Mă întreb, de fiecare dată când citesc tot soiul de potlogării ale celor care urlă împotriva UE, câți dintre ei au avut parte de colaborări cu parteneri din uniune încă de la vârsta copilăriei. Câți dintre ei pot spune că au fost implicați efectiv în lucrul cu colegi din școli europene? Câți pot face comparații pe bune între școala românească și o școală europeană? Fiecare cu bunele și cu relele lor. De ei, de cei care au fost până de curând școlari și acum, destul de mulți, urlă împotriva uniunii, proferează tot soiul de absurdități și mai au puțin până când nu vor mai rămâne doar vocali, ci vor deveni violenți fizic., de ei mă întreb. Că de cei care au plecat adulți și, fie au rămas acolo unde și-au găsit loc pentru cuib, fie s-au întors acasă realizați financiar, dar fără să fi învățat nimic din etica socială și a muncii de pe acolo, nu cred că merită să îmi bat capul. Și am asemenea exemple. După cum am și contraexemple, ale unor oameni care dorindu-și o viață mai bună aici, au plecat, au muncit pe brânci, au strâns din dinți, au învățat, în paralele, inclusiv în universități, și s-au întors și își fac treaba de aici cu devotament, cu bucuria de a împărtăși, fiind, cumva, punți între două (sau mai multe) culturi.
Și copiii pot fi asemenea punți către ceilalți, către ceea ce a dus civilizația umană înainte, către ceea ce se poate realiza împreună într-o lume pe care, oricât ar huli-o unii și alții, e tot mai globalizzată și tot mai în beneficiul tuturor. A, că nu e la fel pentru toți, că nu putem fi de acord cu tot ceea ce se întâmplă acolo sau dincolo, e firesc, dar ne așezăm la masă și discutăm, și dezbatem, și argumentăm, până când ceea ce e spre binele marii majorități devine regulă. Se vrea egalitate deplină. Nu se poate. Pentru că, ne place sau nu, noi oamenii, nu suntem egali nici de la mama natură și n-avem cum să pretindem să fim egali. A, să ni se ofere șanse egale, da. Să se ofere posibilități echitabile, da. Nu, însă, o egalitate aplicată ad literam. La fel cu popoarele ; ce egalitate să fie între români și … suedezi, de pildă? Are românul etica tăcutului nordic? Are etica muncii acestuia? Are el, românul, responsabilitatea urmașului wikingilor? Atunci?
Despre etică și echitate, despre muncă și responsabilitate, despre valori comune și diferențe specifice, despre provocările și rigorile societății postmoderne a fost vorba în vizita pe care un grup de elevi și profesori de la noi a făcut-o la o școală italiană parteneră. Cei care, de această dată, au construit punți, sunt : Alexa Bianca-Ioana, Grădinariu Horia, Marișcu Iustin-Constantin, Matei Ștefan, Muntean Ema-Ștefania, Nistor Anastasia-Ioana, Ștefancu Medeea-Maria (cu toții din clasele a VII a), Andronic Răzvan-Ștefan, Baban Sofia-Mădălina, Nuță Alexia-Maria, Pușcașu Gabriela-Mariana, Tîmbus Ema-Andreea (aceștia din clasele a VIII a). Au supravegheat munca de integrare a lor în cea a spațiului școlar european profesorii Cîmpan Georgeta, Păstrăv Smaranda și Beligan Ionuț.
De la coordonatorul de proiect, doamna professor Georgeta Cîmpan, am primit:
În perioada 2 – 6 februarie 2026, un grup de doisprezece elevi și trei cadre didactice de la Școala Gimnazială „Ion Creangă” a participat la o mobilitate europeană de impact la Istituto Comprensivo „Via Adua” din Seveso, Italia. Departe de a fi o simplă vizită, această experiență a reprezentat un laborator viu de inovare pedagogică, unde barierele lingvistice și geografice au fost înlocuite de un limbaj comun: cel al cunoașterii și al competențelor digitale.
Obiectivul central al mobilității a fost integrarea elevilor români în fluxul educațional italian, punând accent pe metodele de predare STEM (Știință, Tehnologie, Inginerie și Matematică) și pe dezvoltarea gândirii critice. Elevii noștri nu au fost doar observatori, ci participanți activi în laboratoare de robotică, ateliere de experimente chimice și sesiuni de lucru colaborativ pe platforme digitale. Sistemul educațional din Seveso, recunoscut pentru abordarea sa incluzivă și tehnologizată, a oferit un cadru ideal pentru ca elevii suceveni să își testeze abilitățile de adaptare.
Elevii au învățat ce înseamnă toleranța, respectul pentru diversitatea metodelor de lucru și importanța standardelor educaționale comune la nivelul Uniunii Europene.
„Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost modul în care am lucrat în echipă la laboratorul de științe. Deși la început mi-a fost teamă că nu mă voi face înțeles, am realizat rapid că experimentele sunt aceleași peste tot.” a declarat Iustin, elev în clasa a VII-a.
Coincidența calendaristică a făcut ca mobilitatea să se desfășoare chiar în săptămâna premergătoare deschiderii Jocurilor Olimpice de Iarnă, un context care a infuzat întreaga activitate de la Seveso cu o energie aparte. Pentru a celebra acest moment, catedra de educație fizică a Institutului „Via Adua” a organizat un turneu de volei de trei zile, la care au participat echipe mixte formate din elevi români și italieni. Dincolo de scorul de pe tabelă, miza a fost colaborarea sub presiune și comunicarea non-verbală. Elevii de la Școala „Ion Creangă” au demonstrat o agilitate remarcabilă, integrându-se rapid în strategiile de joc ale gazdelor.
Punctul culminant al săptămânii a avut loc vineri, când comunitatea școlară a avut onoarea de a primi vizita unui sportiv paralimpic originar chiar din Seveso. Prezența acestuia a transformat sala de sport într-un spațiu al reflecției și al admirației profunde. Sportivul le-a vorbit elevilor despre parcursul său, despre cum obstacolele fizice pot fi depășite prin forța caracterului și despre importanța sportului ca instrument de reabilitare și incluziune. Nu a fost însă doar o sesiune de discursuri; vizita a inclus activități sportive comune, în care elevii români și italieni au experimentat, alături de campion, elemente de sport adaptat.
Această interacțiune directă a demontat bariere și prejudecăți, oferindu-le tinerilor o lecție de viață pe care niciun manual nu o poate preda: egalitatea de șanse în fața efortului și a pasiunii.
„Întâlnirea de vineri a fost cel mai emoționant moment. Să vezi un campion care nu se lasă bătut de nicio dificultate te face să îți reevaluezi propriile scuze. Când am jucat împreună, am înțeles că limitele sunt, de cele mai multe ori, doar în mintea noastră. Mi-a dat o motivație enormă să nu renunț atunci când ceva mi se pare greu la școală,” a mărturisit Gabriela, vizibil marcată de experiență.
Succesul mobilității din februarie confirmă faptul că educația nu mai are frontiere. Parteneriatul cu școala din Seveso este doar o etapă dintr-un parcurs mai amplu de digitalizare și modernizare a actului didactic la Școala „Ion Creangă”. Prin Erasmus+, elevii noștri primesc „busola” necesară pentru a naviga într-o lume globalizată, unde competențele transversale și capacitatea de colaborare internațională sunt atributele definitorii ale succesului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu