luni, 10 octombrie 2011

"Rămâneţi flămânzi. Rămâneţi naivi!"

Am primit astăzi un mesaj. E de la o prietenă virtuală(mulţumesc, Dorina!), prietenă pe care nu ştiu dacă am s-o văd vreodată, dar de care m-am legat sufleteşte şi datorită muncii şi minţii lui Steve Jobs. E mesajul excelentului CEO al Apple Computer, la 12 iunie 2005, la ceremonia de absolvire a studentilor Universitatii Stanford.
Sunt onorat sa fiu cu voi astazi, in ziua plecarii voastre de la una dintre cele mai bune universitati din lume. Eu n-am absolvit niciodata facultatea. Adevarul fie spus, acum e momentul in care m-am apropiat cel mai mult de o absolvire. Si vreau sa va spun astazi trei povesti din viata mea. Atat. Nu cuvinte mari. Doar trei povesti. Prima poveste este despre unirea unor puncte. Am renuntat la Facultatea Reed dupa doar 6 luni, dar am stat aproape de facultate pentru inca 18 luni inainte sa o parasesc definitiv. De ce am renuntat? Totul a inceput inainte ca eu sa ma fi nascut. Mama mea biologica era tanara, absolventa necasatorita de liceu, asa ca s-a hotarat sa ma dea spre adoptie. Si a simtit foarte tare nevoia sa ma incredinteze unor absolventi de facultate, asa incat lucrurile pareau stabilite dinainte pentru mine sa fiu adoptat la nastere de un avocat si sotia lui. Numai ca atunci cand am aparut pe lume, ei s-au razgandit si au considerat ca-si doresc o fetita. Asa ca parintii mei, care erau pe o lista de asteptare, au primit un telefon in mijlocul noptii prin care erau intrebati: "Avem un baietel care poate fi adoptat. Il doriti?". Au spus "Bineinteles!". Mama mea biologica a aflat mai tarziu ca mama adoptiva nu absolvise niciodata facultatea si ca tatal meu adoptiv nu absolvise liceul. Asa ca a refuzat sa semneze actele de adoptie. S-a razgandit doar cateva luni mai tarziu, cand parintii mei adoptivi i-au promis ca o sa ma trimita la facultate. Si, 17 ani mai tarziu, chiar m-au trimis. Dar am ales in mod naiv o facultate care era aproape la fel de scumpa ca si Stanford si toate economiile parintilor mei s-au evaporat pe plata studiilor mele. Dupa 6 luni, n-am mai vazut valoare in acele studii. N-aveam nicio idee despre ce sa fac cu viata mea si nicio idee despre cum m-ar putea ajuta facultatea in viata. Si m-am vazut la facultate, cheltuind toti banii pe care parintii mei ii stransesera in toata viata lor. Asa ca m-am hotarat sa renunt si sa am incredere ca pana la urma toate lucrurile se vor dovedi a fi ok. Eram cam speriat la acea vreme, dar privind inapoi imi dau seama ca a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat in toata viata mea. Minutul in care am renuntat m-a ajutat sa nu mai merg la cursurile care nu ma interesau si sa merg la cele care mi se pareau utile. N-a fost chiar totul romantic. N-aveam o camera in care sa dorm, asa ca dormeam pe podeaua camerelor prietenilor. Am returnat sticle de Cola pentru cei 5 centi pe care ii primeai inapoi pentru returnarea unei sticle. Si am mers in fiecare duminica seara cei 7 kilometri pana in partea cealalta a orasului, doar pentru a beneficia de o masa gratuita la Templul Hare Krishna. Mi-a placut la nebunie. Si toate lucrurile acelea care mi-au starnit curiozitatea si intuitia s-au dovedit a fi nepretuite in viitor. Sa va dau un exemplu. Facultatea Reed avea la acea vreme cel mai bun curs de caligrafie din SUA. In tot campusul, orice poster, orice titlu si orice indicator erau superb caligrafiate. Pentru ca renuntasem si nu mai eram obligat sa merg la cursurile normale, am decis sa merg la cursul de caligrafie si sa invat cum sa scriu frumos. Am invatat despre tipurile de fonturi, despre varierea cantitatii de spatiu dintre mai multe combinatii de litere, despre ce face caligrafia sa fie o arta. Era frumos, demn de tinut minte, subtil artistic intr-un mod in care stiinta nu poate explica. Si am gasit acest lucru fascinant. Bineinteles ca, la acea vreme, cursul in sine nu avea niciun fel de aplicatie practica in viata mea. Dar 10 ani mai tarziu, cand am dezvoltat primul Machintosh, mi-am amintit toate acele lucruri. Si le-am integrat in Mac. A fost primul computer care a folosit fonturi extraordinare. Daca n-as fi renuntat la celelalte cursuri si daca nu as fi avut astfel timp sa merg la cursul de caligrafie, Mac-ul n-ar fi avut niciodata mai multe tipuri de fonturi si un scris atat de bine proportionat. Si din moment ce Windows doar a copiat Mac-ul, e foarte probabil ca niciun fel de computer sa nu fi avut astfel de fonturi. Daca n-as fi renuntat, n-as fi facut niciodata cursul de caligrafie, poate computerele personale n-ar fi avut fonturi atat de frumoase ca acum. Bineinteles ca la acel moment, tanar fiind, era imposibil sa unesc punctele. Dar cativa ani mai tarziu, imaginea a fost cu mult mai clara. Asa ca, nu poti uni punctele daca privesti in viitor. Poti sa le unesti doar daca te uiti inapoi in viata ta. Asa ca trebuie doar sa ai incredere ca punctele se vor uni cumva in viitor. Trebuie sa ai incredere in ceva - instinctul tau, destinul tau, viata ta, karma, orice altceva. Abordarea asta nu m-a lasat niciodata balta si a facut diferenta in toata viata mea. A doua poveste este despre dragoste si pierderi. Am fost norocos sa aflu ce imi place sa fac tanar fiind. Woz (Steve Wozniak) si cu mine am inceput povestea Apple in garajul parintilor mei cand aveam 20 de ani. Am muncit din greu si in 10 ani Apple a ajuns sa creasca de la un garaj in care munceam noi doi la o companie care valora 2 miliarde de dolari si avea 4.000 de angajati. Tocmai ne lansasem cea mai noua creatie (computerul Machintosh), iar eu tocmai implineam 30 de ani. Apoi am fost concediat. Cum poti fi concediat de la o companie pe care tu ai infiintat-o? Ei bine, pe masura ce Apple a crescut, am angajat pe cineva, despre care credeam ca are talentul sa conduca Apple alaturi de mine, iar pentru primul an lucrurile au mers bine. Apoi viziunile noastre despre viitor au inceput sa fi divergente, asa ca el a pus piciorul in prag. Si atunci cand a facut-o, Consiliul nostru Director a stat alaturi de el. Asa ca, la 30 de ani, am fost dat afara de la Apple. Si a fost o poveste publica. Singurul lucru care contase in toata viata mea de adult se dusese pe apa sambetei. Si eu eram devastat. Cateva luni n-am stiut ce sa fac. Am aflat ca dezamagisem o intreaga generatie de antreprenori, ca scapasem bastonul de maresal tocmai atunci cand eram foarte aproape sa-l primesc. M-am intalnit cu David Packard si Bob Noycesi, am incercat sa ma scuz pentru ca o dadusem in bara atat de urat. Eram un esec public si toate gandurile mele imi spuneam sa fug din Vale ([n.r.] Sillicon Valley). Dar, incet-incet, a inceput sa ma cuprinda un nou gand. Inca imi placea ce fac. Si intamplarea de la Apple nu schimbase lucrurile foarte mult. Eram respins, dar eram inca indragostit. Asa ca am decis sa o iau de la capat. N-am vazut atunci, dar s-a dovedit ca a fi concediat de la Apple a fost cel mai bun lucru care mi se putea intampla. Povara pe care o porti atunci cand ai succes a fost inlocuita cu usurarea pe care o simti cand o iei din nou de la capat, mai putin sigur de ce o sa ti se intample. M-am eliberat de stres si am avut astfel sansa sa intru intr-una dintre cele mai creative perioade din viata mea. In timpul urmatorilor cinci ani, am pornit o companie numita NeXT, o alta companie numita Pixar si m-am indragostit de o femeie extraordinara, care a devenit sotia mea. Pixar a creat Toy Story si este astazi (in 2005) una dintre cele mai de succes intreprinderi de animatie din lume. Intr-o schimbare remarcabila a sortii, Apple a cumparat NeXT, eu m-am intors la Apple si tehnologia pe care o dezvoltasem la NeXT a stat la baza renasterii Apple. Iar Laurene si cu mine avem o familie frumoasa impreuna. Sunt foarte sigur ca nimic din toate aceste lucruri nu s-ar fi intamplat, daca n-as fi fost concediat de la Apple. A fost un medicament greu de inghitit, dar cred ca pacientul avea nevoie de el. Uneori viata te loveste in cap cu o caramida. Nu-ti pierde increderea. Sunt convins ca singurul lucru care m-a ajutat sa-mi pastrez directia a fost faptul ca imi placea ce fac. Trebuie sa gasesti lucrurile care-ti plac. Si asta e valabil atat pentru munca ta, cat si pentru partenerul tau de viata. Munca ta o sa-ti umple o parte insemnata din viata si singurul mod in care vei fi cu adevarat satisfacut este sa crezi ca faci o munca extraordinara. Si singurul mod in care poti face o munca extraordinara este sa-ti placa ce faci. Daca n-ai reusit inca, continua cautarea. Nu te multumi cu putin. Asa cum e si cu partenerul de viata, vei sti atunci cand l-ai intalnit. Si, la fel ca in orice alta relatie extraordinara, lucrurile vor merge din ce in ce mai bine pe masura ce trec anii. Asa ca nu te opri din cautare. Nu te multumi cu putin. A treia poveste este despre moarte. Cand aveam 17 ani, am citit un text care spunea ceva de genul: "Daca traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima din viata ta, la un moment dat vei avea dreptate". Citatul m-a impresionat si de atunci, pentru cei 33 de ani care au trecut, m-am uitat in oglinda in fiecare dimineata si m-am intrebat: "Daca astazi ar fi ultima zi din viata mea, as vrea sa fac ce fac astazi?". Si atunci cand raspunsul a fost "Nu" pentru mai multe zile la rand, am stiut ca trebuie sa schimb ceva. Ideea ca in curand o sa mor a fost cea care m-a ajutat sa fac cele mai importante alegeri in viata. Pentru ca aproape orice - toate asteptarile noastre, tot orgoliul, toate fricile referitoare la esec - toate aceste lucruri palesc in fata mortii, lasand afara singurul lucru care este cu adevarat important. Ideea ca o sa mori este cel mai bun mod in care poti evita capcana fricii ca ai ceva de pierdut. Esti deja dezbracat. Si nu exista niciun motiv pentru care sa nu-ti urmezi inima. Cu aproape un an un urma, am fost diagnosticat cu cancer. Am facut un CT la 7.30 dimineata si a aratat in mod clar o tumora in pancreasul meu. Habar n-aveam ce e un pancreas la acea vreme. Doctorii mi-au spus ca acest tip de cancer e aproape sigur incurabil si ca n-ar trebui sa ma astept la mai mult de 3 pana la 6 luni de viata. Doctorii mei m-au sfatuit sa merg acasa si sa-mi pun lucrurile in ordine, un fel de a spune ca ar trebui sa ma pregatesc pentru moarte. Si esti pus in situatia in care incerci sa le spui copiilor tai, in doar cateva luni, toate lucrurile pe care ai fi vrut sa le spui in ultimii 10 ani. Si esti fortat sa te asiguri ca toate lucrurile sunt puse in ordine astfel incat sa fie cat de simplu se poate pentru familia ta in viitor. Esti fortat sa-ti iei ramas bun. Am trait cu acel diagnostic toata ziua. Mai tarziu, am facut o biopsie, mi-au bagat un endoscop pe gat pana in stomac si intestine, mi-au facut o punctie in pancreas si mi-au luat cateva celule din tumora. Am fost sedat, dar sotia mea, care era acolo, mi-a spus ca, atunci cand s-au uitat la celule sub microscop, doctorii s-au intristat pentru ca se dovedea a fi o forma foarte rara de cancer pancreatic, incurabila cu chirurgia clasica. Am facut acea operatie si acum sunt bine. Acest moment a fost cel care m-a apropiat cel mai tare de moarte si sper sa fie la fel si pentru urmatorii ani. Faptul ca am supravietuit ma face sa va spun cuvintele urmatoare cu ceva mai multa experienta decat atunci cand credeam ca moartea e un concept pur intelectual. Nimeni nu vrea sa moara. Chiar si oamenii care vor sa mearga in Rai nu vor sa moara pentru a ajunge acolo. Si, totusi, moartea este singura directie clara spre care ne indreptam cu totii. Nimeni nu poate scapa de moarte. Si asa trebuie sa fie, pentru ca Moartea este in mod sigur cea mai buna inventie a vietii. Este agentul de schimbare al vietii. Elimina vechiul pentru a face loc noului. Chiar acum, voi sunteti noul, dar peste o vreme, nu departe de acest moment, veti deveni incet-incet vechiul. Si veti fi eliminati. Scuze ca sunt atat de dramatic, dar e adevarat. Timpul vostru e limitat, asa ca nu va pierdeti vremea traind viata altcuiva. Nu va inglobati in dogme - traind cu rezultatul gandirii altor oameni. Nu lasati zgomotul opiniilor altora sa va ascunda vocea voastra interioara. Si cel mai important, trebuie sa aveti curajul sa va urmati inima si intuitia. Ele stiu deja ce va doriti cu adevarat sa deveniti. Toate celelalte lucruri sunt secundare. Cand eram tanar, exista o publicatie uimitoare care se numea Catalogul Intregii Lumi. Un soi de biblie a generatiei mele. A fost creata de un om pe nume Stewart Brand, nu departe de locul unde ne aflam acum, si el a adus-o la viata punandu-i un strop de atingere poetica. Asta se intampla la inceputul anilor 1960, inainte de aparitia computerelor si a publishing-ului digital, asa ca revista era construita cu masini de scris, foarfeci si camere polaroid. Era un soi de Google in forma printata, cu 35 de ani inainte sa apara Google. Era idealist si mustea de notiuni extraordinare si instrumente utile. Stewart si echipa lui au scos mai multe editii ale Catalogului, dupa care lucrurile au inceput sa nu mai mearga bine, asa ca au fost nevoiti sa scoata ultimul numar. Era la mijlocul anilor 70, iar eu aveam varsta voastra. Pe ultima coperta a ultimului numar era o fotografie a unui drum de tara in zori, genul de drum pe care te gasesti atunci cand pornesti intr-o aventura extraordinara. Sub poza erau cuvintele "Ramai flamand. Ramai naiv". Asta era mesajul lor de adio. Ramai Flamand. Ramai Naiv. Si eu mi-am dorit intotdeauna sa raman asa. Iar astazi, cand voi absolviti si incepeti o viata noua, va doresc asta si voua. Ramaneti flamanzi. Ramaneti naivi. Multumesc mult.

sâmbătă, 24 septembrie 2011

Copii ai şcolii la curăţenia generală!

Au trecut două săptămâni de la începutul şcolii în goană. Cunoaşterea elevilor, recapitulări pentru testele iniţiale, modificări de orar, veniţi-plecaţi, ordine de la IŞJ- toate privind chestii obligatorii şi urgeeeeente!-, "indicăţi" mai mult ori mai puţin inteligente, bancuri mai bune ori mai fâsâite.....agitaţie de toamnă, precum cea a gospodinelor ce nu mai prididesc cu zacuştile, murăturile, salatele, etc din această perioadă. Azi a fost o altfel de zi de week end pentru câţiva dintre noii mei elevi; am participat, alături de alţi copii şi tineri, la campania derulată sub tutulatura Lets do it, Romania! Şi am făcut-o! Atât cât ne-au ţinut puterile. Atât cât ne-am priceput. Oricum, mult mai mult decât cei care, huzurind sub pături moi, şi-au prelungit somnul de dimineaţă într-o zi de sâmbătă. Şi iarăşi cu mult mai mult decât cei care, fără urmă de obraz şi de ruşine, aruncă, din viteza maşinii uneori(că deh! nesimţirile lor se ajunseră proprietari de cele maşini de fiţe şi nu se cade să mai facă vreo excursie până la tomberoanele de gunoi) saci cu pamperşi folosiţi, găleţi, izmene, becuri şi altele ce nu mai sunt de folos prin gospodărie în boscheţii,şanţurile ori refugiile de pe marginea şoselei, în pădure, în parcuri, pe lângă coşurile de gunoi, etc. Şi şi mai mult faţă de cei care, muulţi şi guralivi, nu mai prididesc cu laudele de sine şi nici cu privirile condescendente şi atitudini măreţe faţă de fraierii care rânesc gunoaiele altora! Şi sunt mulţi dintre aceşti printre noi. Mai mulţi ca oriunde în lume! Mai fudui ca nicăieri în altă parte! Mai nemernici decât şi-ar dori, poate, să fie!Nu mi-a venit să cred câtă mizerie am putut aduna cu câţiva copii harnici şi ascultători în vreo două ceasuri! Nu credeam că adulţii care fac parastase şi tot soiul de alte pomeni la cimitirul Pacea pot avea obrazele atât de groase încât să umple pădurea din jur cu toate resturile acestor paranghelii, ca şi cum dincolo de mormintele alor lor ar fi groapa de gunoi ori vreo gaură neagră care să absoarbă miile de pahare de plastic, coroanele care nu mai sunt la modă, sacoşele cu resturi în care s-au aciuat furnici şi alte dihănii, miile de suporturi roşii de lumânări ce şi-au ars conţinutul...Mare mizerie şi mulţi mizerabili! Vor ajunge nepoţii mei să gândească şi să trăiască altfel??? Mi-e greu să cred că da...dar sper, că speranţele nu costă absolut nimic. Până una-alta, le mulţumesc elevilor mei harnici şi responsabili, unii dintre ei dovedind că şi-au însuşit serios principiile cercetăşiei pe care s-a străduit să li le transmită învăţătoarea lor, Adriana Grădinaru, căreia îi mulţumesc pentru ceea ce a reuşit să facă până acum. Aceşti copii au găsit de cuviinţă să-şi sacrifice o zi din week end pentru a răspunde la o chemare generoasă, aceea a contribui la realizarea curăţeniei de toamnă, la reîmprospătarea feţei lumii în care trăiesc. Li se cuvin felicitări copiilor: Cameliei Popovici, Denisei Babeii, Denisei Bejinariu, lui Robert, lui Alex şi, în mod special, unui noduleţ de om cu un suflet uriaş, Dianei Elisei, cu toţii elevii mei de la VD. Bravo, dragii mei! Vă mulţumesc şi mă declar fericită să vă am elevi!

joi, 15 septembrie 2011

Început de nou an şcolar

Structura anului şcolar 2011-2012 este următoarea:
Semestrul I Cursuri - luni, 12 septembrie 2011 - vineri, 23 decembrie 2011 In perioada 22 - 30 octombrie 2011, clasele din invatamantul primar si grupele din invatamantul prescolar sunt in vacanta. Vacanta de iarna - sambata, 24 decembrie 2011 - duminica, 15 ianuarie 2012
Semestrul al II-lea Cursuri - luni, 16 ianuarie 2012 - vineri, 6 aprilie 2012 Vacanta de primavara - sambata, 7 aprilie 2012 - duminica, 22 aprilie 2012 Cursuri - luni, 23 aprilie 2012 - vineri, 22 iunie 2012 Vacanta de vara - sambata, 23 iunie 2012 - duminica, 9 septembrie 2012
Alte date generale cuprinse in Ordinul nr. 4292/2011 privind structura anului scolar I. Anul scolar 2011 - 2012 are 36 de saptamani de cursuri, insumand 177 de zile lucratoare; II. Exceptii: a) Pentru clasele terminale din invatamantul liceal, anul scolar are 37 de saptamani, din care durata cursurilor este de 33 de saptamani, 4 saptamani fiind dedicate desfasurarii examenului national de bacalaureat. Cursurile claselor terminale se incheie la data de 1 iunie 2012. b) Pentru clasa a VIII-a, anul scolar are 36 de saptamani, din care durata cursurilor este de 35 de saptamani, o saptamana fiind dedicata desfasurarii evaluarii nationale. Cursurile claselor a VIII-a se incheie la data de 15 iunie 2012. c) Pentru clasele din invatamantul liceal - filiera tehnologica, cu exceptia claselor terminale, durata cursurilor este cea stabilita prin planurile-cadru de invatamant in vigoare. d) Pentru invatamantul special - clasele a IX-a - a XI-a, ciclul inferior al liceului, filiera tehnologica, durata cursurilor este de 37 de saptamani, insumand 182 de zile. e) Stagiile de pregatire practica pentru care au optat absolventii ciclului inferior al liceului, filiera tehnologica, cuprind 720 de ore care se desfasoara in perioada propusa de unitatea de invatamant organizatoare si aprobata de inspectoratul scolar, conform structurii anului scolar, cu respectarea vacantelor. f) Pentru invatamantul postliceal (scoala postliceala si scoala de maistri), durata cursurilor este cea stabilita prin planurilecadru de invatamant in vigoare.
III. In zilele libere prevazute de lege nu se organizeaza cursuri: 1. joi, 1 decembrie 2011 - Ziua Nationala a Romaniei 2. marti, 1 mai 2012 - Ziua Muncii; 3. luni, 4 iunie 2012 - a doua zi de Rusalii. IV. Saptamana 2-6 aprilie 2012 din semestrul al II-lea este saptamana dedicata activitatilor extracurriculare si extrascolare, avand un orar specific. V. Tezele din semestrul I al anului scolar 2011 - 2012 se sustin, de regula, pana la data de 30 noiembrie 2011. Tezele din semestrul al II-lea al anului scolar 2011 - 2012 se sustin, de regula, pana la data de 25 mai 2012.

miercuri, 7 septembrie 2011

Gata vacanţaaaaaaaaaaaaaaaaaaa.............

Da, ştiu; a fost prea scurtă, a trecut prea repede, n-am avut timp să ne dezmeticim, ....refrenele fiecărui început de septembrie. Nici unul n-am apucat să facem ceva important, să valorificăm timpul liber. Fiecare ne-am făcut sumedenie de planuri care au rămas doar idei de sertar. În finalul fiecărei vacanţe ne apucă nostalgia şi ne promitem că data viitoareeee.......... Va fi mereu aşa, cu sau fără rezonanţa Schumann: niciodată nu vom avea timp pentru tot soiul de proiecte! Fie pentru că vom fi prea obosiţi, fie pentru că vom tot amâna("Lasă, că doar am atâtea săptămâni. Întâi fac..."), fie pentru că vom trece de la o idee la alta, cu mintea încălzită de soarele verii... Aşa că, place sau nu, hai înapoi la şcoală. Şi până când vom intra serios în lecţii, citiţi asta. Pe când şi ai noştri???????

miercuri, 3 august 2011

Şcoala românească nu scoate tâmpiţi, domnule preşedinte. Tâmpiţi sunt cei care vor să fie.

Din când în când, dar nu cu densitatea şi înverşunarea cu care sunt prezentate aspectele negative, mai apar în presă şi informaţii despre ceea ce se întâmplă frumos şi bine în şcoala românească, cu adolescenţii români. Nu au informaţiile acestea aceeaşi forţă a verbului ieşit din peniţa gazetarului pentru că nu asemenea articole vând ziarul. Ciocoflenderul de pe stradă cumpără gazeta dacă apar pe prima pagină moni şi iri şi cruduţa şi mai ştiu eu ce leşinături făcute vedete tot de presă. Copii deştepţi şi muncitori, artişti ce-au transformat arta în însăşi existenţa lor, inventatori premiaţi pe la saloanele internaţionale apar pe ici-colea. Că profesori dedicaţi, care clădesc suflete în anonimat nu am a mă aştepta să-i văd subiect de presă, obiective majore pentru investigatorii media.
Aşa că m-am mirat şi bucurat în acelaşi timp de materialul ce vorbeşte despre un copil harnic, pasionat, unul dintre vârfurile generaţiei sale, unul dintre ambasadorii şcolii româneşti. E dovada vie că se poate. Că se munceşte. Că se gândeşte în România. Încă. Este cel mai elocvent exemplu al faptului că cine vrea, poate! Este, pentru un dascăl care-şi iubeşte profesia, un bun material didactic pe care îl va folosi la orele de dirigenţie.

vineri, 29 iulie 2011

Pentru elevi isteţi...şi nu numai

Dacă aveţi timp şi nu ştiţi ce să faceţi cu el, iată! Vi se oferă şansa să participaţi la un concurs simplu, dotat cu premii interesante. Trebuie doar să vreţi şi premiile ...vor veni.
Succes!

joi, 30 iunie 2011

30 IUNIE-ZIUA ÎN CARE ŞI REGII VISEAZĂ SĂ FIE ÎNVĂŢĂTORI...

Am primit de la conducerea AGIRo:
Ortodocşii români sărbătoresc în fiecare an la 30 iunie ,,Soborul Sfinţilor 12 Apostoli”. De când au apărut primele şcoli în spaţiul românesc învăţătorii, şi mai apoi toate cadrele didactice care învaţă copiii, au sărbătorit în 30 iunie Ziua Învăţătorului.
30 iunie a fost aleasă şi ca dată de ,,naştere” a Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România fiindcă în chiar 30 iunie 1927 Tribunalul Ilfov a autentificat statutul acestei asociaţii prin care se oficializa şi finaliza atunci manifestarea solidarităţii între cadrele didactice la nivelul României Mari -corolar al tradiţiei asociative învăţătoreşti începută la 1869 în diferitele provincii în care exista şcoală românească. Mai mult, sediul din perioada interbelică a Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România a fost în Bucureşti pe chiar strada Sfinţii Apostoli la nr 14.
Profesorii, educatoarele şi învăţătorii din România s-au simţit onoraţi să fie serbaţi şi felicitaţi de ziua apostolilor în fiecare an. Şi an de an, de chiar ziua apostolilor, li se aduce aminte că au cea mai nobilă misiune pentru care merită făcute orice sacrificii asumându-şi apostolatul. În 1923, la un congres al lor ţinut în Arad, învăţătorii au fost numiţi ,,cei bogaţi în lipsuri, în îndatoriri şi iubiri de moşie,,.
Ziua Învăţătorului a fost atât de împământenită încât şi regimul comunist a păstrat-o la 30 iunie trecând însă sub tăcere că în aceeaşi zi Biserica Ortodoxă Română are în calendar ,,Soborul Sfinţilor 12 Apostoli”, iar Biserica Română Unită cu Roma are în calendar ,,Adunarea celor 12 Sfinţi Apostoli”.


Şi adaug:
În mesajul Tronului către un congres AGIRO interbelic regele Ferdinand spunea: ,,Dacă soarta nu m-ar fi pus acolo unde sunt, aş fi fost învăţător”. Sunt sigură că Măria Sa ar fi fost un bun învăţător, căci era bun şi blând şi înţelegător şi iubea copiii. N-a fost să fie; lui, destinul îi pregătise altceva.
Au fost însă, de-a lungul vremii, mulţi învăţători în lumea românească, unii dintre ei, precum Domnu Trandafir, intraţi în istorie. Şi li s-a spus aşa nu doar pentru că îi învăţau pe copii să descifreze misterioasele semne lăsate de plumb pe hârtie, ci pentru că îi ajutau pe toţi cei care îi cercetau, care le cereau ajutorul, care vroiau un sfat pentru mai binele lor imediat ori de perspectivă.
Din cine ştie ce motive, mai mult ori mai puţin subiective, mulţi învăţători, absolvenţi ai celebrelor Şcoli Normale ori ai liceelor pedagogice de mai curând, au optat pentru titulatura de profesor. Conform legislaţiei, li se cuvine, căci au continuat studiile, în etape şi cu programe diferite, unii obţinând licenţe în diverse specialităţi, alţii optând special pentru psiho-pedagogie. Li se cuvine, fără îndoială, noul titlu, dar vechea titulatură este parcă mai caldă, mai cuprinzătoare, mai plină de conţinut, mai expresivă. Învăţătorul este chintesenţa actului didactic dintotdeauna, de la Învăţătorul născut în Bethleemul stăpânit de romani până la Domnu Trandafir şi până la învăţătorii de azi. Învăţătorul îşi trage numele de la verbul a învăţa-pe sine şi pe alţii. Asta face învăţătorul: învaţă mereu să înveţe pe alţii şi pentru asta trebuie să înveţe el însuşi mereu, să relaţioneze cu alţii, mici şi mari, să se dăruiască în fiecare clipă ca să poată, asemeni păsării mitice, să renască mereu, să fie izvor cald de dragoste, de înţelepciune, de încredere, de linişte.
Mă înclin azi în faţa învăţătorilor mei din nordul meu de Ţară, şi mă rog la bunul Dumnezeu să le dea sănătate, celor ce mai sunt, şi să-i aibă în paza Lui pe cei care au plecat să se odihnească. Mă înclin azi în faţa colegilor mei învăţători, care se reinventează în fiecare zi, spre a fi flacăra arzândă a unei şcoli româneşti bolnave cronic. Mă înclin în faţa colegilor mei profesori cărora le aduc aminte că sunt şi ei învăţători, în felul lor, şi că misiunea lor e mai uşoară, pentru că lucrează cu copii deja şlefuiţi de munca,de glasul, de sufletul învăţătorilor.
La mulţi ani, suflete veşnic tinere!

miercuri, 29 iunie 2011

Noi premianţi

În iarnă, când omătul umplea drumurile şi gerul îndemna la cuibărit sub plapumă, câţiva dintre copiii noştri au lucrat la materialele pe care le-au trimis la un concurs naţional devenit tradiţional de acum, organizat de extraordinarii colegi de la Şcoala Paltinu/Vatra Moldoviţei. Este vorba de Concursul naţional de fotografie veche "Rădăcini", concurs care, aflat la a IV a ediţie, a avut în acest an genericul"Copilăria".
Căutând fotografii care să corespundă condiţiilor de concurs, copiii au făcut o fascinantă călătorie în timp, cu ajutorul unor petece de hârtie lucioasă, descoperindu-şi rădăcinile, antecesorii, moştenirea culturală preluată de la aceştia. Au discutat cu cei care le-au ghidat paşii, au pus întrebări, au căutat explicaţii, au făcut exerciţii de imaginaţie, au comparat copilăria lor de azi cu cea a personajelor din fotografii, rescriind mici fragmente de istorie.
Azi le-au venit diplomele. Iată premianţii:


Felicitări acestor copii minunaţi!
Mulţumiri şi succese în continuare organizatorilor, în mod special doamnei Tudoriţa Huţuleac, sufletul acestei activităţi!

Omul sfinţeşte locul! Despre un coleg de breaslă care nu este neutru

Lotul olimpic de Fizică al liceenilor din Arabia Saudită este pregătit de fostul inspector general şcolar din Timiş prof. dr. Alexandru Golcea, iar primele rezultate s-au materializat prin cucerirea tuturor premiilor unui concurs ce a avut loc, anul acesta, la Damasc.
"Îi iau de la partea de jos; nivelul de pregătire al copiilor din clasele XI - XII este echivalent cu cel al elevilor noştri de clasele VI - VII. Încep cu ei de foarte de jos. Până acum, ei nu au avut niciodată performanţe. Primele rezultate se văd. Am avut un prim concurs la Damasc, unde au luat tot", a afirmat Golcea. El a arătat că acolo totul este diferit de ceea ce a lăsat la Timişoara, de la condiţiile create studiului pentru performanţă până la nivelul de salarizare, care este incomparabil cu cel pe care l-a avut în România, profesorul susţinând că nu regretă nimic din ceea ce a lăsat în ţară.
Contractul său cu saudiţii este pentru un an, cu posibilitatea de prelungire. Ca obiective principale, Golcea are în pregătire elevii din Arabia Saudită pentru următoarele două olimpiade internaţionale - Thailanda (2011) şi Estonia (2012). O medalie de bronz câştigată la olimpiada din Thailanda i-ar aduce profesorului o sumă ce depăşeşte 40 de salarii minime pe economia românească, iar una de aur - 100.
"Conform contractului semnat cu arabii, mi se interzice să divulg suma de bani pe care o primesc, dar pot să spun doar că sunt plătit incomparabil mai bine decât ca antrenorul lotului naţional de fizică al României", a spus fizicianul timişorean. El a menţionat că a făcut o selecţie riguroasă, alegând doar 20 de elevi din totalul iniţial de 10.000, câţi au dorit să ajungă în lotul naţional de Fizică.
În 2005, Alexandru Golcea - care era, atunci, directorul Liceului "C. D. Loga" din Timişoara - a fost desemnat "profesorul anului" în România, titlu pentru care a fost recompensat cu 10.000 de dolari. Absolvent al Facultăţii de Fizică Atomică din Bucureşti, Golcea şi-a luat specializarea în "Reactori şi materiale nucleare", fiind repartizat din băncile studenţiei direct la Institutul de Fizică Atomică Bucureşti, dar a preferat să se transfere la unitatea nucleară Electrometal din Timişoara, unde şi-a luat şi doctoratul.
A îmbrăţişat cariera didactică mai mult forţat de destin. Fiind suspectat, la un moment dat, de leucemie, Golcea a ales catedra de fizică a Liceului "C. D. Loga" în anul 1981, obţinând rezultate remarcabile la olimpiadele şcolare, imediat după angajarea în actul didactic - educaţional. La Timişoara, el îşi pregătea elevii pentru olimpiadele de fizică, astronomie, ştiinţele pământului, dar acest tip de concursuri a degenerat foarte mult - spunea el -, deoarece era vizată participarea internaţională, ceea ce făcea ca gradul de dificultate al subiectelor la fazele intermediare să fie mult peste nivelul programei. Golcea a dat primul laureat la Nobelul pentru fizică pentru juniori, în persoana lui Ştefan Mihalaş, care este, acum, dr. fizician la Johns Hopkins University (SUA). AGERPRES

Cules de rod: rezultatele Evaluării Naţionale 2011

Numele şi prenumele elevilor Media EN
ACASANDREI C ANDREIA-NICULINA 6,60
ADOMNICAI C ANDREEA-COSMINA 8,80
ALEXANDRESCU M RALUCA-ADELINA 9,27
ANTON C SIMINA-IOANA 9,85
ANTON N FLAVIUS-GABRIEL 5,17
ANTONESEI N IULIAN-IONUT 6,67
APAVALOAIE G ALEXANDRA-ANA 6,25
APOPEI C STEFAN 8,12
ARUSILOR I ALEXANDRA 8,30
ASAFTEI M MIHAELA 9,07
ATANASOAIE B ANGELA 9,25
BACIU I IOANA-MARINA 8,20
BACIU L ANDREI 8,25
BAITAN C BIANCA-PETRONELA 9,50
BAITAN A IONELA-LACRAMIOARA 6,55
BANDOL I CALIN 6,10
BARARU I ALEXANDRU-CRISTIAN 6,82
BEDREAGA V GABRIEL SEBASTIAN 6.00
BILAUCA C REBECA 5,72
BITICA M MARIANA 9,30
BODNAR O CATALINA-BIANCA 9,57
BOLOG I IONELA MONICA 5,50
BONDAR C GHEORGHE-GABRIEL 5,35
BRANEANU G GABRIELA 10
BUCACIUC S EMANUEL-MIRCEA 8,50
BUCACIUC M ANDREEA-IASMINA 8,32
BUDEANU C MIHAI 7,42
BUHAIANU M CLAUDIU 6,87
BUHAIANU I RAZVAN 9,55
BUJOREAN C ELENA ALEXANDRA 7,80
BUJOREAN V BENIAMIN 7,32
BUJOREAN I SIMONA-LAURA 6,65
BUTACU I ADRIANA-ELENA 6,60
CASUTA T ADELINA-CRISTINA 8,87
CERLINCA O ALEXANDRA 8,25
CHIBICI I ALINA-ROXANA 9,05
CHIRILA S PAUL-STEFAN 6,80
CHIRITA T ELENA-MANUELA 7,30
CIOBANU O AMADA-PAULA 6,45
CIOFU M RUXANDRA MINODORA 6,65
CIRLAN C CRISTINA-FILOMELA 8,35
CIUBOTARIU E EDWINA-ALEXANDRA 6,70
COJOCARIU D ADRIANA-BRINDUSA 6,62
COJOCARIU V ANA-MARIA 7,55
CORESCIUC I ALEXANDRU 8,40
COZACIUC M VASILICA -LOREDANA 7,50
COZACIUC A ANDREEA 8,27
COZMA M ANDREI-CONSTANTIN 7,15
CRISMARIU C EUSEBIU 5,35
CRISTUREAN M VLAD-BOGDAN 8,77
CUCIUREAN V DELIA 9,25
CUSEAC L IOANA-ALEXANDRA 7,62
DAMIAN I IONUT-ALEXANDRU 6,22
DANELIUC I AICHA SVETLANA 7,12
DUCEAC N VALENTIN 5,02
DUCIUC V NAOMI 5,20
FILIPCIUC I OANA-ROXANA 6,80
FLOREA P RAFAELA IRINA 5,95
FODOR D LUIZIANA 6,05
FRASINIUC C IOAN-CIPRIAN 6,55
GAFITA M ANDREI 5,72
GALEATA V BIANCA-FLORIANA 9,67
GAVRELIUC D ANDREI-MARCEL 5,00
GAVRELIUC S MARIUS 6,40
GEORGE I ELENA-MONICA 5,57
GHEORGHIU V MARIUS-DORIN 8,00
GHERASIM P IOANA 9,02
GHIVNICI I VICTOR- TUDOREL 8,05
GOLEA D RALUCA-GABRIELA 6,75
GRADINARU C ANDREI CRISTIAN 6,70
GRAMADA D DAN 6,55
GRIGORAS V VICTOR 8,40
HATMANU N CAMELIA-LOREDANA 6,55
HODOROABA V ANCA 8,45
IACOBESCU O MARIA 9,75
IAVORENCIUC V EMANUEL 8,55
IEREMIE V IONELA-MARIA 7,75
IFTIMESEI C IOAN 9,10
IFTIMOVICI P ELENA PETRONELA 6,05
IGNAT C CLAUDIA-MIHAELA 6,25
ILAS V VICTOR DAVID 6,35
ILIUTA M SERGIU-GABRIEL 9,12
IOANESI D ERLIZIA BIANCA 8,35
LACATUS C LOREDANA 8,45
LEVITSCHI N NICOLETA AVRAMIA 5,55
LIBENCIUC I DINU-GABRIEL 5,15
LIONTE I DIANA 9,27
LOGHIN V ALEX-DANUT 7,87
LUPASCU T ILIE-ANDREI 8,82
LUPESCU L DAIANA-ELENA 7,10
LUPESCU V ALIN 6,05
MAFTEI M ANA-MARIA 9,52
MANDRILA V DANIEL 4,30
MANGU C CARINA -REBECA 7,92
MARGINEAN P IOSIF 6,90
MATEI M ALEXANDRA MARIA 5,45
MATEICIUC D ROBERT CRISTIAN 6,90
MAZAREANU D GABRIELA 6,62
MICHITIUC E ELENA-LOREDANA 8,07
MINDRILA V STEFAN 4,77
MIREUTA D DANIEL-IOAN 7,47
MIRON T SILVIU-CRISTIAN 8,12
MOLOCI V ROXANA-AIDA 8,12
MORARI N ANCUTA- IONELA 8,07
MOROSAN G CEZARA-MARINA 9,42
MOTRESCU V TUDOR-GEORGE 7,65
MUNTEANU P TAMARA 6,40
MURARU D MARIA 5,90
NAHARNEAC V BOGDAN ROMICA 6,60
NECHITA-DROB C SEBASTIAN 7,75
NISTUROAIA G ANA-MARIA 6,42
ONOFRAS P ANDA 5,92
ONUCU I GABRIEL 6,95
PALAGHIANU N RAMONA-FLORINA 7,47
PALANCANU V LARISA-ELENA 7,35
PARAGINA M MILICA 4,20
PARAMON I VASILE 5,07
PASCARIU P RUT-ANDREEA 5,42
PASCARIU P ENOH-ANDREI 7,50
PASCARIU C TEOFANA ELENA 6,52
PASNICU V LARISA-IOANA 9,25
PASTRU C MONICA-DANIELA 8,70
PETRE O STEFANA 9,07
PETRICEANU V ANCA 7,07
PETRISOR V IULIANA-DANIELA 7,62
PINTRIJEL D DANIEL 5,20
PISLARIU M DIANA-PETRONELA 7,65
POLOCOSER M GEORGIANA 4,92
POLOCOSER F ALEXANDRA 6,02
POLOCOSER C ESTERA 8,87
POLOCOSER I DANIEL 5,00
POLOCOSERIU L ANDREEA-MARIANA 5,72
PRODANIUC R IULIA-LARISA 8,95
REUT V ANDREI-MARIUS 8,52
RIPAN N IOAN MARIAN 8,27
ROTARIU G ELENA-CRISTIANA 9,67
SALGAU P REBECA ESTERA 8,37
SANDRU D BIANCA-CLAUDIA 9,47
SANDU G CORNELIU-PARASCHIV 7,82
SANDU M MIHAELA 6,60
SENCIUC N LACRAMIOARA 6,07
SEVERINCU G FLORIN-CATALIN 4,62
SINCAI D DANA-MARIA 7,25
SIRAN I GEORGE 9,67
SMOCOT G ANDREI-ROBERTO 8,47
STANCIUC I ANA 8,62
STEFUREAC G SIMONA 7,97
STRUGAR I MADALINA 7,47
STRUGARU D CRISTINA 7,72
TAPALAGA I GABRIELA 6,60
TEODOSIE P ABEL-LAURENTIU 7,20
TICULEANU G GEORGE-MARIAN 7,82
TIMIS G ANA-MARIA 9,07
TRUSESCU M MARCELA 7,05
TURCANU I DANIELA 5,45
UNGURASU C RAZVAN-CONSTANTIN 9,40
UNGUREAN G VLADUT-PETRU 4,82
UNGUREAN I CEZAR-IULIAN 5,95
URENIUC I BOGDAN 8,00
USCATU D TIBERIU-CONSTANTIN 7,07
VASILENIUC P EDUARD 9,60
VASILIU V OANA-MARIA 7,35
VIRVARA G ROXANA-GABRIELA 7,27
VRINCEANU I CRINA-IOANA 8,72
ZAHARIA C TEOFIL 6,60

MEDIA GENERALĂ A ŞCOLII- 7,38. PUŢIN, FOARTE PUŢIN!

Felicitări celor care au obţinut note mari şi sucese în continuare!
Reconsiderarea priorităţilor individuale celor cu note mai mici decât ne aşteptam şi spor la muncă!
Sănătate tuturor şi să nu uite de cuibul din care şi-au luat zborul!

marți, 28 iunie 2011

Uraaaaa! Proiectul cu şi despre lupi a fost aprobat!

Who's afraid of the big bad wolf? Predators in nature and culture
Acesta este titlul proiectului la care vom lucra, timp de doi ani, împreună cu parteneri din Polonia, Islanda, Portugalia, Norvegia, Spania, Slovacia, Grecia...etc. Elevii noştri vor avea ocazia să adune informaţii despre lupi(şi alţi prădători) în spaţul românesc, despre prezenţa lor în folclor şi în legislaţia cu privire la protecţia mediului, despre simbolistica istorică şi filosofică a lupului,etc. Vor avea ocazia să împărtăşească rezultatele muncii lor copiilor/comunităţilor din şcolile partenere, cei mai harnici dintre ei având apoi ocazia să participe la întâlnirile de proiect programate la noi, dar şi în şcolile partenere.
De acum începe greul; formarea echipei, stabilirea responsabilităţilor, cercetarea, monitorizarea activităţilor, raportarea acestora, corespondenţa permanentă, respectarea termenelor, etc. Dar, vorba ceea: au bătut ai noştri turcii şi n-o să dăm noi gata lupii?
Drum bun, Şcoala Creangă, în noua activitate! Arată lumii cine eşti! Arată cine-au fost lupii albi ai dacilor!

luni, 27 iunie 2011

Un studiu interesant despre elevi şi cărţi

-preluare de pe www.fundatiapatriciu.ro-



In cadrul evaluărilor PISA care au avut loc în ultimii 10 ani, au fost adunate şi o serie de date ce caracterizează elevii participanţi la aceste teste, date cu ajutorul cărora ţările participante pot fi comparate în funcţie de diverşi indicatori. Unul dintre aceşti indicatori este şi cel referitor la numărul cărţilor pe care un elev în vârstă de 15 ani le are acasă, iar la acest capitol, România stă destul de rău comparativ cu alte ţări. Mai mult, datele arată că, din 2000 şi până în 2009, în loc să evoluăm, am involuat.

Astfel, în anul 2000, 60.6% dintre elevi aveau mai puţin de 100 de cărti acasă, în timp ce ponderea celor care aveau între 250 şi 500 de cărti era de 11,4%. Pentru comparaţie, în Franţa, procentele erau de 52,8%, respectiv 13%, în Germania procentele erau de 50%, respectiv 15%, în Bulgaria de 43%, respectiv 16,3%, iar în Ungaria de 36,7%, respectiv 20%.

In 2006, ponderea elevilor români care aveau acasă mai puţin de 100 de cărţi a crescut la 68%, iar în 2009 la 71,6%, cu acest procent România situându-se pe unul dintre primele locuri în Uniunea Europeană.

In ce priveşte ponderea celor care au acasă mai mult de 500 de cărţi, aceasta a scăzut de la 6% în 2006, la 4,7% în 2009, doar Slovacia având în urma cu doi ani un procent mai mic (4,6%). In Germania, Spania şi Estonia procentul se apropie de 10%, în Ungaria este de 14,5%, iar în Luxemburg de peste 15%.

Am ilustrat în graficul alaturat (click pe imagine pentru marire) distribuţia elevilor în funcţie de numărul cărţilor pe care le au acasă, iar pentru comparaţie am luat în calcul şi media ţărilor membre OCDE.

Scăderea continuă în ultimii ani a numărului de cărţi pe care un elev le are acasă nu este un fenomen specific doar României, deşi în cazul nostru scăderea este mai accentuată. In Franţa spre exemplu, între 2000 şi 2009, ponderea elevilor cu mai puţin de 100 de cărţi a crescut de la 52,8% la 61,3%, în Germania a crescut de la 50% la 54%, în Ungaria de la 36,7% la 48%, iar lista ar putea continua.

Cateva idei de final

1. In anii `70-`80 se vindeau anual zeci de milioane de cărţi, însă dupa Revoluţie piaţa a scăzut constant, iar această evoluţie nu avea cum să nu se reflecte în statistici. In 2012, la următoarea evaluare PISA este de aşteptat ca datele să indice o situaţie şi mai dezolantă.
2. Accesul la internet îi determină pe unii dintre cititori să se indrepte către lecturarea online a cărţilor, deşi experienţa nu este nici pe departe comparabilă cu citirea unei cărţi pe care o ţii în mână.
3. Interesul pentru cultură scade continuu de 20 de ani, iar speranţe în acest sens nu prea sunt. In plus, există extrem de multe alternative de petrecere a timpului liber, iar acest timp liber devine din ce în ce mai limitat, astfel încât elevii de astăzi şi părinţii de mâine au din ce în ce mai puţine motive să cumpere cărţi.
4. Bineinţeles, una este să ai carţi acasă, şi alta este să le citeşti, însă cu cât ai mai multe cărţi, cu atât mai mari sunt şansele să la „frunzăreşti” măcar.




orgonascristian@yahoo.com

duminică, 26 iunie 2011

Invitaţie(deşi ştiu că n-o ia nimeni în seamă!): teachtoday.net

Irina Vasilescu, o excelentă ambasadoare eTwinning, ne invită pe un site nou. N-ar fi rău ca, profitând de zilele de vacanţă, să mai vedem ce şi cum pe la alţii. Nu spun că tot ce au/fac/zic alţii e mai bun/frumos/deştept decât ceea ce se face la noi. Spun doar că am avea ocazia să punem în balanţă şi, eventual, să utilizăm ceea ce, generos şi absolut gratuit, ni se oferă.

marți, 21 iunie 2011

Bravo, Beni!!! Sănătate şi succes în continuare!



Răsfoiesc, înainte de culcare, presa locală. Uneori mă amuz, alteori mă întristez, alteori mă bucur să aflu că se mai întâmplă şi lucruri bune prin partea noastră de Ţară.
Astă seară bucuria mi-a fost mai mare, când am descoperit că unul dintre elevii noştri a "erupt", dovedind nu doar seriozitate şi perseverenţă, ci şi inteligenţă şi modestie. Beni Vasileniuc, blondul de la 7C, a obţinut un premiu I la o competiţie desfăşurată la sfârşitul săptămânii trecute, când minţile celor mai mulţi elevi ai şcolii erau de multă vreme în vacanţă. E vorba de Concursul Naţional de Ştiinţă şi Inginerie „INVENTICA” în organizarea Societatii Ştiinţifice Cygnus – Centrul UNESCO, a Palatului Copiilor Suceava, având expertiza de specialitate a Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO, în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar al Judeţului Suceava, Colegiul Naţional „Petru Rareş” Suceava şi Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava, desfăşurat în perioada 17 – 19 iunie 2011, la Suceava.Au participat 70 de elevi din 12 judeţe ale ţării.
Concursul se constituie ca etapa naţională a prestigiosului concurs internaţional Intel ISEF (International Science and Engineering Fair) care reuneşte anual în Statele Unite peste 1600 de tineri participanţi din 56 state ale lumii.
Juriul, compus din reputatul inventator prof. univ. dr. ing. Dorel Cernomazu, prof. univ. dr. ing. Radu Pentiuc, profesor Anca Greculeac şi prof. ing. Angela Nesteriuc, a fost prezidat de profesorul şi jurnalistul de ştiinţă Alexandru Mironov.
Cu a sa Metodă optică de determinare a concentraţiei procentuale a soluţiilor omogene şi transparente, Beni a luat premiul I pentru care merită toată preţuirea noastră, premiu care ar trebui să-l motiveze în aşa fel încât în anul următor să tindă către premiul de excelenţă care i-ar permite să reprezinte România la următoarea ediţie a ISEF.
Bravo,Beni! Să fii sănătos şi să îţi atingi visurile! Şi pe ale noastre!

Evaluare naţională-episodul I

A trecut primul hop-examenul la limba şi literatura română.
În aşteptarea rezultatelor, subiectele şi baremul de corectură pot fi văzute aici.
De vom avea motive speciale pentru a reveni asupra acestei probe- performanţe ori perle- vom reveni. Până atunci, succes la proba de matematică!

Reflecţii pe marginea unui concurs

Cu ceva vreme în urmă aflam despre un concurs iniţiat de Asociaţia Prietenii Muzeelor Minovici- "Restaurator pentru o zi...pentru o viaţă" Preambulul prin care eram invitaţi în această competiţie suna astfel:
Suntem memoria noastră, spunea marele prozator Borges. Trebuie să avem un trecut pentru a putea avea un prezent şi un viitor. Acest trecut nu se păstrează de la sine. E nevoie de multă muncă, pricepere, dăruire. Arhitecţi, artişti, ingineri constructori, chimişti, istorici au grijă ca trecutul nostru - fie el un scaun, o pictură, o tapiserie sau o clădire de patrimoniu, un copac de sute de ani, o haină de pe vremea străbunicilor sau un manuscris vechi - să dăinuie.

Restaurezi oare un obiect sau recuperezi o lume? Restaurezi clădiri sau recuperezi valori? A restaura este doar un act de creaţie sau este şi o problemă de implicare şi responsabilitate în societate?

Te provocăm să fi „restaurator” pentru o zi. Restaurează imaginar ceva - un obiect concret (intră şi pe site-ul Muzeului Minovici, poate te inspiră ceva) şi povesteşte-ne transformarea acestuia. Dar mai ales restaurează altceva - dragostea de frumos, respectul pentru profesionalism, preocuparea pentru conservarea naturii, grija pentru cei în vârstă sau cu nevoi speciale, încrederea în adevăr, etc. şi povesteşte-ne această aventură imaginară dar necesară comunităţii din care faci parte.

Dincolo de imaginaţie dorim să vedem implicare şi angajament într-un proiect personal de restaurare (morală, socială, culturală, etc.), un proiect de (re)construcţie care să nu ignore ci să construiască în prelungirea frumosului şi binelui existent, un proiect în care să crezi şi să ne faci şi pe noi să credem că este necesar şi realizabil, prin tine, în România de azi.
Din cele 113 eseuri primite pentru Concursul "Restaurator pentru o zi….pentru o viaţă" au fost selectate într-o primă fază 24 de lucrări care vor intra în jurizarea finală.Autorii selectaţi de juriu pentru etapa finală au fost:
Chiru Ciprian Mihai
Furtună Eveline Desiree Elena
Constantinescu Flavia Andreea
Dragu Isabela
Gîbu Ana Maria
Zecheru Daniela-Cristina
Vîrlan Alexandra-Georgiana
Ungureanu Maria Magdalena
Turcu Alexandra-Nadina
Tomac Andrei Alexandru
Lăcătuş Andreea Elena
Petre Diana Mihaela
Petcu Andreea Gabriela
Mocanu Alexandra-Maria
Mărtinuţ Ovidiu
Lefter Marina
Istrate Andrei Valeriu
Gălătanu Mihai-Gabriel
Dinu Alina Nicoleta

Brăneanu Gabriela

Militaru Ioana Elisabeta
Udrescu Alexandru Ioan
Bobeico Doina
Moldovan Mara Alexandra

Gabriela a vorbit despre activitatea din cadrul grupului folcloric "Frunză verde...", care nu este rezultatul unui proiect personal, ci a unuia de echipă, acesta fiind motivul pentru care, deşi selectat în finală, eseul ei n-a fost printre premianţi. Nu-i bai; am ieşit în lume, ne-am făcut cunoscute dragostea pentru folclorul autentic şi pentru lumea satului românesc ce tinde, din păcate, să dispară. Altădată...cine ştie? poate vom convinge mai mult!






Concurs si simpozion interjudetean “Portret de dascal”

Frumoasă iniţiativa colegilor olteni, aceea de a sărbători, elegant şi entuziast, tradiţionala zi a învăţătorului la 30 iunie! Mai jos am spicuit din propunerea lor:
De ce „Portret de dascăl” o temă de concurs,o tema de simpozion interjudetean? Simplu! E nevoie de excelenţă, de performanţă, de echilibru, de entuziasm, de conştiinţă, de demnitate profesională, de modele, de recunoaştere a valorilor, de flexibilitate, pasiune, devotament, de inovaţie şi inovare, de receptivitate la nou, de empatie, de motivaţie intrinsecă.
E mult, e greu, dar nu imposibil atâta timp cât ele sunt parte componentă a dascălului român!
Prin acestea îşi realizează „portretul”, le transformă în amprentă puternică în viaţa elevilor prin generozitate profesională şi asigură calitatea învăţământului românesc.
Organizator:
Şcoala Generală “Constantin Brâncuşi” Tg. Jiu
Calendarul activitatilor:
21 iunie 2011 – lansarea concursului
21-28 iunie – înscrierea şi primirea lucrărilor
29 iunie – jurizarea
30 iunie – Simpozion “Portret de dascal” si premierea
30iunie-15 iunie – trimiterea diplomelor de excelenta si premii
Concursul are trei sectiuni:

ELEVI:
1. Sectiunea prezentare PowerPoint
Pentru dascalul meu
Sunt si rezultatul tau !

2. Sectiunea creatie literara
Dascalul care mi-a schimbat viata
Cum arata profesorul viitorului
Cum imi doresc sa fie dascalul meu

3. Sectiunea fotografie
Imagini pe care le pretuiesc

CADRE DIDACTICE:

1. Sectiunea prezentare PowerPoint
Cine sunt eu?
2. Sectiunea creatie literara
Ce activitate din cariera mea ma reprezinta?
Si eu am fost elev...
Amintiri la care nu pot renunta !
Cea mai frumoasa manifestare de dragoste primita de la elevii mei
Cand am regretat? Cand am fost fericit?
Imagini pe care le pretuiesc (momente extreme din cariera de dascal)
Ce ai scris pe sufletul elevului tau?
Am fost zilnic lectie de viata elevului meu?
Pledoarie pentru frumusetea din noi
Educam pentru excelenta?

3. Sectiunea fotografie
Fotografia care ma emotioneaza

PĂRINŢI:
2. Sectiunea creatie literara
Imi pasa cum arata dascalul copilului meu
Ce parte din copilul meu i-o datorez?

-participa prescolari, elevi ai claselor I – VIII, cadre didactice,parinti;
-lucrarile vor fi realizate pe foi de dimensiune A4

sâmbătă, 18 iunie 2011

Şi încă o invitaţie la creaţie!

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI
PALATUL COPIILOR CRAIOVA
Str. Simion Bărnuţiu nr. 20
Tele: 0251534511;0521533759
Fax: 0251533406
cod fiscal: 4941510
E-mail: pccraiova@gmail.com





INVITAŢIE




PALATUL COPIILOR CRAIOVA, în parteneriat cu INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN DOLJ, vă invită să participaţi la cea de-a III-a ediţie a Concursului Naţional „Pânza Penelopei”.
Concursul se adresează elevilor din învăţământul primar, gimnazial şi liceal din palate şi cluburi ale copiilor din ţară, unităţi şcolare în care activează cercuri de creaţie literară, cultură şi civilizaţie românească.
Concursul propune trei secţiuni:
1. secţiunea de povestiri colective
2. secţiunea de versuri compuse în colectiv
3. secţiunea de rescriere a unor opere literare consacrate (fie individual, fie colectiv)

Juriul va aprecia colaborarea între membrii echipei, unitatea conţinutului, imaginaţia,
expresivitatea limbajului.
Lucrările vor fi redactate în Times New Roman, cu caractere de 12, la 1 rând, cu diacritice şi vor fi expediate prin poşta electronică la adresa pccraiova@gmail.com până la data de 30 iunie 2011.
Fişa de înscriere va cuprinde numele şi prenumele elevului (elevilor), clasa, unitatea de învăţământ, secţiunea la care participă, profesorul îndrumător, adresa de corespondenţă, vizată de unitatea pe care o reprezintă.
Jurizarea se va face pe categorii de vârstă – primar, gimnazial şi liceal-, în perioada 1-6 iulie 2011, urmând ca diplomele să fie trimise la adresele profesorilor coordonatori sau la şcolile menţionate în fişa de înscriere.
Menţionăm că proiectul este inclus în CAEN 2011, în anexa F3, poziţia 28, avizat de MECTS.


Prof. Gabriela Dascălu : tel.: 0747 844 292
Prof. Daniela Calafeteanu . tel.: 0724 093 693

Invitaţie la concurs literar!

Concurs “Orizont Poetic”

Revista Orizont Didactic împreună cu Omadesign organizează concursul naţional de poezie pentru elevii din clasele I-XII: “Orizont Poetic”. Se vor acorda numeroase premii.

REGULAMENT:

Perioada de desfăşurare: 20 iunie – 20 septembrie 2011

Categorii:
A. clasele I – IV
B. clasele V – VIII
C. clasele IX – XII

Textele vor fi propuse în pagina corespunzătoare categoriei, la comentarii. Ataşaţi numele şi clasa autorului sub text. Fiecare autor poate participa cu un singur text. Nu sunt condiţii restrictive privind temele abordate. Singurele limitări sunt limba română şi limbajul civilizat. Obligatorie: scrierea cu diacritice.

Poeziile vor fi apoi ridicate şi postate în pagina principală, corespunzătoare categoriei, până în 25 septembrie 2011. Fiecare cititor va putea nota maximum 3 texte, cu note de la 1 la 10. Votarea textelor se va face o singură dată. Mesajele persoanelor neautentificate nu se iau în calcul.

Nerespectarea condiţiilor de concurs duce automat la eliminarea textului.

Premii (constând în cărţi*, diplome, materiale didactice) pentru fiecare categorie în parte:
- premiul I, premiul II, premiul III
(acordate de către organizatori împreună cu scriitorii: Mihaela Onel şi Daniel Tudose)
- premiul cititorilor

Poeziile câştigătoare vor fi publicate în revista Orizont Didactic. Vă aşteptăm cu drag!

*le vom publica la o dată ulterioară

marți, 14 iunie 2011

Invitaţie la Congresul AGIRo de la preşedintele Viorel Dolha


E iarăşi aproape vacanţa. Fi-va iarăşi vreme de joacă pentru şcolari şi de odihnă pentru dascălii lor. Doar că dascălii nu prea ştiu de odihnă; n-au timp, nu vor, nu au cum să se odihnească. Din multe motive. Pe cele mai multe le ştie Guvernul. Pe altele le ştiu doar ei.
Unul dintre motivele de neodihnă este noul Congres AGIRo. Durează mai puţin în acest an. E scumpă şederea în Bărăgan. Şi sunt săraci dascălii. Dar nu renunţă la a se vedea, auzi, reîntâlni, vorbi, schimba păreri, bucura.Fie şi pentru câteva zile doar.
Grăbiţi de vă înscrieţi! Numărul de locuri disponibile e mai mic decat în anii trecuţi. Să nu vă pară rău mai apoi!

marți, 7 iunie 2011

Rămas bun, Oltica Gorcea!

Viaţa te pune mereu în faţa unor situaţii cărora nu eşti pregătit să le faci faţă: relaţii familiale tensionate, copii care calcă strâmb, ispite de tot felul, dispariţii neaşteptate, etc.
TRECEREA colegei care ne aducea zâmbetul pe chip chiar dacă avem toate motivele să fim trişti ori furioşi,profesorului îngăduitor, dar ferm, bunicii care-şi iubea enorm copiii şi nepoţica, tovarăşului de nădejde al unui domn discret şi blajin(de fapt jumătatea lui electrică),mâna de ajutor întinsă fiecăruia în încercările mai mult ori mai puţin personale ne face să simţim un gol. Se vede şi se simte în cancelarie, în clase, la petreceri, oriunde era nevoie de un OM.
Dumnezeu s-o odihnească în pace şi să aibă grijă de noi, cei rămaşi aici!

duminică, 5 iunie 2011

Iarăşi banderole negre.........

Vestea că Oltica Gorcea nu mai e m-a lăsat fără grai. Ştiam că e bolnavă, că e la tratament, că nu e tocmai bine, dar nici o clipă nu m-am gândit la deznodaământul acesta. Nu ştiu câţi dintre colegii noştri ar putea spune altceva.
Pe cât de mărunţică, pe atât de săritoare şi volubilă, ai fi crezut că are un contract secret cu viaţa, contract care s-o ducă la peste 100 de ani. Energică, directă, foarte bună colegă, elegantă, prietenoasă, avea simţul sănătos al umorului dătător de voie bună, atenuând situaţii tensionate ori de-a dreptul conflictuale.
Dumnezeu să te odihnească şi să te ţină în preajma Sa!

CU şi PENTRU copii

A fost 1 iunie. S-au bucurat copiii. Unul dintre hipermarketurile din oraş le-a oferit posibilitatea de a se distra de ziua lor cântând, dansând, vizionând cele mai noi "fiţe" în modă, premiindu-i pe cei mai curajoşi, isteţi, talentaţi. Şi copiii noştri au fost prezenţi, mai ales pentru încercarea de realizare a unui record la dans sincron, cu peste 2000 de copii. Evenimentul a fost coordonat de către Boom Dance, ai cărui mesageri au repetat anterior, în sălile de sport,coregrafia cu elevii şcolilor implicate în proiect( Nr. 1, Nr. 2, Nr. 3, Nr. 4, Nr. 7, Nr. 8, Nr. 9, Nr. 10 şi Nr.11 din municipiul Suceava, Colegiul Naţional "Mihai Eminescu" şi Şcoala Moara).
Mulţumiri doamnelor Viorica Murăraşu şi Alexandra Jijie

marți, 31 mai 2011

Yhaaaaa! Suntem printre premianti!

Da, da,da! Nu doar ca am avut activitati frumoase, dar ele s-au concretizat si in obtinerea unuia dintre premiile puse la bataie de organizatori pentru concursurile derulate in Saptamana Comenius!
O noua portie de entuziasm si de curaj, pentru un proiect de anvergura in anul care vine! Vara va fi un sfetnic bun, cu siguranta!

luni, 30 mai 2011

Despre toleranţă prin intermediul teatrului

Că tot vrea ministerul să cugetăm serios la problemă(de fapt, la probleme, că sunt cel puţin două aici!) şi tot au dovedit copiii că sunt în stare de lucruri mari. Au gândit, au imaginat, au scris, au tradus, au şi jucat cu ceva timp în urmă pe textul lor. N-am ieşit la o rampă mai sonoră din teamă, din timiditate. O vom face cât de curând. Depinde de semnalele pe care le vom primi de la organizatorii simpozionului internaţional la care am trimis materialul şi de la numeroşii lor parteneri. De fi-va bine,din toamnă îl vom monta; o nouă distribuţie, o nouă scenografie, sperăm şi un nou succes. Sonor, de data asta! Ca să afle toată lumea de ce suntem în stare!

Audienţă în Rai

All the scenes are realized in Heaven’ Garden: flowers, trees rustle, bird songs, sunshine, peace, etc….
Director’s indications must take care on:
- the wishes of the team;
- cultural, historical and religious traditions of the team;
- natural environment;
- financially possibilities.

The first act
The first scene

Characters:
1. Adam
2. Athens
3. Buddha
4. God
5. Homer
6. Isis
7. Mars
8. Mohamed
9. Moshe
10. Sarasvati
11. St. Peter
12. Zamolxis
13. Zarathustra


Isis: Oh, oh, oh… what a marvel ! What a beauty! (Admiring the landscape around) Couldn’t you want to go to Paradise? Couldn’t you love so much beauty? Couldn’t you want to be better? ……. Sincere?...cleaner and just?
Sarasvati: Yes, you’re right. When the petals of the Paradise Garden fall on your shoulders, you can’t stop from thinking of immortality for everybody. As a matter of fact, I think that beauty and peace reversed on earthling can change them each moment… All their life will be overwhelmed by peace, silence and beauty.
Adam: But why should we give waves over waves of beauty? God created the Earth especially for people. For this Earth God has worked day after day, wetting with his sweat the fruit of his work. He gave the Earth everything that everybody could wish; a clean home, a rich world, a sensitive soul and a piercing mind. What else could they need more then that? I think they are very happy.
Buddha: Do you think they are really happy?
Isis: Why not? What do the dislike? What they can reproach divinity? They clean waters, which mirror they sky, they have water for the and all the living beings, they have different birds, real bouquets of songs caressing the hearing, they have huge woods to refresh themselves during the afternoons and the warm themselves during the winter nights. They have bright summers and springs full of flowers and hope …
Sarasvati: They have huge carpets, knitted of silken grass, they have turtles, swallows and nightingales, they have a lot of flowers which they could breathe in, they have rains on time, rains that clean the air of dust.
Adam: All this was a long time ago, long, long, long ago, at the beginning. A lot of time has passed since then… a very long time…many things have changed on Earth…you could hardly recognize this planet…you can hardly make the difference between it and the others planets of the solar system.
Sarasvati: How that? What has happened with all its beauty? What have the people done?
Moshe: They have been destroying it permanently, they harm it…they mud it…they kill it every day…every moment…every second.
Isis: I can’t believe it! I just can’t! they, the people, they have mind…they have conscience…they can make the difference between good and evil…between beauty and horror.
Zarathustra: …and what is that useful for? What if they have brains? They use it only to accomplish dirty purposes…they don’t think about the future…they don’t care about their future and the Earth…look, every generation forgets that the Earth doesn’t belong to them that’s a loan taken from the generation that will come after them.
Mohamed(looking far): You’re right…the Earth looks more pitiable…overwhelmed by garbage, it shows more and more…they ugliness of the scars made with incontinence, unmeasurable ambition, stupidity selfishness…
Sarasvati: But…looking from here it doesn’t seem like that…its blue crown is so beautiful…so beautiful…isn’t it? Look isn’t it the most beautiful star?
Zamolxis: it only seems like that. If you look over the atmosphere you’ll be afraid of what you’ll see: huge spaces that are disappearing animal which are killed for the selfish pleasure of some people, huge amounts of gases that don’t fit in the blanket of ozone, experiments which come beck to harm their creator, kids left alone, violence, a lot of violence, from simple fights between classmates to armed ones, which prove that people haven’t learnt anything from the lessons of history…
Adam: I’m looking at what people have become and I can’t believe it, they have become frightful beast.
Moshe: that’s right! They don’t they don’t guide their lives according to the Tablets of the Law and the Laws of God. They are bed, they are very bed.
Adam: they’ve lost their patience. They want all at a time, without thinking of the consequences.
Buddha: yes, yes…after the principle “Pleasure with the last effort”.
Adam: time has changed them…they haven’t always been like that.
Isis: oh…Adam, you too. How can you say this? Have you forgotten about Cain and Abel? About the murder made because of the envy and the wish for a quick fortune?
Adam: no, I haven’t. you’re right. If I think about it better, God would have better taken a rest for two days than to have worked to realize a creature that proves to be unworthy of its Creator.
Zarathustra: – Oh, Adam, Adam! ... Stop crying out loud. The living world without the humans would have been … boring … And then, this mud dolls as you called them, decide knowing that God made them understand what’s good and what’s bad. He gave them the possibility of choosing between the right path, the path of light, of justice, of beauty and truth and the other one, the path of darkness, of evil; therefore they have everything they need to decide what’s best for them. If they choose the evil…
Zamolxis: – If they choose the evil do we have to leave them like that? Shouldn’t we do something? Shouldn’t we interfere in their development, in their education? Can’t you see that even from their infancy they learn to hate, to beat with fury, to destroy their souls with hard words of argue?
Athens: – Look at their faces … look how they are destroyed by hate, by acrimony, by the desire of self imposing, by the desire of becoming strong and rich masters, the desire of, why not, becoming real Gods between common, weak people, that they can manipulate through fear.
Zamolxis: – They no longer know how to smile… they no longer find the time to take pleasure from an ordinary day… they no longer bring up their children nicely… They no longer know to say a love poem. I think they no longer know how to love and how to be loved.
Mars: - I would have never imagined, thousands of years ago, that something would lead to this.
Athens: – Don’t tell me you’re sorry. Isn’t this what you wanted? Fighting and fighting and fighting…
Mohamed: – And what’s worse is that they fight in our name; for us to be more precise. Hah… for us! ... In our name! Maybe just like us! As if any of us ever said that we would want one of us to be above all the others… or that we ever fought between us…
Homer: – Oh, you poor people… Why don’t you read anything? Why did you turn your eyes from the life lessons from the past? You would have learned that, although you are limited by your physical strengths, you have the chance of becoming wise. This with the knowing that life isn’t infinite. You would have learned how important is…
.............Gata! Destul pentru a vă face curioşi!..............

A fost Săptămâna Comenius


Da, a fost. A trecut ceva vreme de atunci. Tot soiul de mărunţişuri mi-au ocupat timpul ori m-au obosit şi iată că am ajuns la finalul lunii în care ANPCDEFP şi TEHNE ne-au amintit că, doar cu puţin efort, putem dezmorţi puţin viaţa şcolii.
Au fost activităţi interesante şi atractive, în acelaşi timp. Faptul că nu ne-a ajuns timpul pentru toate câte ni le-am dorit denotă că avem nevoie, şi noi, şi copiii, şi de altceva, de altfel. Şi campania derulată sub genericul mai înainte menţionat ne-a oferit prilejul. Să ne vedem, să ne vorbim, să ne jucăm, să facem şcoală altfel. Şi s-a dovedit că se poate. Şi că avem cu ce. Rămâne de văzut când şi cum recidivăm.

miercuri, 25 mai 2011

Despre un vernisaj-lecţie

Expoziţia-document intitulată "Francezi şi români în Marele război (1914-1918)" organizată de Departamentul de Nord din Franţa,a fost vernisată, marţi,24 mai 2011, la Şcoala cu clasele I-VIII nr. 8 Suceava, graţie unei frumoase colaborări a unităţii şcolare cu Muzeul Bucovinei. Expoziţia cuprinde 12 panouri pe care sunt expuse texte şi imagini referitoare la istoria româno-franceză raportată la primul război mondial.
Realizată ca urmare a înţelegerilor convenite în protocolul de colaborare dintre Consiliul Judeţean Suceava şi Departamentul de Nord din Franţa, expoziţia reprezintă o minunată modalitate de a aduce istoria de acum un veac mai aproape de noi, cei mari, dar şi de elevii noştri. Copiii pot cunoaşte figuri şi momente majore din viaţa unor mari personalităţi care, într-o formă sau alta, au hotărât soarta lumii şi a noastră, a românilor, în timpul primei conflagraţii mondiale: regele Ferdinand I şi regina Maria, Alexandru Averescu şi Al. Vaida-Voievod, "spărgătorul de fronturi" von Mackensen, Generalul-prieten al românilor Henry-Mathias Berthelot,Cătălina Teodoroiu, I.I.C.Brătianu,Clemenceau, etc.
Pe lângă o altfel de oră de istorie, se poate derula şi o frumoasă lecţie de limbă franceză, căci textele de pe cele 12 panouri sunt redactate în limba lui Voltaire, copiii având astfel ocazia să-şi exerseze competenţele lingvistice făcând traducerea acestora.
Cei câţiva elevi şi profesorul coordonator de la şcoala noastră,participanţi la vernisarea expoziţiei, au avut astfel prilejul să audieze prezentările celor doi muzeografi, precum şi cea a doamnei profesoare gazdă-Magdalena Rangu- şi apoi au discutat timp de aproape două ceasuri despre familia regală, războiul de reîntregire şi actele de unire din 1918. a fost o altfel de lecţie pe care vă invităm s-o experimentaţi cu toţii. Merită! V-o spun Estera, Edi, Emi şi profa lor.

IVI: Tabără pentru copii în York, Marea Britanie

IVI anunta inscrierile pentru un program educational de vara extrem de atractiv pentru elevii romani cu varsta intre 16 si 18 ani. Programul cu durata de 10 zile include cursuri de limba engleza, excursii si activitati in tinutul York, Marea Britanie. In pretul total de numai 470 GBP sunt incluse biletele de avion, asigurarea, transfer aeroport, cazarea si masa, taxa de scolarizare, manuale, excursii si evenimente organizate de catre scoala, raport si certificate.

Detalii la http://www.ivi.ro

duminică, 22 mai 2011

The Finland Experiment – Lesson about school and society

The projects set up by the CE, which aim to continuously improve the skills and abilities of teachers, offer the great chance to promote the European dimension and the growth in the quality of education by encouraging cooperation between several educational institutions across Europe. Benefiting from a grant given by the CE and the Romanian government, I have participated in the “Action Methods Improving Motivation and Quality in the Learning Situations“course, run by European Bridges Consulting şi Kokkola University Consertium Chydenius in February 2011 at Kalajoki, Finland.
Thus, I had the opportunity to observe an educational system whose performance ranked first in Europe and was in the top 3 worldwide, according to PISA. We have practiced various working methods that help bridge the gap between the teacher and students and between already developed student communities and newcomers. We have also exercised different methods to show students a more appealing side of the school, which could help them find the joy to attend school in order to always discover something new.
The activities that we undertook regarded the development of group relationships, accepting personal responsibility and strategy. These activities have highlighted the skills of the participants, as well as the areas that still need to be improved in order to change the insufficient tactics of working with the students.
By discussing with our tutors, as well as with students and teachers of schools in Kalajoki, by personally visiting these schools and analyzing the way teachers and students interact during classes, by observing the way the Finnish system presents itself, I have understood the mechanism that has been leading the Finnish institutions to excellent results in the past decade.
The most important principles that support this system are affordability and equality. Schools are open to anyone who wants to study regardless of school level, without any kind of fee. The financial effort made by the Finnish government is remarkable: it covers not only the educational materials and the equipments needed (to be found in a perfect condition) and the smooth running of all institutions, but also the writing materials, the transportation of students, the hot lunch for everyone, the raw materials and the equipments for workshops. Therefore, any child or young person can study without problems, whether Finnish or immigrant.
The teaching quality is the same everywhere, whether the school is in the capital city centre or beyond the Polar Circle. There is no such thing as a hierarchy of schools; therefore students attend the one that is closer to their homes, rather than the one they hear people talk in better terms about. When analyzing the general objective of the Finnish school, Timo Jankinen, general director of the National Council of Education, said that: “We have this social contract: education must be made available to everyone and all the parties from our country have accepted this policy.”

Excellently trained teachers, parents actively involved in the school’s life, students taught to assume responsibility from young ages, friendly schools and healthy educational policies – put together they make up the formula that has assured the success of the Finnish schools. Each and every one of the factors involved does nothing else than obeying to its part of the social contract. The respect towards work, the duty for oneself and the society and the academic excellence are only natural under these circumstances.

Thanks, Ulla Salomaki!
Thanks, Suuvi, William, Diana and Laszlo!
Kalajoki, Finland, you and all participants at your course will have a special place in my heart!!!

duminică, 15 mai 2011

Păcat!

Mai ştiţi povestea aceea cu "muieţ'îs posmagii?"
Din nefericire, e o frântură din realităţile cotidiene. Nu vrem, domnule, să profităm de şansele care ni se oferă; nu ne pasă decât de lucruri mărunte; nu avem forţa să căutăm şi să producem schimbarea. Ca urmare, să nu ne mai mirăm că, mâine-poimâine, vom fi nevoiţi să ne târâm pe sub ştacheta pe care am lăsat-o tot mai jos mereu.
Supărarea mea dintr-o frumoasă dimineaţă de mai e pricinuită de anunţul următor:
Ca urmare a numărului extrem de mic de candidaturi primite pentru cea de-a doua ediție a Şcolii de vară ”Educaţia merită!” (8 instituţii de învăţământ) şi deoarece , cu excepţia Şcolii generale Dărmăneşti, Dâmboviţa, în toate celelalte formulare de aplicaţie am constatat că măcar un eseu era plagiat, total sau parţial , de pe diferite site-uri, fără ghilimele şi fără citarea sursei, fapt care duce la excluderea automată a candidaturii din competiţie, Şcoala de vară ”Educaţia merită!” ediţia 2011 se anulează.
Anul trecut am avut acceptul organizatorilor de a participa on-line la cursurile de vară şi, timp de o săptămână, nu m-am desprins de calculator. A fost o experienţă deosebită, am învăţat multe, mi-am făcut lumină într-o serie de probleme, am dialogat cu colegi din ţară şi cu organizatorii...Într-un cuvânt, a fost extraordinar. Abia aşteptam ediţia din acest an, ca să mai văd ce şi cum, tot on-line, pentru că programul e destinat exclusiv şcolilor din mediul rural. Şi, când colo, ce aflu? Că nu se vrea!!!! Nu se vrea, domnule, să se perfecţioneze lumea pe banii lui Patriciu!!! Nu se vrea să se experimenteze noul!!! Nu se vrea să se schimbe nimic, pe niciunde(cu excepţia celor de anul trecut, nişte oameni extraordinari, de altfel!) Ba, mai mult, că procedeul copy-paste pentru care îi cert pe elevii mei, se practică pe scară largă şi se afişează fără nicio jenă în situaţii cu totul şi cu totul oficiale........
Păcat, mare păcat! Ce să mai aştepţi? Când bunul Dumnezeu îţi dă, iar tu refuzi să bagi în traistă.....S-a irosit o şansă....aşa cum suntem campioni la irosit de toate. Până când?

miercuri, 11 mai 2011

Până când???

Da. Am trăit să aud şi asta:
Moţii dintr-un sat din Apuseni cu o şcoală de opt clase, în care numărul de elevi este de 10 - 11 - 13 elevi pe clasă au găsit soluţia pentru a evita desfiinţarea claselor cu mai puţin de 12 elevi. Se vor declara cetăţeni români de naţionalitate ...alta decât română.
Asta pentru că se vor încadra în aliniatul 2 al art.63 al legii educaţiei:
Art. 63

(1) In învaţământul preuniversitar, formaţiunile de studiu cuprind grupe, clase sau ani de studiu, după cum urmează:
a) educaţia antepreşcolară: grupa cuprinde în medie 7 copii, dar nu mai puţin de 5 şi nu mai mult de 9;
învaţământul preşcolar: grupa cuprinde în medie 15 preşcolari, dar nu mai puţin de 10 şi nu mai mult de 20;
c) învăţământul primar: clasa care cuprinde în medie 20 de elevi, dar nu mai puţin de 12 şi nu mai mult de 25;
d) învăţământul gimnazial: clasa care cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai puţin de 12 şi nu mai mult de 30;
e).............................
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în localităţile în care există cerere pentru forma de învăţământ în limba maternă a unei minorităţi naţionale, efectivele formaţiunilor de studiu pot fi mai mici decât minimul prevăzut de prezenta lege. Decizia privind înfiinţarea şi funcţionarea acestor formaţiuni de studiu aparţine Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu consultarea consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ respective.

Frumos ne şade!!! N-au fost de-ajuns veacurile de umilinţă la care ne-au supus naţii străine, trebuia să ajungem şi aici, să arătăm că suntem mai răi decât liftele nesătule din cele patru zări!!!
A meritat să-şi pună Crăişorul zălog liniştea şi viaţa la bătaie pentru o adunătură de derbedei care o fac pe-a politicienii şi care ne poftesc afară dacă nu ne convine viaţa din propria bătătură!!! A meritat să fie asasinat Mihai, să fie traşi pe roată Horea şi Cloşca, să fie întemniţaţi Gheorghe Pop de Băseşti şi Vasile Lucaciu, să plângă strunele lui Porumbescu, să se tânguie, în numele părinţilor ardeleni ai oştenilor morţi în 77, Coşbuc şi să ceară pământ ţăranii lui Goga, să treacă peste Carpaţi, entuziaşti şi visători,oştenii războiului pentru reîntregire??? Pentru ca hienele care astăzi ne arată cu degetul ca fiind leneşi şi proşti să se îmbuibe din existenţa şi din suferinţa milioanelor de proşti şi de leneşi? Pentru ca cei care ne-au oropsit veacuri la rând să ajungă să ne batjocorească iarăşi? Pentru ca cei care refuză munca şi trăiesc din furtişaguri de mai mică ori mai mare amploare să trăiască şi mai bine şi să ne râdă în nas, că suntem proşti? Pentru ca unii ca Csibi Barna sa ne umileasca si sa fie liber, bine-mersi, in timp ce romanii mei, doar pentru o uitătură mai piezişă, să fie anchetaţi de Comisia antidiscriminare?
Chiar aşa de jos am ajuns, încât să nu mai reacţionăm nici atunci când avem unghia străină în gât şi ai noştri ne sfidează? Chiar EI au numai drepturi iar NOI doar obligaţii? Să le plătim salarii şi diurne de parlamentari, să le ţinem copiii în şcoli, mai egali ai lor decât ai noştri, să le dăm şi pământul, şi roadele, şi sufletul nostru? Să le suportăm mitocănia, mizeria, împuţiciunea fără să crâcnim? Ba chiar să spunem că e odicolon?
Mizeră naţie suntem!!! Slabe caractere!!! Potăi prăpădite, care ling bocancul ce le rupe spinarea!!!
Se răsuceşte în mormântul lui Avram Iancu! Blestem pe capul nostru de nătărăi!

miercuri, 4 mai 2011

Bucurii de Armindeni



A venit, în sfârşit, primăvara şi la noi!
Ne-o spun pomii ninşi de flori, covorul de păpădii de pe marginea drumurilor, concertul păsăretului, gălăgia prichindeilor ieşiţi la joacă prin te miri ce resturi de locuri de joacă de altădată, primele tricouri apărute pe stradă....Mă rog, asta era mai ieri-alaltăieri, când nostalgicii şi-au amintit de parăzile de ziua muncii, dragi tovarăşi, de altădată...
Noi am sărbătorit Armindenii prin muncă; am participat la faza judeţeană a unui concurs de folclor care a umplut mall-ul în care s-a desfăşurat de culoare, sunet, veselie şi exuberanţă. N-am punctat noi nemaipomenit(s-a făcut atunci ora de dirigenţie, n-are rost să mai repetăm!), am obţinut o menţiune(data viitoareeeeeeeee.....!)şi ne-am bucurat de o zi minunată.
Am făcut o listă de priorităţi şi, pentru a obţine mai mult, e nevoie de muuuuultă muncă, dar şi de susţinere financiară, de o selecţie mai riguroasă a membrilor echipei şi de un nou program. Marcat,deci, pe listă şi, după "Săptămâna Comenius", o luăm de la capăt. Şi sperăm în seriozitate mai mare, repetiţii mai multe şi rezultate mai bune.
Până una-alta, am văzut multe, am învăţat şi mai multe şi am dansat fie doar noi, repetându-ne paşii


fie împreună cu alţi minunaţi colegi din Bucovina noastră dragă