Bucurii printre copii frumosi

Am avut ocazia să ne bucurăm, azi, cu copiii doamnei învățătoare Brîndușa Gabor, de momente de suflet, trăite pe vechi ritmuri și în straie românești. Lumină strălucitoare a fost în ochii lor, precum lumina stegulețelor tricolore ce au inundat sala de clasă. Concurs de istorie, pregătit până în cele mai mici amănunte de un dascăl devotat, fișe de lucru și diplome multicolore, emoții pe fețele luminoase ale copiilor, straie românești mai noi și mai vechi, purtate cu fală de micii românași, machete ale României lor, a fiecăreia dintre echipele de lucru, cântece vechi, care au făcut să vibreze minte, suflet și inimă, totul a creat o atmosferă de incredibilă căldură, curiozitate și patriotism. An fost părtași nu la un concurs, ci la o lecție de iubire de Patrie; nu am jurizat un concurs, ci am asistat la oficierea unei liturghii în care sfânta masă a fost băncuța fiecărui copil devenit, pentru un ceas, un fel de arhanghel ce ne-a demonstrat că Țara poate fi oricare dintre noi, dacă învățăm să o trăim, să o asimilăm, să o simțim cu fiece respirație și în fiece gând. Mulțumim, Brândușa Gabor, pentru clipele de Patrie trăite alături de tine și de gâgâlicii tăi!

Bucurându-ne de România în fel și chip....

Anul acesta s-a făcut să aniversăm România altfel. Umblându-i pe coclauri. Căutând oameni, fapte, locuri. Impregnându-ne cu fragmente din ceea ce e ea în fiecare clipă, în fiecare colțișor al ei, în fiecare dintre cei din jur, în mijlocul cărora trăim. Am dat o fugă prin munții Bucovinei, micul nostru colț de Românie. Să ne bucurăm de aerul tare, de început de iarnă. Să cunoaștem câte ceva din ceea ce fac oamenii arboroasei. Să ne umplem sufletul de liniște și bucurie și tezaurul de amintiri cu crâmpeie de liniște. Nenorocita asta de pandemie în care ne afundăm parcă tot mai mult, n-am apucat să facem mare lucur noi, cei din 7A. Nici nu ne-am cunoscut foarte bine, că ne-am și trezit aruncați într-un altfel de școală, una care ne ține la distanță, care ne îndepărtează, care nu ne lasă să ne bucurăm unii de ceilalți. Ne-am luat inima în dinți, și noi, și părinții care ne-au permis să fugim puțin de-acasă, și am luat drumul muntelui, mai mult spre a ne cunoaște, decât spre a cunoaște. Am și cunoscut câteva locuri și oameni și fapte minunate: Voronețul, cu povestea lui spusă în fresca albastră ca cerul ne-a amintit de Vodă Ștefan și de înțeleptul sihstru Daniik; Vama, cu a sa Letiția Orșivschi și incredibil de multele, și variatele, și minunatele ouă din cel mai mare muzeu dedicat oului cel începător al vieții, muzeu din care înveți istorie, și folclor, și sociologie, și geografie, și etnografie, și biologie, dar și valoarea pasiunii, și muncii, și perseverenței umane. Valea Bistriței ne-a primit, la Cârlibaba, cu susur de Bistriță Aurie depănând povești din alte vremi, cu căldura unor gazde bune și prietenoase, cu o incredibil de furtunoasă noapte de trecere în iarnă, copiii găsind aici prilej de joacă, și cântec, și prietenie, și povești, și amintiri răzlețe... Și, dincolo de toate, gând bun României pe care și-o doresc mai bună, mai caldă, mai apropiată de oamenii ei. O Românie în care toată lumea să se simtă valorizată. O Românie care să ofere bune modele sociale celor care abia deschid aripile pe sub cerul ei. O Românie care să pună preț pe oamenii ei (pe cei mulți, că cei puțini știu ei să se valorizeze între ei), o Românie care să-și țină acasă copiii, să le dea posibilitatea să-și făurească un viitor demn și drept aici, acasă, și, în același timp, să o facă pe ea, pe această Românie, o Patrie de iubit și de respectat. O Românie pe care au desenat-o pe albul zăpezii și căreia i-au urat La mulți și buni ani! Later edit: Uitasem; n-am apucat să fac o poză, măcar, că m-au luat complet prin surprindere: la revenirea acasă, un grup de părinți ne-a primit cu marșul Treceți batalioame.... Am amuțit! În liniștea rece a nopții de iarnă, încă fără zăpadă șa Suceava, vocile acelea, și oamenii aceia, mi-au dat o incredibilă stare de bine!!! Cred că mai avem salvare! Oamenii aceștia mi-au dat speranța!

În Bucovina bătrânilor noștri...

Noiembrie 28. Anul Domnului 2021. Anul 103 al României care a fost Mare. O mână de copii și diriga lor au urcat, azi, pe dealul cetății lui Vodă Ștefan, ca să se întâlnească cu satul bucovinean, minunea arhitecturală, arhetipală, aflat, din păcate, pe cale de dispariție. În două ceasuri am cotrobăit prin cotloanele caselor țărămești cu acoperișul în patru ape, prin căsuța morarului, aflată în moara de piatră, am fost în casa olarului, în atelierul fierarului, la piuă și în celar, am descifrat semnificația unor cuvinte ( covată, îmblăciu, piuă, vâltoare, coșer, șaretă etc) și am înțeles rostul ochilor din acoperișul caselor bucovinene, am vorbit despre comunitate, despre rostul acesteia prin vreme, despre ceea ce e important pentru oamenii de azi și de altădată... A fost felul nostru de a ne bucura de iua Bucovinei, de apartenența noastră la acest colț de Rai care ne este leagăn, și cântec, și nădejde, și bucurie. Sesiunea de reflecție personală din final a trimis firimituri de suflet de copil către cerul senin al Bucovinei iubite de copiii ei de azi. Zâmbete, culore, gânduri bune, bomboane, joacă, bucurie... Să trăiești, Bucovina noastră dragă, și să te întregești curând! Așa îți doresc Petra, Vanessa, Alexandra, Elisa, Ali, Maria, Rianna, Lorena, Daria, Răzvan, Darius, David, Nicolas, David, Mihai, Eric, Damian, Andrei, Iustin și, cu siguranță, și cei care n-au putut fi azi cu noi. Două ore, douăzeci de inimi care au înmănuncheat dragul de vatra lor. La mulți ani, Bucovina! La mulți ani, bucovinenii noștri dragi!

Flori în pletele României copiilor

E frumos, e tare frumos sa vezi copii sărbătorind Ziua Națională! E minunat să îi auzi cântând de dor și de drag de Țară! Să-i vezi colorând harta unei Țări care ne oferă tot și care așteaptă să îi ocrotim munții și câmpiile, codrii și izvoarele, râul și ramul, faptele și legendele.... Să îi prețuim trecutul și să-i clădim temelii pentru un viitor mai bun...Să îi cinstim eroii și să îi creștem copiii în liniște, și pace, și dreptate, și echilibru, și....Și parcă toate-s anapoda în ultima vreme. Toate- oameni, fapte, planuri... Doar Ea, Patria, rămâne aceeași: caldă ca o pâine scoasă de bunica din cuptor, frumoasă ca o Cosânzeană veșnic tânără, gata să primească și să omenească oaspeți... Sunt gânduri prinse în pletele unei zile în care , copii și cadre didactice, au celebrat în avans Ziua Națională. Frânturi din sufletele lor s-au strecurat în texte și desene, în vers și cântec, în fluturări de Tricolor și senin de priviri. Bucovina prin ochii copiilor, o miniexpoziție de desene, amintește de 28 noiembrie 1918, zi în care Congresul General al Bucovinei hotăra unirea acestei mici provincii cu Regatul României, iar Drag de România mea a oferit celor mai talentați scriitori-copii posibilitatea de a închina un cuvânt Patriei pe care ne-o dorim eternă.