Mi-a scris fosta colegă de cancelarie, profesor de chimie, despre rezultatele elevilor ei la un concurs de chimie, Lazăr Edeleanu, care are și etapă națională. La etapa județeană, desfășurată la Colegiul Tehnic Rădăuți, școlarii lui Creangă au obținut punctaje care i-au propulsat în etapa națională. Bravo, Zoița Răzvan clasa a VII a B, Ștefan Tănase cls a VIIa D și Rusu Maya, clasa a VIII D. Mă bucur pentru voi, și pentru doamna profesor Camelia Cuțui, și pentru școala noastră care, iată, continuă să dovedească forță, ambiție, dedicare, muncă asiduă. Mă bucură fiecare rezultat al fiecărui elev și al fiecărui coleg profesor pentru că mă ajută să-mi păstrez speranța în revenirea școlii românești pe drumul cel bun și aceste rezultate dovedesc că, dincolo de orice cutremure politice, de legislația volatilă și tot mai permisivă (pentru elevi, firește), de desconsiderarea corpului profesoral, de aruncarea în derizoriu a școlii, în general, oamenii aceștia, mari și mici, fac ca lucrurile să meargă, să funcționeze și, de ce nu, să tragă după ei restul societății. Felicitări, dragilor, și succes la etapa următoare!
Și dacă tot am intrat în chimie și am întâlnit acest nume, Lazăr Edeleanu, zic hai să văd cine a fost. Și, umblând prin ograda lui nenea goagăl (!!!) am spicuit câteva informații: a trait între 1861- 1941; a avit 212 brevete de invenții; autor, printre multe altele, al procesului de rafinare selectivă a fracțiunilor de petrol pe baza solubilității specifice a diverselor hidrocarburi în dioxid de sulf lichid (ptiu, deja mi s-a împleticit limba doar citind!); familia mutându-i-se la Focșani (din București), copilul Lazăr este trimis, de la 12 ani, în capitală, unde învață la Liceul „Sf. Sava", întreținându-se din meditații și trăind în condiții precare, găzduit într-un subsol; studiază la celebra universitate Humboldt; din 1910 se stabilește în Germania, unde dă cea mai mare parte a minții sale (deși, în anii premergători războiului nu i-o fi fost deloc ușor pe-acolo); nenea goagăl afișează numeroase premii distincții și onoruri (Londra, Moscova, Belgia, Germania etc ) dar… nimic din România. Nimic nou pe la noi, deci. Pentru că era evreu, oare? E de căutat dacă a primit cetățenie română vreodată … Mă bucur că măcar i s-a dat numele acestui concurs, că altfel… Ce oameni mai suntem și noi! Și încă un lucru: omul avea 12 ani!!! când a început să se întrețină SINGUR, într-un oraș mare, departe de mami și tati, trăind în condiții de vai mama lor! Citiți-i biografia și învățați din ea!
SUCCES, dragilor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu