Bilanț de șase

Cum- necum, cu toate piedicile, fie ele legislative, de dotare, de funcționare, de gestiune, de management, dar, mai ales, de comunicare, am pus punct unui alt an școlar. Unul atipic. Neprietenos. Fără suflet. Trăsnit. Cu prea puține bucurii, și acelea mai degrabă furate decât trăite, cu prea puțină interacțiune, cu depărtări sufletești incredibile, cu pierderi afective care vor fi tare greu recuperate, cu jocuri nejucate, cu păreri nerostite, cu visuri neîmpărtășite.... Măcar de ar rămâne doar acești doi ani singurii anormali din viața noastră! Dincolo de orice neîmplinire, rămâne bucuria de a-i vedea pe ei, pe puștii mei, bucurându-se de o zi cu soare, fără măști, fără teme, fără note, fără griji. Și bucuria de a le întâlni părinții bucurându-se de strălucirea din ochi! Și bucuria de a împărtăși mulțumirea că, dincolo de neobișnuit, am mai crescut cu un an, cu un vis, cu o nădejde! Am adunat de toate, și mai bune, și mai puțin dorite, dar așa ne construim mereu: din toate realizările și eșecurile noastre, din lumina zilelor și întunericul nopților, din vorbele auzite și analizate, din îndemnuri, din laude și certuri, din promisiuni și regrete, din tot ceea ce e omenesc posibil. Și puștii mei se construiesc frumos: unii au, deja, o structură bine înrădăcinată; unii se mai caută printre copilării nealterate; unii se prostesc precum pisoii alintați de soare; unii se jenează când mama îi îmbrățișează; unii sunt direcți și tăioși, alții lasă de la ei, doar să fie bine general; unii sunt introvertiți și, uneori, nu se înțeleg nici ei, alții dau pe dinafară de glume și șotii.... Niciunul nu ar vrea să supere pe cineva; dacă, totuși, se întâmplă, ochii lor sinceri nu te lasă să te superi de tot! Vă mulțumesc că existați în viața mea: Alexandra, Ali, Bianca, Daria, Eca, Elisa, Ilinca, Lorena, Maria, Petra, Rianna, Vanesa, Alex, Andrei, Damian, Darius, David, David, David, Eric, Iustin, Iustin, Mateo, Mihai, Radu, Răzvan și Vlad! De la voi îmi trag seva care-mi dă motive să continui. Prin voi mă întorc în copilăria mea și a copiilor mei. Cu voi, fiecare zi e mereu însorită. Aveți grijă de voi, ca să am de la cine să fur energie și în anul școlar următor! Vă iubesc și vă doresc o VACANȚĂ FRUMOASĂ! PS- Nu sunt acri, sunt doar somnoroși. Programul lor școlar i-a învățat să doarmă până târziu, dar știți cum e: orice învăț are și dezvăț!

SUCCES!

Primul examen serios din viata adolescenților noștri. Primul dintr-o serie ce va să vie și să fie lungă și relativ încâlcită. Primul meci cu voi înșivă. Dincolo de rezultate, rămâne procesul pe care l-ați parcurs până aici. Și acesta e, deocamdată, cea mai serioasă acumulare, pentru că, dincolo de cunoștințe și de competențe, ea insumează voință, curiozitate, perseverență, seriozitate, ambiție, responsabilitate. Mai ănsumează atitudine și valori aplicate în practică. Mai ănsumează răbdare, și sacrificii, și muncă de Sisif. Numai așa se construiește o personalitate. Numai așa se modelează un OM. Școala s-a străduit să vă crească cât mai frumos cu putință. Cine a înțeles și a acceptat, și-a croit rădăcini viguroase. Cine nu, are timp să o facă și de acum înainte, căci are o viață întreagă în față. Nu înțelegi matematica? Nu-i bai, poate desenezi minunat. Nu îți place istoria? Probabil te acaparează tehnologia. Te simți paralel cu chimia? Nu e un capăt de lume, poți fi un sportiv excelent. Sau un învățător devotat. Sau un pasionat muzician. Ori un horticultor. Ori un meșter migălos. Ori un bucătar creativ. Poți fi tot ce vrei! Cu o condiție: sî nu te minți pe tine, mințindu-i pe ceilalți! Ai talantul dăruit de bunul Dumnezeu. Nu te gândi la cât de demotivați suntem, într-un fel, cu toții. Gândește-te că lumea te așteaptă să o descoperi, să o explorezi, să o cunoști, să o prețuiești! Gândește-te că viața începe să te scoată din zona ta de confort și să te provoace! Răspunde-i curajos la provocări și construiește-te cât mai demn! Deschide-ți ochiul acela interior și dă, mâine și joi, tot ce ai tu mai frumos în tine în acest moment! SUCCES, generația 2021! Poți mult și multe și deja începi să o dovedești!

Prima generație de nouă clase a încheiat școala generală

Cu aproape nouă ani în urmă (că era septembrie atunci) o nouă generație de școlari intra în clasa pregătitoare din școala noastră. Unii dintre ei păreau mai mici decât ghiozdanele pe care le purtau în spate. Era o provocare pentru care noi nu prea am fost pregătiți. Noi, adulții. Noi, responsabilii de formarea lor. Noi, adulții din școală, am fost destul de refractari mai întâi. Nu pentru că ne-ar fi fost frică, ci pentru că autoritatea, recte ministerul, a fost mai prost pregătit decât noi. Programe supraîncărcate pentru copii care nu mai iubesc lectura (pentru copii care urăsc să citească, pentru copii care au un vocabular extrem de sărac și care comunică pe shortcut cu colegii de generație), manuale venite cu mari întârzieri în absolut fiecare an școlar, o societate amorțită, sictirită, profund nemulțumită de sine și de ceilalți, o societate dominată de sperjur și corupție care nu poate fi, sub nici o formă, model pentru generațiile de puști din bănci. Ca și cum n-ar fi fost suficient, ne-a mai trântit și nenorocitul ăsta de virus, blocându-ne în cochilia individualismului deloc productiv, deloc fiabil, deloc dezirabil. Și totuși, generația asta a elevilor noștri a finalizat studiile de cultură generală. 120 de adolescenți și-au luat rămas bun de la școala lor și și-au primit răsplata muncii- diplome și coronițe. Diplomele de la școală, coronițele cumpărate de părinți, că așa știe ministerul să răsplătească performanțele, mai mari, ori mai mărunte, ale celor care se străduiesc să-și facă datoria. Sănătoși să fiți și să vă deschideți ochiul acela interior nu doar pentru examenele din 22 și 24 iunie, ci și pentru a vedea mai clar provocările pe care vi le aruncă viața! Succes la examene și, apoi, vacanță frumoasă! Cuvinte de mulțumire adresate de șefa de promoție- ANDREEA BERARIU - tuturor celor care au contribuit la formarea lor. Cuvinte de încurajare pentru generația următoare, generație în numele căreia au primit ștafeta succesului Teodora Matei, Miruna Bădăluță și Radu Gherman. Succes tuturor! Vacanță frumoasă tuturor!

Performanță rară!

Sfârșit de săptămână cu bucurii pentru sportivii noștri. Fetele de la ACS Kinder, cele mai multe fiind elevele noastre, au oferit spectacole de zile mari sâmbătă (12 iunie) și duminică (13 iunie) în meciurile semifinale la volei sperante: 3-0 cu LPS Brăila și tot 3-0 cu CSM Power Volley Baia Mare. Dincolo de neajunsurile pandemiei, de faptul că au stat multă vreme acasă, fără antrenamentele lor obișnuite, speranțele noastre s-au mobilizat și ne-au oferit în dar un rezultat minunat. Le ținem pumnii pentru etapa viitoare, firește, dar, pentru noi, ele sunt, deja, campioane.

Despre copii, despre visuri, despre aripi...

Cireșar a năvălit peste noi cu toate frumusețile lui, de parcă natura ar vrea să ne răsplătească pentru răbdarea cu care am îndurat primăvara asta capricioasă, cu temperaturi mici, cu umezeală ce amintește de putregai, cu întuneric ce poate împinge la depresie. Printre frumusețile acestui iunie se numără și întinderea aripilor, gata de zbor, ale adolescenților noștri absolvenți de școală generală. Aripi mari, cât să cuprindă o lume și încă pe-atât! Aripi largi, cât să acopere tot timpul și încă o zi! Aripi mai puternice, ori mai firave, după cum purtătorii lor au învățat, ori încă silabisesc, tainele unui zbor care nu va fi nici comod, nici lin, nici ferit de primejdii. Până când se vor învrednici să treacă de primul lor examen, frumoșii noștri absolvenți și-au luat, fiecare clasă în felul său, rămas bun de la școala în care au învățat nouă ani, sub ochii și cu sufletele dascălilor lor. Să fiți sănătoși, copiii lui Creangă, și să răspundeți frumos provocărilor vieții! Drum bun, VIII A- învățător Mariana Andreuță, diriginte Gabriela Aungurencei! Drum bun, VIII B- învățător Delia Jorea, diriginte Daniel Ceobanu! Drum bun, VIII C- învățător Gabriela Popescu, diriginte Nadia Dănilă! Drum bun, VIII D- învățător Laura Varasciuc, diriginte Nastasia Butnaru! Drum bun, VIII E- învățător Elisaveta Slabu, diriginte Georgeta Cîmpan! Să vă împliniți visurile și să ne dați de veste!

Altfel de istorie.....

Tocmai am primit confirmarea faptului că elevii mei sunt cei mai cei! Da, da, chiar așa! Cu toată nebunia creată de pandemie, se mai întâmplă și lucururi minunate în viața unei școli ce încearcă mereu să se reinventeze. Așa s-a întâmplat și de curând, cu ocazia concursului „Putna 1871: Serbarea tuturor românilor”. Aceasta a fost tema celei de- a douăsprezecea ediții a concursurilor „Spune-mi o poveste pentru suflet”. În competiție s-au putut înscrie copii cu vârsta cuprinsă între 5 și 14 ani. Am dat sfoară-n țară atunci și câțiva copii s-au înscris cu creațiile lor, fie literare, fie plastice. Unii mi le-au trimis să le văd înainte de a le expedia la adresa organizatorilor, alții, nu. Pe cele pe care le-am primit le-am apreciat și eu, încurajându-i pe micii autori. Și a venit momentul adevărului, anunțarea premiilor. Câtă bucurie să îi regăsesc printre ocupanții podiumului pe: Lorena Bozăian, David Duțu, Vasile Polocoșer, Iustin Rebenciuc, Radu Gherman, Alex Ungureanu, Daria Diac, unii premiați de două ori chiar, pe lângă premiul de podium primind și diverse premii speciale. Bravo, dragii mei! Vedeți? Dacă vrei, poți! Dacă nu participi, nu ai nici o șansă să câștigi! Veți merge, dragii mei, la Putna, în 16 august, pentru a vă primi premiile! Ctitoria lui Vodă Ștefan vă va primi cu căldura altarului ei și a oamenilor adunați la hram! Veți păși, probabil nu pentru prima oară, dar cu siguranță mai emoționați pe aleile care, acum 150 de ani, au simțit pașii românilor veniți de pretutindeni spre a-l preamări pe viteazul Domn și pentru a-și împleti năzuințele de Românie Mare! Să vă bucurați! Să fiți mândri de ceea ce ați realizat! Să munciți mereu nu doar pentru voi, ci și pentru România, țara care nu poate fi altfel decât sunt oamenii ei!

Copiii lui Creangă buni la toate....

Tot soiul de treburi, unele de importanță, altele nu chiar, dar musai de făcut, m-au ținut, de ceva vreme, departe de acest jurnal care începe să mă bată la cap. Ca urmare, n-am apucat să consemnez unele aspecte care îmbogățesc memoria organizației noastre școlare. Așa, de exemplu, nu am apucat să marchez victoria echipei de volei feminin ACS Kinder, echipa care are în componență multe eleve ale școlii și care își desfășoară activitatea în sala de sport a școlii noastre. Cea mai recentă realizare a acestei echipe este calificarea în turneul semifinal (încă nu știm unde se va desfășura), după un parcurs excelent, ultimele jocuri, trei la număr, fiind încheiate cu victorii la același scor sec: 3-0, 3-0, 3-0. Felicitări, copii minunați! Mulțumiri, domnule profesor! Bravo, părinți devotați!

Ramas bun! Pe data viitoare, prieteni!

S-a încheiat o săptămână mai...altfel pentru școala noastră. O săptămână... ciudată, pentru că am lucrat oarecum fragmentar: clasele a VIII a în activitate, dar nu față în față, ci doar on line, celalalte în vacanță (spre invidia celor nevoiți să facă teme, să fie ascultați, să se ascundă în spatele bulinelor colorate....): N-am mai avut niciodată un astfel de program deocheat, dar nevoia te învață, iar ordinea ierarhică te oblică să te supui, așa încât bucuros le-am dus (și încă o să le mai ducem) pe toate. Dincolo de starea aceasta de nedumerire și inconfort, acest mod de lucru ne-a facilitat prezența în vizita virtuală de proiect Erasmus+ care s-a desfășurat între 12-16 aprilie, gazdele noastre fiind școala parteneră din Palermo, Sicilia. Chiara, coordonatoarea echipei italiene, a realizat un program dens și nu s-a lăsat până nu și-a atins toate obiectivele, moderândîntâlnirea a peste 60 de cadre didactice din cele 6 școli partenere. A fost o experiență inedită pentru toată lumea, am mai întâmpinat probleme tehnice, am mai pierdut conexiuni, dar am finalizat cu succes o întâlnire ce părea, inițial, greu de gestionat. Au fost prezentate activitățile derulate de fiecare școală parteneră, s-a făcut un schimb de bune practici, s-a discutat despre problemele specifice fiecărei școli, îndeosebi cele legate de violență, de rolul mediatorilor școlari, de comunicare și integrarea copiilor cu cerințe educaționale și, cum altfel, am vizitat Palermo și ne-am delectat cu gastronomia siciliană, ce diverse tradiții și obiceiuri, cu muzică și dansuri specifice, am poposit în diverse locuri cu profunde semnificații pentru locuitorii orașului în care, cu peste 150 de ani în urmă, se stingea Nicolae Bălcescu... Totul virtual doar, din păcate. Chiar și așa, a fost un bun prilej de a întâlni oameni frumoși, entuziaști, creativi, oameni veseli și prietenoși, oameni pentru care școala este mai degrabă prima casă, o casă pe care și-o doresc a fi tot mai deschisă, tot mai prietenoasă, tot mai sigură pentru cei care pășesc dincolo de ușa ei de intrare. S-au făcut analize, s-au împărtășit idei, s- proiectat viitoarea (și ultima) întâlnire de proiect pe care ne-am dori-o, cu toții, normală, firească, față în față. Vom vedea ce ne rezervă următoarele luni în problema pandemiei pentru a putea hotărî, în cunoștință de cauză și în deplină siguranță, modul de lucru. Până atunci, echipa de lucru a școlii, coordonată de prof. Georgeta Cîmpan, și -a asumat sarcinile de lucru pentru întâlnirea ce va avea loc în Tenerife și pentru realizarea produselor finale ale unui proiect care ne e tare drag- Medierea disputelor de către mediatorii școlari.Arrivederci, Palermo!Esperamos verte, Tenerife!

Întâlnire de proiect Erasmus+. Vizită virtuală la Palermo

Şcoala „Ion Creangă” Suceava este partenerul a cinci școli europene în proiectul intitulat „Deliberative mediator leader students” (2018-1-TR01-KA229-059667-6). Îniţiativa (şi coordonarea proiectului) aparţine unei şcoli turceşti, Ziya Gökalp Ortaokulu, din Hendek/ Sakarya, iar activităţile proiectului erau programate a se desfăşura pe parcursul a 2 ani, 2019 – 2020. Din păcate, pandemia provocată de SARS-COV ne-a împiedicat să ne putem desfășura activitățile de proiect programate în 2020, așa încât, cu acordul finanțatorului (Comisia Europeană), le-am reluat în acest an. Întâlnirea aceasta de proiect a fost.... altfel, restricțiile împiedicând mobilitățile programate în Sicilia și obligându-ne să ne vedem doar în generosul spațiu creat de Google pentru întâlnirile on line. Pe fond, proiectul vizează ceea ce alţii utilizează de mai mulţi ani în şcolile occidentale: „peer mediation”. Nu e un concept nou, aşadar, doar că organizaţia noastră şcolară nu l-a utilizat până acum, nici teoretic, nici în activităţile practice. Scopul pe care ni l-am propus este acela de a crea o reţea de mediatori – profesori şi elevi – care, prin intervenţia lor promptă, să asigure un climat propice desfăşurării întregii activităţi şcolare, prin soluţionarea promptă şi reducerea conflictelor din şcoli, îmbunătăţind relaţiile dintre elevi (relaţii aflate într-un evident proces de degradare), dintre aceştia şi profesori, dintre elevi şi părinţi ori dintre profesori şi părinţi. Urmărim, înainte de toate, familiarizarea elevilor cu conceptul de mediere, precum şi exersarea unor role-play-uri pentru ca, odată înţeles mecanismul acesteia, să poată fi utilizată ca modalitate reală de soluţionare a situaţiilor tensionate, conflictuale din şcoli, ca alternativă la metodele utilizate acum – scăderea notei la purtare, eliminarea temporară, exmatricularea sau chiar abandonul şcolar. Rețeaua de mediatori ne-am creat-o chiar în primul an de proiect, dar nu prea mai avem cum să o folosim. Dar nu trece ea. pandemia asta? Tot vom reveni la viața normală cândva și atunci vom relua o activitate care nu doar că place, dar este și eficientă. Până atunci, gânduri bune, sentimente care au abundat azi în intervențiile participanților (cca 60), dorința de a ne vedea față în fațî și, cum a exprimat cineva, dorința de a proiecta un alt parteneriat școlar comun cât de curând.

Nu avem voie să uităm!

Cucule, cântecul tău Tare le-o menit de rău! O mână de copii și dirigintele lor în curtea școlii(VI A, Școala Gimnazială Ion Creangă Suceava) . Măști. Distanță. Cuvinte nu prea multe, că ei, copiii, nu au răbdare. Dar cuvinte spuse din suflet de copilul de altădată, copil care a crescut la umbra gardurilor de sârmă ghimpată. Și care privea către turlele strălucitoare ale bisericii de dincolo. Și care a ascultat sumedenie de povești (credea,atunci, că sunt doar povești!) de la un moș minunat- Moșu Traș (Dumitru îl chema pe bunicul matern, dar cine-l mai știa altfel decât Traș?) Și care tare mult și-ar fi dorit să alerge prin pădurile acelea nesfârșite la care nu avea acces.. Numai prin cuvintele moșului a fost acolo, de multe ori. Tot cuvintele, nu prea multe, au spus nu o poveste, ci o firimitură de viață, o faptă de jertfă întru suflet și Țară: masacrul de la Fântâna Albă. A fost o firimitură, dar vom mai aduna firimituri de suflet românesc, pentru a face o pâine mare. Pentru că, dincolo de orice, le suntem datori acesto oameni care, fiecare în felul său, au pus sufletul lor la temelia existenței noastre. Și nu avem voie să uităm! Am spus o rugăciune pentru sufletele lor nevinovate, am aprins lumânări să ne vadă și ne-am exprimat nădejdea că nu vom mai fi supuși, vreodată, la asemenea surghiun și la asemenea suferință. Am împărțit plăcințele copiilor, așa cum dădea bunica nepoatei ajunsă diriginte atunci când pomenea pe toți morții ei (nici o plăcintă din lume nu are mirosul și gustul celor împărțite la cimitir de Sânchetru, când mormintele deveneau mese încărcate cu de toate!). Copiii și-au amintit că trebuie să spună bodaproste pentru asta și sunt sigură că, atunci când vor fi adulți, vor face și ei asemenea gesturi. Lumânărelele constituite într-o semn al crucii nu au prea ars; un curent de joasă înălțime le-a spulberat sâmburii de lumină. Lampioanele, însă, au suplinit acest inconvenient: absolut toate, după mici rotocoale deasupra școlii, s-au îndreptat către nord, către locul acela de tristă amintire. Fie-le țărâna ușoară celor câteva mii de români uciși acum 80 de ani și fie-le veșnică amintirea! #FântânaAlbă1941 #FântânaAlbă80