În Bucovina bătrânilor noștri...

Noiembrie 28. Anul Domnului 2021. Anul 103 al României care a fost Mare. O mână de copii și diriga lor au urcat, azi, pe dealul cetății lui Vodă Ștefan, ca să se întâlnească cu satul bucovinean, minunea arhitecturală, arhetipală, aflat, din păcate, pe cale de dispariție. În două ceasuri am cotrobăit prin cotloanele caselor țărămești cu acoperișul în patru ape, prin căsuța morarului, aflată în moara de piatră, am fost în casa olarului, în atelierul fierarului, la piuă și în celar, am descifrat semnificația unor cuvinte ( covată, îmblăciu, piuă, vâltoare, coșer, șaretă etc) și am înțeles rostul ochilor din acoperișul caselor bucovinene, am vorbit despre comunitate, despre rostul acesteia prin vreme, despre ceea ce e important pentru oamenii de azi și de altădată... A fost felul nostru de a ne bucura de iua Bucovinei, de apartenența noastră la acest colț de Rai care ne este leagăn, și cântec, și nădejde, și bucurie. Sesiunea de reflecție personală din final a trimis firimituri de suflet de copil către cerul senin al Bucovinei iubite de copiii ei de azi. Zâmbete, culore, gânduri bune, bomboane, joacă, bucurie... Să trăiești, Bucovina noastră dragă, și să te întregești curând! Așa îți doresc Petra, Vanessa, Alexandra, Elisa, Ali, Maria, Rianna, Lorena, Daria, Răzvan, Darius, David, Nicolas, David, Mihai, Eric, Damian, Andrei, Iustin și, cu siguranță, și cei care n-au putut fi azi cu noi. Două ore, douăzeci de inimi care au înmănuncheat dragul de vatra lor. La mulți ani, Bucovina! La mulți ani, bucovinenii noștri dragi!