4 ianuarie 2011- doar eclipsa de Soare sau şi de conştiinţă?

Să sperăm că vom putea observa eclipsa atât de mult mediatizată şi despre care astrologii vorbesc cu oarecare teamă. Ar fi un exerciţiu util pentru cei care, copii fiind, vor vedea pentru prima dată un asemenea fenomen astronomic. E o experienţă cu care nu te întâlneşti foarte des.
Din nefericire, fenomenul natural se petrece într-o zi cu serioase efecte asupra şcolii româneşti: CCR va emite o decizie cu privire la constituţionalitatea Legii educaţiei, o lege care ne-a albit de când se tot dezbate/discută/dispută în mediile politice şi culturale româneşti. Sperăm ca CCR să nu intre într-un con de umbră printr-o decizie politică şi nu una de bun simţ. Sperăm ca întunericul să nu fie şi mai mare ca urmare a deciziei instituţiei care a devenit, în ultima vreme, un factotum al societăţii româneşti căreia i se adresează("te spun io lu tata!") toţi reprezentanţii naţiei, de parcă mulţimea de jurişti, sau, mă rog, de absolvenţi de drept care au mandat de deputaţi, senatori, miniştri, secretari de stat...etc şi-au tipărit singuri diplomele de licenţă într-un exerciţiu ITC.
Sistemul trebuie reformat, dar nu cu idei copiate de pe afară, de pe unde au fost, pe bani grei, hoarde de experţi români care acum trebuie să-şi motiveze investiţia. Şi, mai ales, nu de pe poziţii de forţă, pe principiul "ba a mea, că nu e ca a ta", aşa cum se pare că se joacă, azi, mai marii diriguitori ai şcolii româneşti. Şi nici plecând de la ideea că hai s-o facem şi p-asta, vedem ce iese şi pe urmă mai modificăm, mai schimbăm, mai transformăm. Că nici profesorii şi cu atât mai puţin copiii nu sunt bucăţi de metal devenite, în mâna unui meşter prost, rebuturi pe care să le poţi trimite la topit şi remodelat. Nici răbdare nu mai avem, că ne-au tocit-o atâtea prostii experimentate pe noi. Nici linişte nu mai avem, că ne-au distrus-o permanentele contre pe care şi le aplică cei ce se cred stăpânii, nu slujitorii şcolii. Nici încredere nu mai avem, că am mers din rău în mai rău în anii aceştia de după marea înghesuială din decembrie 89, deşi ni s-a spus că va fi tot mai bine şi mai frumos şi mai nemaipomenit. Şi nu mai avem răbdare nici noi, nici elevii, nici studenţii, nici părinţii lor. Şi dacă nerăbdarea şi neîncrederea şi neliniştea vor da pe dinafară.....