Despre ministrul nostru din scrierile altora.........

Pentru cei interesaţi, un interviu cu ministrul Funeriu.

Personal, mă îndoiesc că cercetarea românească va înainta, fie şi cu un pas, ca urmare a legislaţiei actuale. Profesorii formaţi în epoca anterioară, când admiterea în facultăţi era "pe bune", cu concurenţă de 10-12-15 pe loc, şi nu la metru cum e acum, s-au trezit că nu prea mai au cu cine să lucreze, pentru că Măria Sa, elevul/studentul de azi e departe de ceea ce se doreşte a fi un student serios, programele, ca şi ale noastre, din preuniversitar, sunt compilaţii teoretice, lipsite de pragmatism iar poziţia socială a celui de la catedră s-a degradat permanent, ajungându-se astăzi la situaţii comice(dacă n-ar fi ridicole!) în care coafeze cu 10 clase făcute musai ori economiste cu şcoala făcută în nu'ş' ce subsol de casă de cultură îţi fac programa şi orarul,dând preţioase "indicăţi" întru formarea ilustrelor pughibale pe care le au în bătătură.
Cercetarea românească este o superbă Cenuşăreasă căreia, spre deosebire de cea din poveste, i s-a furat până şi cenuşa de culcuş, aşa că poate aştepta muuuuult şi bine să aibă parte de dovleacul-caleaşcă şi cele vieţuitoare pe post de trăpaşi. Şi când te gândeşti câtă inteligenţă fuge anual rupând pământul de pe meleagurile mioritice..
Câţi tineri deştepţi şi entuziaşti îngraşă universităţile străine...Câtă valoare se iroseşte aiurea...Nu mai departe decât Emilia Oniu/Moroşan, căreia, la începutul anilor 2000 nu i s-a găsit o catedră de profesor titular de fizică în târgul în care a crescut. Este un exemplu concludent pentru zicala aia cu şutul şi pasul înainte; desconsiderată de cei care ar fi trebuit să-i folosească mintea, a ajuns(se vede că şutul dat de autorităţile şcolare sucevene a fost unul sănătos!) taman în Biroul Oval al Casei Albe pentru a primi un premiu pentru debut în cercetarea ştiinţifică.
So, domnul ministru spune lucruri trăznite.........