Revenire

Tot soiul de mărunțișuri enervante și cronofage m-au ținut departe de o activitate care îmi este tare dragă, aceea de a urmări ce se mai întâmplă în spațiul școlar care mi-a fost o a doua casă pentru câteva zeci de ani. Mă străduiesc să recuperez și știu că nu îmi va fi ușor, pentru că școala mea, așa cum îmi place să spun, școala mea e un organism viu, în care mereu se întâmplă câte ceva ce trebuie cunoscut și în afara ei, pentru că ce-ar fi dacă albina și-ar păstra mierea doar pentru ea, nu-i așa? Ori dacă ciocârlia ar cânta doar când ajunge sus de tot, acolo unde nu o mai aude nimeni?!? Am lăsat în urmă niște litere ca titluri pentru textele ce vor veni, în timp, să acopere golurile înregistrate. Știu că nu vor fi de ajuns, dar noi mici articole pot fi postate oricând, în așa fel încât cei ce vor să descopere ce mai e nou în odăile și ograda lui Creangă să poată s-o facă și să se bucure pentru fiecare pas mic pe care îl facem pentru ca mâine să fie mai bine decât azi.