ceea ce m-a făcut să uit de nemulţumirea-mi a fost grupul de studenţi conservatorişti de la Iaşi care, sub bagheta lui Bogdan Chiroşcă, ne-au oferit muzică de calitate.Neavând un aparat care să-mi permită să-i înregistrez, ofer una dintre bucăţile muzicale superbe oferite în dar,într-o altă interpretare, fireşte.
şi, din opera aceluiaşi inegalabil Strauss- Polca fierarului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu