DE SĂRBĂTORI

N-am mai intrat de multă vreme pe aici. Școala nu mai e ce-a fost și ce-ar trebui să fie. Ne vedem puțin (chiar dacă metodologia precizează obligativitatea camerelor deschise, de cele mai multe ori vorbim cu o mulțime de buline colorate în spatele cărora nu știi cine e și ce face!) și aproape că uităm ce înseamnă strălucirea ochilor copiilor, bujorii din obrajii lor pișcați de ger, mirosul lor de pui tineri, tristețea unor neînțelegeri,privirile lor înrourate de fiorii primelor iubiri... Mi-e dor de ei! Mi-e dor să-i văd alergând prin curtea școlii, să le aud glasurile voioase de cele mai multe ori, furioase uneori, să le văd surâsul, ori încruntarea, să îi aud spunând glume, să-i văd că se străduiesc să găsească soluții la tot soiul de provocări... Tăcerea, liniștea actuală din școală e asurzitoare, lovește timpanele cu muțenia ei. Mai găsim, uneori, motive să ne vedem, dar o facem pe furiș, cu măștile care le acoperă fețele lor luminoase, cu distanță între noi, cu înfrânarea dorinței firești de a-i îmbrățișa atunci când aș vrea să las toată dragostea mea de părinte să-i inunde, să-i strângă în brațe, să-i alinte, sau, dacă e cazul, să-i dojenească. Ne-am văzut de curând cu prilejul unei acțiuni caritabile. Mulțumim magnetului care ne adună în jurul lui (și anul trecut a făcut-o!),Vasile Bolohan, și argintului viu care este Andrei Bacoș, care aleargă mereu de colo-colo făcându-se util celor care nu au pe nimeni. Ei ne-au aruncat provocarea, iar noi, inimoșii copii de la a VIa A și generoșii lor părinți am răspuns după puterile noastre. Unii cu mai mult, alții cu mai puțin, fiecare după cum l-au lăsat baierile pungii și inimii lor. Cu sufletul sunt sigură că toată lumea și-ar fi dorit mai mult, dar mai sunt ocazii în care să își pună pe tavă sufletul lor solidar. Mulțumiri tuturor și înzecit să li se întoarcă darul făcut!

Sărbători fericite tuturor și bunul Dumnezeu să ne ajute să fim împreună cât mai curând!

Bravo, Alexia și Teia!

Lăudbilă acțiunea Primăriei Suceava de a-i premia pe adolescenții și tinerii noștri silitori! chiar dacă nu pentru cei 5000 de lei au tras ei de ei, dar e un gest care demonstrează că, fie și simbolic, comunitatea îi vede, îi aude și îi apreciază. Printre ei, dragele noastre Alexia și Teia (pe la min. 6.50). Alături de absolventele noastre de 10, bucuria de a o revedea pe Diana Roznovan, absolventa noastră de acum 4 ani. Felicitări tuturor și vă dorim să creșteți în continuare așa cum ați început, să fiți sănătoși și, pe lângă bucuria părinților voștri, să fiți cei care, alături de întreaga generație căreia îi aparțineți, start-up-ul unei noi Românii: o Românie curată, o Românie dreaptă, o Românie capabilă să-și gestioneze destinul, o Românie a tuturor, o Românie așa cum ne dorim (aproape) cu toții! Bravo, Alexia și Teia! Rezultate minunate și în anii de liceu, și în cei de studii universitare! Și, tuturor elevilor Școlii Gimnaziale Ion Creangă: fiecare dintre voi poate, doar să se ambiționeze!

Am încheiat primul an de gimnaziu!

A fost un an școlar atipic, cu semestrul al doilea arestat la domiciliu și derulat pe o platformă ce s-a dovedit a fi utilă, dar care n-a putut înlocui școala școală. Ne-am văzut tare puțin începând din 11 martie încoace și, trebuie să recunosc, mi-a fost dor de puștii mei de la V A. Nici n-am apucat să îi cunosc prea bine și hop! pandemia ne-a trimis la distanță. Au fost apoi examene în școală, și ale noastre, și ale celor de la liceu, care n-au mai avut loc în clădirile lor.... Anul școlar se terminase, practic, în coadă de pește pentru copiii de la clasele V-VIII. Nu mi-a plăcut. Ar fi fost primul an din cei 36 de când lucrez la catedră, să nu punem un punct ferm primului an școlar de gimnaziu. Așa că am purces la drum: completat carnetele de note cu mediile fiecăruia, făcut o listă ierarhică, comandat și completat diplome, colaborat excelent cu mămicile, comandat coronițe și cărți, aranjat toate, dăruit inimioare roșii tuturor pentru a marca locul în spațiu conform normelor de siguranță sanitară, invitat toată lumea la școală, invitat de onoare pe doamna învățătoare Violeta Faliboga, suportat căldură mare, monșer, scurtat speech-ul, ca să nu leșinăm de căldură, înmânat premii, transmis felicitări, primit flori și mulțumiri de la mămici, transmis mulțumiri colegilor mei și doamnei învățătoare, schimbat impresii din primele săptămâni de vacanță, făcut promisiuni pentru următorul an școlar, simțit bucurie uriașă pentru treabă bine făcută.... GATA! Abia acum e gata, dragii mei! Deși până în 31 august mai suntem în clasa a V a, am finalizat, azi, primul an de gimnaziu. 27 înscriși, 27 promovați, 20 de medii între 9,50 și 10, cea mai mică medie 8,08.... Să tot terminăm așa! Dar cu școala- școală, văzându-ne, auzindu-ne, corectându-ne, completându-ne, făcând și altceva decât strict carte, așa cum fac Ilinca, Rianna, Maria, Lorena, Elysa și Ali la volei și David, Radu și Iustin la fotbal. Pe umerii voștri, prin munca și realizările voastre școala e mai bine cunoscută și mai apreciată în oraș. Sănătoși să vă știu și bucuroși să ne vedem în toamnă! Nu uitați: Cine nu citește la timp, înțelege prea târziu! Vacanță frumoasă! Vă iubesc diriga și doamna învățătoare!

Absolvenți - ultima strigare

Gata. S-a încheiat o etapă. S-a încheiat de tot. M-am întâlnit azi cu mulți dintre elevii mei, absolvenții noștri de gimnaziu. Frumoși, veseli, exuberanți, așa cum le stă bine unor adolescenți de 14- 15 ani. Cum e și firesc după primul mare examen din viața lor. Au venit la ultima strigare: ultima verificare a documentelor cu care se înscriu la liceu. coduri, secții, licee, cifre.... Speranțe, visuri, viitor... Al lor viitor. Și al nostru, deopotrivă. Pleacă din școala care s-a străduit, cum s-a priceput mai bine, să îi crească frumos, cât mai frumos cu putință. Din toamnă vor fi școlarii altor unități de învățământ, așa cum îi va împrăștia sistemul electronic. Până la 31 august însă, oficial, sunt încă ai noștri. Absolvenții noștri. A XXII a promoție de absolvenți. Primii noștri absolvenți, ai celei mai noi școli din oraș, au plecat în 1999, mai țineți minte Oana Gicovan, Magda Grădinariu, Bogdan Grosari, Ioana Trufin, Ana Maria Gîză, Elena Tâmpăscu....și încă mulți alții??? Încă o promoție ne marchează trecerea prin timp și prin lume. Fiecare cu particularitățile ei. Aceasta de acum va rămâne în istoria școlii ca fiind generația pandemiei. Să ne dorim să rămână doar asta cu o asemenea pecete. 166 de elevi, toți prezenți la examenele de Evaluare Națională. Promovați 159, 95,78% promovabilitate. După rezultatele anunțate inițial, s-au depus 22 de contestații la limba română. În urma recorectării, o teză a rămas cu aceeași notă (6,80), una a cunoscut o ușoară depunctare (de la 7,60 la 7,50), celelalte primind note mai mari cu 0,15 până la 0,95 de puncte. În felul acesta s-au obținut încă două note de 10 (de la 9,35, respectiv 9,70), alți șase elevi obținând note de 9, 50 sau peste această limită (unii de la 8, 95 ajungând la 9,85, sau de la 8,90 la 9,60), ceea ce a făcut ca media generală a elevilor la examenul de limbă română să ajungă la 8, 56. La matematică s-au depus 13 contestații, din care trei teze au rămas cu aceleași note (6; 6,35; 7), patru fiind ușor depunctate (cu 0,05-0,20 puncte), șase obținând note cu doar puțin mai mult (0,10-0,65 puncte), media generală a notelor obținute în final la această disciplină fiind de 7,75. În felul acesta, media generală a promoției este 8,16, ceea ce ne situează pe un loc bun în ierarhia școlilor sucevene. Felicitări, copii! Nu doar celor cu note foarte mari, ci tuturor! Pentru curajul de a înfrunta, fiecare în felul vostru, situația cu totul nouă în care ne-am aflat! Pentru că n-ați abandonat ideea de a finaliza cursurile gimnaziale așa cum se cuvine, fiecare după interesul, abilitățile și aptitudinile sale! Pentru că ați pășit în viața de oameni mari cum se cuvine, asumându-vă și rezultatele excelente, și pe cele mai mici! Fiecare dintre voi are locul său sub soare și vă doresc să vă găsiți calea care să vă pună în situația să demonstrați că, înainte de toate, sunteți OAMENI DE OMENIE! Mulțumiri, colegi cadre didactice! Să ne bucurăm cu toții de aceste rezultate și să ne întâlnim cu bine în școala-școală din septembrie!

Școala în iunie își cântărește roadele!

Emoții uneori greu stăpânite. Palme transpirate și pixuri alunecând printre degete. Așteptare chinuitoare. Ochi privind pe furiș către ceas. Foșnit de foi. Calcule. Definiții. Greșeli. Reluări. Texte noi. Geometrie. Picături de ploaie și picături de sudoare. Ochi interiori larg deschiși. Dorințe firești de autodepășire. Îngrijorare. Nădejde. Promisiuni. Visuri. Toate acestea și multe altele au alcătuit tabloul școlii în zilele de 15 și 17 iunie, când o nouă generație de absolvenți a dat primul examen din viața sa. Alături de ei, în buzunarul de la piept, părinții lor. Îngrijorați ori încrezători, însoțindu-i cu o rugăciune murmurată ori doar amintită în gând, i-au adus până la poarta școlii și i-au îmbrîțișat strâns, ca să-i încurajeze. De fapt ei, părinții, aveau nevoie de un strop de energie ca să reziste până când aveau să-și revadă copiii acasă, să împărtășească temeri și speranțe. Și tot alături de ei, ascunși prin cotloanele minții, dascălii lor, cei pentru care strălucirea din ochii elevilor dă măsura muncii proprii. Deși nu vor fi fost fizic la poarta școlii, cu siguranță că dascălii, și nu doar cei de română și mate, i-au văzut, cu ochii minții, pe fiecare dintre ei, le-au zâmbit și i-au încurajat. Nu să facă totul pentru o notă mare. Nu să îi oblige să fie cuminți. Nu, nimic din toate acestea, ci doar să le fie bine cu ei înșiși. Probabil că un contor Geiger Muller ar fi luat-o razna la câtă energie radia toată lumea ce s-a îndreptat, fizic ori măcar cu gândul, către școală în ultima săptămână. Și iată că energia aceasta s-a concretizat în rezultatele anunțate ieri pentru cei 166 de elevi ai noștri, toți prezenți la cele două probe de examen. Și sunt rezultate frumoase, care ne fac mândri în lumea noastră de școlari: 2 medii de 10: Alexia Ivan și Teia Pașcu, de la clasa a VIII a A. Alte șase note de 10 la română: Codrin Dumitrașcu, Maria Grumeza și Miruna Ianoș, de la VIII A și Bianca Pavel, Alexia Plăcintă și Maria Șpac de la VIII C. Alte trei note de 10 la matematică: Ștefan Blîndu, de la VIII B și Tudor Axinte și Diana Babeii de la VIII C. 53 de medii între 9 și 9,99. 48 de medii între 8 și 8,99. E o recoltă frumoasă în coș, nu-i așa? Parcă trecem mai ușor peste toată nebunia cu școala online, cu carantina, cu teama de îmbolnăvire. Parcă nici masca nu a mai fost prea greu de suportat. Parcă nici mirosul de spirt dezinfectant nu mai e așa de respingător. BRAVO, COPII! FELICITĂRI! Și BRAVO, COLEGI, ÎNVĂȚĂTORI ȘI PROFESORI! Toți merităm, cumva, să ne bucurăm de reușitele adolescenților noștri, dar trebuie să dăm Cezarului ceea ce îi aparține. Deci, mulțumiri: Liliana Finașcu, Dorel Finașcu, Loredana Pașcan, Elena Roboschi, Mirela Solcan, Marian Guzu, Dorin Isopescu, Dorina Murariu, Elena Miron! Sănătate și bucurii nenumărate, absolvenții noștri! Drum bun în viață și nu uitați: rădăcinile învățăturii sunt amare, dar roadele ei sunt tare dulci! BRAVO, Scoala Ion Creangă!

Altfel de rămas bun

Da, a fost altfel de rămas bun în acest an. Pentru că a fost altfel de școală....altfel de an școlar.... altfel de an.... A fost un rămas bun mai scurt, mai grăbit. Și mai trist. Mai sec. Mai searbăd. Copiii și-ar fi dorit să fie cu toții împreună în momentele festive, când s-a făcut un bilanț și s-au creionat perspective. Ar fi vrut să se împărtășească toți din entuziasmul unei generații, să se aplaude pentru rezultatele la învățătură, pentru reușitele sportive, pentru mai micile ori mai marile lor realizări personale....N-a fost să fie așa. S-a încercat, însă, să se suplinească, într-un fel, euforia de altădată. Sala de sport a fost spațiul în care joi, 18 iunie 2020, cei 166 de absolvenți, grupați în 5 clase, și-au luat rămas bun, în mod oficial, de la școala care le-a fost a doua casă timp de opt ani. Ceremonii scurte, desfășurate succesiv, în ordine alfabetică și cu respectarea regulilor impuse de starea de alertă. Diplome. Coronițe. Mesaje către colegi și către profesori. Mulțumiri. Promisiuni. urări de mai mult, mai bine, mai frumos. Și, mai ales, de mai sănătos. Să fiți sănătoși și să vă găsiți drumul care să vă valorifice cel mai bine aptitudinile, talentul, voința, puterea de muncă, adolescenții noștri frumoși! Mulțumiri: - clasa a VIII a A, învățător Nela Calfa, prof. diriginte Dorina Murariu - clasa a VIII a B, învățător Maria Cical, prof. diriginte Ligia Bleorțu - clasa a VIII a C, învățător Cristina Rotaru, prof. diriginte Liliana Finașcu - clasa a VIII a D, învățător Tania Cozmei, prof. diriginte Dorel Finașcu - clasa a VIII a E, învățător Ramona Vițalariu (Catargiu), prof. diriginte Cătălin Savin - clasa a VIII a F, învățător Crenguța Moruz (Ciotău), prof. diriginte Adriana Florea Șefi de promoție (da, au fost mai mulți!), copii care au terminat gimnaziul cu media generală 10:

- Babeii Diana, VIII C - Marțole Ilinca, VIII C - Șpac Maria, VIII C - Ștefan Emilia, VIII A

Doamna învățătoare de istorie

Câțiva, mai mulți, ani în urmă. Început de an școlar. Sfârșit de septembrie luminos, cu arbori pictați de un penel fermecat nuanțe de culori calde năvălind peste fel și fel de verde... Boboci noi în clasele a cincea. Iar o să am nevoie de timp pentru a le învăța numele. Iar o să stârnesc nedumerire și chicoteli numindu-l pe unul și uitându-mă la altul... Copii frumoși, soare în ferești și în ochii lor, parfum de frunze arămii pătrunzând până în ultima fibră... Parfum de toamnă....de toamna asta și de multe alte toamne... Le vorbesc despre mine. Ei îmi îngaimă cuvinte despre ei. Ne punem îbtrebări reciproc. Răspundem fiecare. Ne privim în ochi. Ai lor își lasă, uneori, perdeaua genelor lungi peste irizări de albastru, verde, căprui... Ai mei scotocesc pe după ochii și cuvintele lor... Le-aș lua sufletele în palmă, să le modelez ca pe cea mai prețioasă ceară de albine. Aș face din ele fluturi, și ciocârlii, și zăgani... Să zboare departe, să bucure priviri, să încălzească singurătăți, să stăpânească cerul oamenilor (căci Cerul are Stăpânul său, nu-i așa?). I-aș duce undeva, departe - departe de lumea asta tot mai mohorâtă, mai neprietenoasă, mai nelume, ca să crească frumos, și drept, și demn. I-aș învăța să cânte pe strunele șfichiuirilor de vânt și pe curgerea pâraielor de munte, pe razele de soare strecurate printre cireșe și pe valurile zgomotoase ale mării... I-aș învăța să toarcă fire de povești și să trăiască printre povești... Trop, trop, trop, trop.... Bocăneală de papucei de copil. trop, trop, trop.... - Doamna învățătoareeeee! strigă un glas de copil mărunțel. Doamna învățătoare!.... Ce frumos sună acest

doamna învățătoare

! Îmi vine în minte o icoană văzută în copilărie: Iisus privind în jos, către un copil și un miel. Și copilul privind în ochii Învățătorului. Câtă blândețe și duioșie în ochii Mântuitorului! Câtă încredere în ochii copilului! Ce viitor prevestesc amândoi împreună!

Doamna învățătoare

se aude din nou. Mă gândesc: ce fericită e doamna care este așa apelată! Cât de importantă e ea pentru copilul care o strigă! Câtă încredere are posesorul glăsciorului respectiv în cea care, asemeni Învățătorului, îi deslușește tainele Lumii și pe cele ale Vieții! Mi-aduc aminte de învățătorii mei, căci am avut mai mulți în satul meu din inima Bucovinei: Silvia Glavan, în primele două clase, apoi Ioan Galan, în clasa a treia, apoi Rodica Straticiuc în clasa a IV a. Fiecare în felul lui. Fiecare cu hachițele lui. Fiecare cu slăbiciunile lui, dar fiecare făcându-și datoria cât și cum s-au priceput ei mai bine. De la fiecare am învățat câte ceva, și atunci, și mai târziu, când, elevă la Liceul Pedagogic fiind, am avut o mulțime de ore de practică la toate nivelurile de clase primare și am încercat să fiu, să fac, să vorbesc, să relaționez așa cum mi-a plăcut, sau nu, la ei. Trop, trop, trop, trop.... papuceii pe asfalt.

Doamna învățătoare

! Mă cuprinde așa, o ușoară invidie pe cea căreia i se adresează glăsușorul acesta insistent. Dacă insistă atât, înseamnă că e ceva important. Și doamna e foarte importantă. Și ceea ce are de spus posesoarea glăsușorului o fi important. Și iar, pentru o fracțiune de secundă, mă întorc în copilăria mea, pe ulița mare a satului, mergând, pe o vreme umedă și neguroasă, de la școală către casă. În fața mea, la cine știe ce distanță (la 6 ani distanțele sunt mult mai mari decât în realitate), domnul învățător Galan( nu era, atunci învățătorul meu, dar îi știam pe toți după nume), cu pardesiu negru, cu o pălărie cu boruri mari și o umbrelă tot de culoare neagră. Din partea opusă veneau către noi, mă rog, către centru, un grup de femei și un bărbat printre ele. Cu toții îmbrăcați românește, cu cojoace albe, femeile cu broboade groase, bărbatul, cel mai în vârstă, cu căciulă brumărie și o pereche de mustăți uriașe (așa le-am văzut atunci, dar nu pun mâna în foc că uriașe vor fi fost). Când au ajuns în fața domnului învățător, s-au oprit cu toții și bătrânul și-a scos căciula, vorbind clar în răcoarea zilei neguroase de toamnă: "Săru'mâna, domnu'nvățător!" Copilul care eram a înlemnit: "Ce persoană importantă este domnu'nvățător!" Cred că atunci mi-a străfulgerat pentru prima dată ideea de a fi învățătoare! Trop, trop, trop, trop, picioarele alergând ale unui copil... Trop, trop, trop...

Doamna-nvățătoare de istorieeeee!

Tot Cerul s-a deschis și ... Să mai spun că nu pot compara fericirea acelei clipe cu mai nimic din lumea asta mare???

A fost 1 iunie

Ieri a fost. Un 1 iunie rece, ud leoarcă, mustind de apă și înotând prin nori groși și joși, coborâți parcă de pe alte tărâmuri ca să inghită lumea. Și poate merităm să ne înghită, la cât de răi suntem... Dar nu despre asta e 1 iunie, ci despre copilărie, despre zâmbete, despre joacă, despre lipsa de griji, despre încredere. Încredere. A copiilor în adulți. A celor slabi în umărul celor de alături. A celor bolnavi în ajutorul celor sănătoși. A celor goi în bunăvoința celo îmbrrăcați. A celor slabi de înger în cei curajoși. A copilului de azi în adultul de azi și în adultul din el de mâine... Eu privesc cu tristețe spre viitor. Nu neapărat al meu, ci al nostru, ca omenire, ca civilizație. Nu-mi împărtășesc temerile aici, pentru că 1 iunie e despre copii, dar tot tristă sunt.... M-aș bucura să nu am dreptate și, peste ani, să mă rușinez de ele și să le ascund în cele mai întunecate cotloane ale minții pentru ca nici un nou Freud să nu fie în stare să le dibuiască (doar dacă nu cumva termoscanarea de la intrarea in Metro tocmai asta urmărește, după părerile unor...mă rog) Viața vă va purta pe unde nici cu gândul nu gândiți acum, vorba unei vechi zicale românești. Vă va fi bine, vă va fi cald, vă va fi lumină (sau măcar asta vă dorim noi, părinții voștri de azi). Vă va fi fericire! Oriunde veți fi și oricât de bine vă va fi, veți fi răscoliți de doruri. Și cel mai des vă va da ghes dorul de copilărie, de lumea aceea care a fost una infinită. Pentru că și oamenii se fac dor, nu-i așa? Să fiți sănătoși, copii, și să vă bucurați de tot ce înseamnă copilărie, pentru că, la un moment dat, o să-i cereți iertare că v-ați făcut mari. Și ar fi minunat ca atunci Timpul să vă poată demonstra că, deși ați crescut, nu trebuie să regretați, pentru că voi ați făcut istorie!!!

Ziua lor e în fiecare zi. Sau așa ar trebui să fie.

La mulți ani, copii! Bun reîntors în copilărie, adulți!

Altfel de mai

Mai cu parfum de liliac și culoare de bujori. Mai cu privighetoarea lui Macedonski și cu primăvara lui Vivaldi. Mai cu cireșe verzi și cu visuri de adolescenți...Mai. Florar. Veselie. Căldură.... Această lună mai e puțin ...altfel. E frig, cu șfichiuiri de vânt și averse de ploaie, cu temperaturi mici și cer neguros, cu soare zgârcit și trecători zgribuliți... E trist, tare trist acest sfârșit de lună mai. În mod firesc, ar fi fost gălăgie, muzică, flori, cuvinte încurajatoare, râsete, fotograafii, rochii vaporoase, îndemnuri și urări, proiecte și visuri, pantofi noi și săruturi timide....Ar fi fost. Nu e nimic din toate acestea pentru că legea nu permite. Că legea....ce știe legea? Ce știe ea despre ce e în sufletul adolescenților ce-s gata să plece și închidă poarta școlii în urma lor? Ce știe legea despre emoțiile lor netrăite, și vorbele lor nerostite, și visurile lor neîmpărtășite? Ce-i pasă legii de nerăbdarea cu care au așteptat sfârșitul de gimnaziu? De dorința lor de a fi și mai frumoși decât sunt în mod obișnuit, de frământarea aceea interioară de a fi cum n-au mai fost vreodată? Daaaa.... Era sfârșitul de mai vremea cursurilor festive, a banchetelor, a fluturărilor de plete și a jocurilor de-a copilăria...Era....Anul acesta nu mai e. Și să nădăjduim că doar acest mai nu e ce ar trebui să fie. Să nădăjduim că lumii acesteia îi va veni, cumva, mintea la cap, și nu va mai aresta visarea, și bucuria, și joaca, și neliniștea, și culoarea, și suflete de adolescenți... Să nădăjduim. Și să facem cumva să merităm ceea ce natura oferă cu atâta generozitate, toată frumusețea ei, unor creaturi care nu știu să o prețuiască decât atunci când această frumusețe e arestată. Veți pleca, absolvenții noștri, căci așa este firesc. Noi, oamenii mari din școală, ne-am străduit să vă construim aripi mari și puternice, pentru ca trecerea voastră prin viață să fie cât mai înaltă și cât mai sigură. Fiecare dintre voi, asemeni lui Icar, ați luat din ceea ce v-am dăruit, ceea ce ați vrut, ce v-a plăcut, ce v-a interesat. Zborul vostru fi-va, ca urmare, pe măsură. Să zburați sus și departe! Lin n-o să vă fie mereu zborul, că nu se poate doar așa, dar mi-aș dori să știu că nu vă veți înfricoșa și nu veți da înapoi atunci când vă vor apărea obstacole în cale. Oriunde veți ajunge, și oricât de minunată vă va fi viața, să nu uitați de Patrie, de Neam și de Credință! Doar așa veți simți că rădăcinile vă susțin mereu și că seva voastră e mereu alimentată cu ceea ce înseamnă spiritul strămoșilor! DRUM BUN! - CLASA a VIII a A, prof. diriginte Dorina Murariu - CLASA a VIII a B, prof. diriginte Ligia Bleorțu - CLASA a VIII a C, prof. diriginte Liliana Finașcu - CLASA a VIII a D, prof. diriginte Dorel Finașcu - CLASA a VIII a E, prof. diriginte Cătălin Savin - CLASA a VIII a F, prof. diriginte Adriana Florea SĂNĂTATE, MINTE ȘI NOROC!

Cu tristețe, gânduri despre școală și lume.... ori viceversa...

A fost secetă, în ultima vreme pe aici. N-am găsit cuvintele potrivite pentru a exprima sentimente, și gânduri, și trăiri, și spaime, și nădejdi, și deziluzii, și câte s-au mai agățat de mintea și de sufletul unui dascăl ce nu-și putea imagina, atunci când, tânăr și încrezător, într-un alt veac, și într-un alt mileniu, pornea la drum în lumea școlii convins că, dacă a rămas ceva nefăcut în această lume a copiilor, sigur se va realiza în următoarele săptămâni. Sau luni. Nicidecum ani. Am constatat acum, cu tristețe, că vor mai trece decenii, ori poate veacuri întregi, până când școala va fi școală, și omul va fi om (iertare, bădie Mihai, că ți-am șterpelit cuvintele, dar atâta-s de mândre și de adevărate că nu mai e nevoie de altele ca să îți faci mata o idee despre ceea ce visai într-un alt veac ce pare să nu se mai termine, într-atâta-s de nefăcute toate). Școala nu e școală. E așa, un fel de ogradă înlăuntrul căreia mișună copii mai mici și mai mari spre a-și admira, compara și cântări cele mai noi modele de bascheți, blugi ori telefoane mobile, spre a-și etala cele mai trendy modele de hanorace, unghii ori extensii de păr, spre a-și savura primele flirturi, ori pentru a-și înghiți primele trădări și nicidecum un spațiu în care să începi să te constuiești, să descoperi, să dezbați, să îți șlefuiești limbajul și personalitatea. Școala nu e școală pentru că nimănui nu pare să îi pese de ea. Altfel nu se explică faptul că ni s-au schimbat miniștri ca șosetele, că niciunuia dintre miniștrii noștri nu le-au trebuit cei 6% din PIB, că ceea ce se transmite azi, se anulează mâine și ce trebuie făcut poimâine s-a abandonat de multă vreme, pentru ca să se facă ceva cândva din ceea ce trebuia făcut de multă vreme... Școala nu e școală pentru că toată lumea știe mai bine decât oamenii școlii ce e de făcut, în timp ce oamenii școlii au de făcut treburile altora - să golească sălile de clasă cu trei zile înainte de alegeri ca să aibă niște unii timp să pună cotețele acelea numite cabine de vot; să redacteze milioane de proiecte, rapoarte, planuri, portofolii, dosare și dosărele în n-șpe exemplare, să dea cu mătura și cu mistria, să cumpere din buzunar, sau să cerșească la părinți burete, cretă, mătură, șervețele, hârtie igienică.... mă rog, de toate câte nu-s în fișa postului. Fișa postului? O himeră în ultima vreme, cu mai multe amendamente decât articole de bază; cu adaosuri la adaosuri, de nu le mai știe nimeni și toată lumea pleacă ochii, își înghite neputința odată cu o vorbă strămoșească strecurată printre dinți și face ce se cere, că altfel... Școala încă nu e școală, pentru că cei care ar trebui să-i arate calea nu se pricep, nu au idei și nu au viziune de ansamblu. Ei au doar culoare politică. Școala încă nu e școală pentru că nu e racordată la nevoile unei lumi într-o continuă maree. Când avem una, nu avem alta. Când avem alta, nu mai avem una. Când le avem pe amândouă, constatăm că nu ne mai trebuie, că sunt altele de căutat, de găsit, de rânduit.... Triste gânduri, nu-i așa? Tare triste... Ele izvorăsc dintr-o imensă neputință, dintr-o uriașă furie, ambele clădite acum, în vremuri de criză sanitară, care ne-au descoperit adevărata față a lumii în care trăim, care au scos la lumină murdăria din lume și din oameni, care au constatat goliciunea împăratului... E neputința omului care, iar și iară, e pus să muncească așa, a-mboulea, doar ca să se arate că se face ceva. E furia omului care, iar și iară, constată că lumea pe care și-o dorea a fi construită e una de carton, una închipuită, una de fațadă în care minciuna, sfertodoctismul, jemanfișismul, superficialitatea, șmecheria, golăneala, oportunismul, miserupismul și alte variațiuni sunt valorile către care țintește omul care.... încă nu e om. Noroc cu câteva perechi de ochi strălucind în fiece clasă, cu câteva perechi de urechi ciulite prin fiecare bancă, noroc cu cei câțiva puști care te întreabă, pe whatsapp, ce faci, noroc cu câte o Maria întâlnită pe stradă, călare pe trotinetă, care îți spune că ești cel mai tânăr prof din școală (deși tu mai ai un prag și te pensionezi)...noroc cu de astea.... că mai trece tristețea....

Învățăm stând acasă

Hai, ca nu e asa de greu sa fim ascultatori si sa stam acasa. Ca sa nu uitam de tot de scoala, piticii mei din V A sunt rugati sa isi faca un jurnal in care sa inregistreze ceea ce fac, ce aud, ce vad, ce isi lamuresc, ce isi doresc, ce cred despre ei si lumea lor. Cand va trece nebunia asta, vom citi din jurnale si, pe cele mai complete/complexe/frumoase/haioase le vom premia. Pana una-alta, le propun un mini-program de activitati de realizat, in cea mai mare parte, impreuna cu parintii. Ar fi de facut cate ceva in fiece zi. I 16-22 martie Luni, 16 martie 10.00 – O lecție pe zi – alege clasa și subiectul, română, matematică etc… 11.30 – O activitate creativă pe zi – copacul dorințelor și visurilor mele 16.00 – Din dragoste pentru cărți –un capitol dintr-o carte pe zi. 17.30 – Un muzeu pe zi – Muzeul Luvru (https://www.louvre.fr/en/visites-en-ligne ) – Paris, Cel mai mare muzeu de artă din lume și monument istoric al Parisului. 19.30 – Un concert pe zi – Magical Spanish Nights (https://www.youtube.com/watch?v=hmONsRYUIvc ), Sala Radio Marţi, 17 martie 10.00 – O lecție pe zi: istorie: Geto-dacii https://www.youtube.com/watch?v=6iL1tnkAVfs și https://www.youtube.com/watch?v=HQ8BYuoL9Js . Raspundem la întrebări: Cine sunt geto-dacii? Cine i-a numit așa? Ce putem spune despre civilizația lor? Care erau clasele sociale cunoscute de geto-daci? Cine și când a întemeiat primul stat dac? Prin ce s-a remarcat domnia lui Burebista? Unde se afla capitala statului dac? De la cine avem informații despre Burebista și dacii lui? Ce rol a jucat Deceneu în lumea geto-dacilor? Ce s-a întâmplat cu Burebista? Cine și de ce l-a eliminat? Ce efecte a avut moartea regelui Burebista? Când se reface statul dac? Prin ce se remarcă domnia lui Decebal? Care sunt cele mai importante evenimente în care s-a remarcat Decebal? Ce urmări a avut victoria romană din 106? 11.30 – O activitate creativă pe zi – desen: realizați portretul unuia dintre regii daci. 16.00 – Din dragoste pentru muzică – umărește spectacolul 6 mâini și un pian, https://www.facebook.com/watch/?v=231374814582957 . 17.30 – Un muzeu pe zi – MET – Muzeul Metropolitan – New York – Muzeul Metropolitan din New York https://www.metmuseum.org/art/online-features/met-360-project expune lucrări ale artiștilor din întreaga lume. 18.30 – Din dragoste pentru cărți –un capitol dintr-o carte pe zi. 20.00 – Povestea de seară – Dacii (https://www.youtube.com/watch?v=0-rJd68LqBQ) Miercuri, 18 martie 10.00 – O lecție pe zi– alege clasa și subiectul, română, matematică etc 11.30 – Invață quilling- Ce ne trebuie? https://www.youtube.com/watch?v=Ezr8GuaK85M și https://www.youtube.com/watch?v=SxXQkhPPXng 16.00 – Din dragoste pentru cărți –un capitol dintr-o carte pe zi 17.30 – Un muzeu pe zi – National Gallery https://www.nationalgallery.org.uk/visiting/virtual-tours – Londra 19.30 – Un concert pe zi – geniu mic ce va creste mare: Akim Kamara https://www.youtube.com/watch?v=_-sfoqUa0vs 21.00 – Povestea de seară Copiii capitanului Grant https://www.youtube.com/watch?v=dd96TVXvP_k Joi, 19 martie 10.00 – O lecție pe zi; alege……Istorie: Comorile tracilor https://www.youtube.com/watch?v=7OmbHR2a2Tw 11.30 – O activitate creativă pe zi – sticle senzoriale http://www.creatissimo.ro/starea-vremii-sticle-senzoriale/ 16.00 – Din dragoste pentru cărți – un capitol din cartea preferată 17.30 – Un muzeu pe zi – National Gallery of Art Washington https://www.nga.gov/index.html 19.30 – Un concert pe zi – Rares Mihai Florescu și vioara lui https://www.youtube.com/watch?v=BemVZyvCKTs 20.00 – Povestea de seară, cu drag de muzică- Cenușăreasa, Opera comica pentru copii https://www.facebook.com/watch/?v=613124209530411 Vineri, 20 martie 10.00 – O lecție pe zi- alege…….. 11.30 – O activitate creativă pe zi – quilling – dupa ce mi-am cumparat ce-mi trebuie, ma apuc de treaba… 16.00 – Din dragoste pentru cărți – un capitol din cartea preferata… 17.30 – Un muzeu pe zi – Muzeul Ermitaj – Sankt Petersburg https://pano.hermitagemuseum.org/3d/html/pwoaen/main/#node435 și http://www.saint-petersburg.com/virtual-tour/hermitage/ – Al doilea cel mai mare muzeu de artă al lumii, a fost întiințat în anul 1764 de către Impărăteaza Ecaterina a II-a a Rusiei. 19.30 – Un muzician român– Ciprian Porumbescu, film, partea I, https://www.youtube.com/watch?v=gG4hBJYbfso 21.00 – Povestea de seară – Teatrul Radiofonic – O expeditie de pomina, Jules Verne https://www.youtube.com/watch?v=uY0zHVXW05I Sâmbătă, 21 martie 10.00 – O lecție pe zi alege….. 11.30 – O activitate creativă pe zi – hrănitoare pentru păsări http://www.creatissimo.ro/hranitoare-pentru-pasari-forme-de-biscuiti/ 16.00 – Din dragoste pentru cărți –un capitol dintr-o carte preferata. 17.30 – Un muzeu pe zi – Muzeul Prado – Madrid – https://www.museodelprado.es/en/the-collection/art-works Pe lângă stelele picturii spaniole precum Velasquez, Goya, Ribera și Zurbaran. Prado are colecții mari de artiști italieni (Titian, Rafael) precum si reprezentați ai picturii flamande. 18.30 – Un muzician român– Ciprian Porumbescu, film, partea a II a, https://www.youtube.com/watch?v=gG4hBJYbfso 20.00 – Povestea de seară – Teatrul Radiofonic –Povestea unui om leneș, Ion Creangă https://www.youtube.com/watch?v=gW5xV7vDvZ0 Duminică, 22 martie 10.00 – O lecție pe zi geografie https://online.seterra.com/ro/vgp/3142 11.30 – O activitate creativă pe zi – realizează un desen în care să ilustrezi ce înseamnă credința pentru tine 16.00 – Din dragoste pentru cărți – un capitol din cartea preferată. 17.30 – Un muzeu pe zi – Muzeul Guggenheim https://artsandculture.google.com/asset/solomon-r-guggenheim-museum-interior-streetview/jAHfbv3JGM2KaQ?hl=en 19.30 – Un concert pe zi –Andre Rieu, Cluj Napoca 2019 https://www.youtube.com/watch?v=MovMIJyzPS8 . 21.00 – Povestea de seară – Teatrul Radiofonic – Sindbad marinarul https://www.youtube.com/watch?v=g5kZu3xFAow Si am rugamintea ca fiecare dintre ei sa isi faca un jurnal in care sa inregistreze, zilnic, ceea ce au vazut/auzit/facut/lamurit/placut in ziua respectiva. In felul acesta o sa na mai desprindem de stirile panicarde cu si despre virus ...

Se poate???

Model de perseverență, de muncă și sacrificii printre picii școlii

Vineri, 14 februarie 2020, de ziua îndrăgostiților, sala de sport a școlii a devenit un adevărat furnicar: piticii școlii (clasele pregătitoare, clasele I și a II a) au petrecut câteva ore făcând atletism și nu oricum, ci în compania marii campioane Paula Ivan. Copiii au nevoie de modele pentru a crește frumos și drept. Copiii au nevoie de oameni implicați, de oameni cărora chiar le pasă de lumea în care trăiesc și pe care se străduiesc să o facă mai frumoasă. Copiii au nevoie de oameni pentru care sportul e un mod de viață, iar tricolorul e un simbol care te obligă și te face mândru. Despre toate acestea, dar și despre bucuria de a alerga, de a concura, de fi văzut și apreciat, de a face un alt fel de școală e povestea petrecută ieri în sala noastră de sport. Mulțumiri AJA Suceava! Mulțumiri, FRA! Mulțumiri, Paula Ivan! Rabdare și răbdare, dragi colegi de la catedra de sport! Succes, pitici! Si mulțumesc, Alex Ungureanu, pentru poze!

Învățăm de la cei ce stiu bine despre ce vorbesc

Agenți de la Poliția mun. Suceava ( agent sef adjunct Ceobanu Petronela și ag. pr. Sauciuc Dumitru) le-au vorbit copiilor din clasa a VIa D despre fenomenul de violenta, despre unele aspecte legislative minime, despre asigurarea unui climat de siguranță în mediul online, despre pericolele lumii virtuale. Copiii au vizionat documentare informative și au primit pliante si materiale cu caracter preventiv. Parteneriatul cu IJP este extrem de eficient si dirigintele acestei clase, dna Alexandrina Jijie stie foarte bine acest lucru!