Legende si traditii de martisor -ateliere creative

Primăvara vine cu un alai de sărbători care, în lumea satului, par să se întreacă în a înveseli lumea dornică de lumină și culoare. Că sunt laice ori religioase, aceste sărbători generează bucurie și înflăcărează imaginația, înflorind sufletele asemeni poienilor cu brândușe și ghiocei, ori ramurilor de corcoduș gata să plesnească în floare. Într-o asemenea zi - 7 martie - copiii doamnei învățătoare Liliana Pasat, a IV a C, de la școala noastră, au fost musafirii unui spațiu muzeistic deosebit: Hanul Domnesc din Suceava. Acolo s-au întâlnit cu lumea satului de odinioară, satul acela cu oameni în straie albe, mirosind a brazdă umedă, abia întoarsă de plugul tras de boi, satul acela îmbrăcat în culoare în zilele de Duminică și în sărbători, satul acela în care ne întoarcem cu drag, spre a descoperi și asculta povești incredibile despre oameni și natură, despre oameni și Univers, despre oameni și veșnicie. Au admirat costume populare și au învățat care sunt componentele acestora. Li s-au prezentat meșteșugurile casnice care au îmbrăcat oameni și locuințe. Li s-au spus povești despre primăvară și despre oameni și apoi, cu sufletele încărcate de simboluri și semnificații, au lucrat felicitări pentru mamele lor, punând în micile bijuterii colorate firimituri din gândurile, și inimile, și sufletele lor curate.

Bucurii de la copii!

Bucurii de Crăciun, chiar dacă atmosfera de afară e potrivită, mai degrabă, primăverii pascale. Minunații noștri copii (încă le spun așa pentru că mulți dintre micii artiști de azi au crescut și sub ochii mei) au adus viers de colindă și clinchet de clopoței în fața și, mai ales, în sufletul celor care-i îndrumă către și pentru viață. Ochii lor veseli, dăruirea cu care au cântat, urat și jucat, bucuria cu care au purtat elementele de port popular au demonstrat publicului format din profesori și părinți că nimic din ce-i românesc nu piere și că, dincolo de programe și catalog, în fiecare dintre elevii noștri așteaptă a fi descoperit un talent, un diamant ce se dorește a fi șlefuit spre a prinde strălucire și a lumina spațiul și oamenii din jur. M-am bucurat tare mult să văd că niște copii tare lipicioși, nu neapărat toți elita cataloagelor, nu neapărat din clasele considerate fruntea școlii, sunt, așa cum i-am oblicit cât am lucrat cu ei, niște suflete uriașe, niște copii generoși, copii săritori, copii gata să se implice în tot ceea ce înseamnă cultura școlii. Bravo, în mod deosebit, copiilor din VIII D și VIII E! Bravo,Samuel (pentru mine, tot Ionică rămâi!), Alesia, Ionică cel mare, Delia, Denisa, Denisa, Maria, Luiza, Alexandra, Alexandra, Zânica, Dumitrița, Bianca,Ilinca, Andrei ionut, Augustin, Robert, Bianca (cu toții de la VIII D), Aida, Amalia, Anastasia, Delia, Donatella, Elisabeta, Raluca, Sara, Denisa, Rareș și Teodor (de la VIII E)! Ați fost și rămâneți copiii mei de suflet. Felicitări, Lavinia Andoni, profesor sensibil, delicat și dedicat,pentru efortul de a coagula un cor de copii al școlii, antrenând, acum, mai ales copii din clasele V-VI! Mulțumiri, Adrian Șoiman, pentru lirica atât de sensibilă pe care ne-o oferi de fiecare Crăciun! Mulțumiri, Liliana Ștefan, pentru crăciuneii pe care îi construiești atât de frumos! Bravo tuturor! Dincolo de note, teste, simulari, proiecte, prezentări, ppt-uri, exerciții, experimente, statistici, ierarhii, PISA, TIMSS si alte... motive de presiune, sunt sigură că, în sufletele lor, vor rămâne, mai mult sau mai puțin tăinuite, trăirile din asemenea ocazii, simțămintele ce construiesc grupuri de apartenență, cromatica multicoloră a costumului popular românesc, prețuirea pentru elementele de bază ale identității etnice, bucuria dăruirii din preaplinul lor sufletesc. În asemenea situații, un profesor care și-a dorit mereu să vadă că elevii lui sunt oameni vii, care se caută, care își caută propriul drum și care se bucură de fiece prilej oferit spre a arăta acestea, un asemenea profesor nu poate decât să se bucure. Pentru ei și pentru sine.

Bucurii nenumărate tuturor!

CRĂCIUN FERICIT TUTUROR! SĂRBĂTORI BINECUVÂNTATE!

BUCOVINA - 105

Când am nevoie de reîncărcarea bateriilor, mă duc între copii. Ochii lor, zâmbetele lor, glasurile lor, entuziasmul și îmbrățișările lor sunt tot atâtea încărcătoare solare care îmi dau bucurie într-o clipă cât pentru un an. Azi au fost multe asemenea clipe. Au fost două ceasuri de trăire românească intensă, prilejuite de marcarea Zilei Bucovinei și, în perspectivă foarte apropiată, a Zilei Naționale A României. Clasele de gimnaziu s-au mobilizat exemplar și au oferit publicului prezent în sala de sport a școlii cea mai frumoasă probă de atașament la ceea ce însemnă cultură și tradiție românească : au cântat, au recitat, au jucat, umplând sala de culoare și lumină și sufletele de bucurie și încredere că rădăcinile noastre au prins aripi și nimic din ceea ce înseamnă tezaurul de ființare românească nu este și nu va fi pierdut. Să o asculți pe Alexia Miron demonstrând necesitatea și importanța actelor de unire din 1918 a fost o adevărată încântare, căci Alexia nu a fost un elev care citea, ci un ambasador care argumenta, ca într-un congres mondial, justețea actelor de la Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia. Să o asculți pe Teodora Ursan recitând Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie a fost nu o revelație, ci o confirmare a faptului că, asemeni unei Pithii din vechime, copila aceasta poate electriza suflete amorțite. M-a convins, încă o dată, de necesitatea unor asemenea manifestări pentru ca sufletele lors ă vibreze în ritmurile unei Patrii pe care sunt în stare să și-o construiască mai bine și mai frumos decât credem noi, doar că au nevoie de o baterie care trebuie să rămână mereu încărcată. Să-l vezi pe Robert Lavric cu pletele-i desfăcute, căzând peste albul gulerului cămeșii moștenite din trecutul dacic, pe Tudor Dămian și pe Fabian Tipa, flăcăi în toată regula, copii deschiși la minte și la suflet, tremurând de emoție (ca, de altfel, toată clasa lor) dorind să le iasă totul bine, e o dovadă că lucrurile nu sunt făcute doar pentru a fi bifate undeva, pe o listă, ci sunt simțite undeva în adâncurile ființei lor. Să îl văd pe Rareș Mihalciuc atât de prins în jocul popular a fost o imensă bucurie, copilul acesta inteligent și activ arătând că nu se dă în lături atunci când în școala lui se întâmplă lucruri frumoase. Să-i văd pe cei din VIII D ducând greul unei sărbători de asemenea calibru nu a fost chiar o surpriză. Că am învățat să îi cunosc de când erau mititei, în clasa a Va. Spiritul organizatoric al lui Ionică Scripcariu, pasiunea pentru muzica populară a acestuia, ca și a lui Robert și a lui Andrei, implicarea de care, și de această dată, ca și în atâtea alte rânduri, au dat dovadă toți minunații adolescenți, fete și băieți, din clasa păstorită de Cătălin Savin, au făcut ca Bucovina, pe care au reprezentat-o în spectacol, să fie fericită că are asemenea copii. Hora, și bălăceana, și polobocul lor au fost minunate, dar mai frumos și mai frumos a fost Arcaneaua lor, care a făcut să tremure carnea pe spectatori. Mulțumiri, dragi copii ! Mulțumiri, dragi colegi- Lavinia Andoni, Daniela Baltaru, Mugurel Martiniuc, Adrian Șoiman, pentru stropii de suflet românesc pe care i-ați șlefuit și i-ați scos astăzi la lumină. LA MULȚI ANI ; BUCOVINA ! LA MULȚI ANI BUCOVINENI, ORIUNDE V-AȚI AFLA ! ȘCOALA ARE NEVOIE DE O SALĂ DE FESTIVITĂȚI , DE SPECTACOLE , NEAPĂRAT !