Astăzi au început, în sfârşit, cursurile programului "Profesorul-creator de soft educaţional", program care îşi propune, aşa cum se prezintă în prima pagină a site-ului propriu, să iniţieze un număr de cadre didactice într-un alt mod de a face educaţie. Sunt unul dintre cei 1737 profesori selectaţi să participe la acest program şi aştept să ajung la realizarea unor aplicaţii practice, căci la teorie stau mai mult decât bine. Îmi doresc să învăţ să prezint lecţii altfel, dar ştiu că, din nefericire, dorinţele nu se vor putea materializa prea mult, în condiţiile în care dotarea tehnică a şcolii lasă mult de dorit. Poate...cine ştie...Vorba evreului: mai bine să fiu pregătită pentru o şansă care poate n-o să apară niciodată, decât să nu pot profita de o oportunitate din lipsă de formare/informare.
Finanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, conform contractului de finanţare - POSDRU/57/1.3/S/34533, programul se doreşte a fi nu doar un exerciţiu de dezvoltare a competenţelor digitale şi de formare a celor de construire a propriilor aplicaţii de soft educaţional, ci şi un prilej de exersare a metodelor interactive de lucru cu elevii, o şansă de a schimba opinii în legătură cu modul în care, învăţători şi profesori de varii discipline, ne centrăm activitatea pe elev.
Vom trăi şi vom vedea!
Până una-alta, invit colegii să treacă prin secţiunile nu de mult lansatului site profesorulcreator.siveco.ro pentru a se documenta în legătură cu legislaţia în domeniul educaţional ori exemple de bune practici din sistemul educaţional comunitar.
duminică, 31 octombrie 2010
joi, 28 octombrie 2010
Spre aducere aminte şi nerepetare
Pe zi ce trece, ne îndepărtăm de anii în care noi, cei mai vârstnici acum, am deschis ochii către o lume pe care nu o bănuiam atât de strâmbă, de nedreaptă, de falsă. Copiii noştri, născuţi când ochiul unui mileniu se închidea, lăsând deschisă pleoapa celui ce avea să se nască, nu vor cunoaşte comunismul decât din poveştile noastre şi din expoziţiile muzeale. Sau cel puţin aşa credem. Sau cel puţin aşa ne dorim. Sau, mai ales, aşa sperăm.
Pentru ca ei să nu cunoască ororile unui asemenea regim, pentru a nu deveni ei ori semenii lor victime ori călăi într-o lume în care delaţiunea, minciuna şi aburcarea pe cadavre deveniseră principii de stat, se cuvine să nu lăsăm a se şterge din memorie suspinele Sighetului.
Ar fi omeneşte ca, măcar o dată în an, să ajungem, şi să ne ducem şi pruncii, la Memorialul din nord de ţară. Pentru a nu uita. Pentru a cunoaşte. Pentru a ierta. Pentru a nu repeta.
Pentru ca ei să nu cunoască ororile unui asemenea regim, pentru a nu deveni ei ori semenii lor victime ori călăi într-o lume în care delaţiunea, minciuna şi aburcarea pe cadavre deveniseră principii de stat, se cuvine să nu lăsăm a se şterge din memorie suspinele Sighetului.
Ar fi omeneşte ca, măcar o dată în an, să ajungem, şi să ne ducem şi pruncii, la Memorialul din nord de ţară. Pentru a nu uita. Pentru a cunoaşte. Pentru a ierta. Pentru a nu repeta.
"Pe urmele strămoşilor"
Sfârşit de octombrie 2010. Zile superbe, cu lumina prelingandu-se, asemeni mierii,peste pământ, peste ziduri, peste oameni. Cu bucurie, 40 de elevi ai şcolii au profitat de minunatele zile de toamnă arămie şi au dat o fugă peste munţi, în locurile de unde ne-au venit, cândva, strămoşii.
Excursia s-a desfăşurat pe traseul Suceava- Tihuţa-Maieru- Sângeorz Băi- Coşbuc(jud. Bistriţa Năsăud)- Săcel-Rozavlea-Bogdan Vodă-Ieud-Bârsana-Săpânţa-Sighetul Marmaţiei-Moisei-Borşa(jud. Maramureş)-Suceava în perioada 22 octombrie(ora 14)-24 octombrie(ora 20.00). S-au vizitat următoarele obiective: Castelul Dracula, Casa memorială Liviu Rebreanu, Muzeul Cuibul Visurilor, Casa Memorială Coşbuc, atelierul de ceramică dacică Săcel, bisericile de lemn de pe Valea Izei(Bogdan Vodă, Ieud, Rozavlea, Bârsana), Cimitirul vesel Săpânţa, mânăstirea Peri, Memorialul durerii Sighet, Casa martirilor şi Memorialul Moisei, Cascada Cailor-Borşa.
Grupul de excursionişti a realizat următoarele momente speciale în buna tradiţie românească pe care mi-aş dori s-o fac cunoscută elevilor de azi:
• oferirea unui colac de sufletul romancierului Rebreanu la „Cuibul Visurilor” unde am fost primiţi de minunatul, energicul şi savantul profesor Sever Ursa
• depunerea unui coş cu flori la Casa Memorială Liviu Rebreanu
• moment liric(poezie şi muzică pe versurile lui Coşbuc), depunerea unui coş cu flori şi oferirea unui colac la Casa Memorială Coşbuc
• exerciţii de ucenicie la atelierul de ceramică de la Săcel
• moment de reculegere, rugăciune, depunerea unui coş cu flori şi oferirea unui colac de sufletul celor morţi la Memorialul Durerii de la Sighetul Marmaţiei
• moment de reculegere, rugăciune, depunerea unui coş cu flori şi oferirea unui colac de sufletul celor morţi la Moisei
Am avut şansa de a avea o vreme frumoasă, peisaje mirifice şi gazde excelente la toate obiectivele vizitate. Se cuvine să fim recunoscători celor care ne-au găzduit peste noapte: Hotel Hebe- Sângeorz Băi şi Vila Ardealul-Sighetul Marmaţiei) care ne-au oferit foarte bune condiţii de cazare şi masă(micul dejun), curăţenie şi căldură(nu numai fizică, ci şi sufletească) „ca la mama acasă”.
Un cuvânt de mulţumire se cuvine să adresăm şi S.C. Trans Nicolaescu din Rădăuţi, care ne-a pus la dispoziţie, în condiţii de ofertă promoţională, un autocar echipat cu tot ceea ce este necesar unui transport confortabil şi, mai ales, un şofer(Ion Ştreangă) care iubeşte şi înţelege copiii, devenind, în felul acesta, prietenul şi partenerul lor de călătorie, nu doar transportatorul.
Mulţumiri sincere adresez şi fostei noastre colege, actualmente pensionară, Silvia Cristuş, care ne-a însoţit în periplul nostru ardelean, un excelent colaborator în organizarea şi supravegherea copiilor, a cărei experienţă şi-a spus din plin cuvântul în realizarea obiectivelor pe care ni le-am propus.
Nu am întâmpinat nici un fel de probleme, nu s-au produs accidente ori incidente de natură a descalifica sistemul educaţional, călătoria oferind ocazia de a exersa deprinderi de comportare civilizată în varii ocazii.
Excursia s-a desfăşurat pe traseul Suceava- Tihuţa-Maieru- Sângeorz Băi- Coşbuc(jud. Bistriţa Năsăud)- Săcel-Rozavlea-Bogdan Vodă-Ieud-Bârsana-Săpânţa-Sighetul Marmaţiei-Moisei-Borşa(jud. Maramureş)-Suceava în perioada 22 octombrie(ora 14)-24 octombrie(ora 20.00). S-au vizitat următoarele obiective: Castelul Dracula, Casa memorială Liviu Rebreanu, Muzeul Cuibul Visurilor, Casa Memorială Coşbuc, atelierul de ceramică dacică Săcel, bisericile de lemn de pe Valea Izei(Bogdan Vodă, Ieud, Rozavlea, Bârsana), Cimitirul vesel Săpânţa, mânăstirea Peri, Memorialul durerii Sighet, Casa martirilor şi Memorialul Moisei, Cascada Cailor-Borşa.
Grupul de excursionişti a realizat următoarele momente speciale în buna tradiţie românească pe care mi-aş dori s-o fac cunoscută elevilor de azi:
• oferirea unui colac de sufletul romancierului Rebreanu la „Cuibul Visurilor” unde am fost primiţi de minunatul, energicul şi savantul profesor Sever Ursa
• depunerea unui coş cu flori la Casa Memorială Liviu Rebreanu
• moment liric(poezie şi muzică pe versurile lui Coşbuc), depunerea unui coş cu flori şi oferirea unui colac la Casa Memorială Coşbuc
• exerciţii de ucenicie la atelierul de ceramică de la Săcel
• moment de reculegere, rugăciune, depunerea unui coş cu flori şi oferirea unui colac de sufletul celor morţi la Memorialul Durerii de la Sighetul Marmaţiei
• moment de reculegere, rugăciune, depunerea unui coş cu flori şi oferirea unui colac de sufletul celor morţi la Moisei
Am avut şansa de a avea o vreme frumoasă, peisaje mirifice şi gazde excelente la toate obiectivele vizitate. Se cuvine să fim recunoscători celor care ne-au găzduit peste noapte: Hotel Hebe- Sângeorz Băi şi Vila Ardealul-Sighetul Marmaţiei) care ne-au oferit foarte bune condiţii de cazare şi masă(micul dejun), curăţenie şi căldură(nu numai fizică, ci şi sufletească) „ca la mama acasă”.
Un cuvânt de mulţumire se cuvine să adresăm şi S.C. Trans Nicolaescu din Rădăuţi, care ne-a pus la dispoziţie, în condiţii de ofertă promoţională, un autocar echipat cu tot ceea ce este necesar unui transport confortabil şi, mai ales, un şofer(Ion Ştreangă) care iubeşte şi înţelege copiii, devenind, în felul acesta, prietenul şi partenerul lor de călătorie, nu doar transportatorul.
Mulţumiri sincere adresez şi fostei noastre colege, actualmente pensionară, Silvia Cristuş, care ne-a însoţit în periplul nostru ardelean, un excelent colaborator în organizarea şi supravegherea copiilor, a cărei experienţă şi-a spus din plin cuvântul în realizarea obiectivelor pe care ni le-am propus.
Nu am întâmpinat nici un fel de probleme, nu s-au produs accidente ori incidente de natură a descalifica sistemul educaţional, călătoria oferind ocazia de a exersa deprinderi de comportare civilizată în varii ocazii.
sâmbătă, 16 octombrie 2010
Vivat! Crescat! Floreat!
La mijloc de octombrie, când timpul pare să înoate prin miere, cea mai veche unitate şcolară suceveană îşi aniversează trecerea prin viaţa generaţiilor de oameni pe care i-a format. Anul acesta fostul gimnaziu greco-ortodox imperial împlineşte un veac şi jumătate de existenţă. Şi 146 de generaţii de absolvenţi. Devenit, la un moment dat, cea mai mare şcoală gimnazială din Imperiu, avea să fie nu doar un leagăn de cultură, ci şi un focar de iredentism, aici formându-se tineri devotaţi neamului şi patriei lor ideale: Ciprian Porumbescu, fraţii Morariu(Victor, Aurel, Leca),Ion Grămadă, fraţii Turturean, Ilie Torouţiu, etc.
La mulţi ani,CN "Ştefan cel Mare"!La mulţi ani, onorabilă şcoală românească! La multe generaţii crescute în respect pentru cultura românească!
La mulţi ani,CN "Ştefan cel Mare"!La mulţi ani, onorabilă şcoală românească! La multe generaţii crescute în respect pentru cultura românească!
Dovadă de recidivă.
De altfel, Violeta nu e la prima încercare de acest fel. Cu ceva vreme în urmă, de Ziua Internaţională pentru Climat, ea şi picii ei ei au manifestat pentru sănătatea Pământului într-o activitate de mai mari proporţii, găzduită de Shoping City.
duminică, 10 octombrie 2010
10.10.10 Nota pentru Violeta Faliboga,preocupările şi piticii ei
Ce înseamnă numărul 350 şi 350 ORG ?
350 este numărul cel mai important din lume, este ceea ce spun oamenii de ştiinţă limita superioară în condiţii de siguranţă a dioxidului de carbon în atmosferă iar 350 ORG este o organizaţie internaţională care derulează activităţi menite să conştientizeze omenirea de efectele negative a Schimbărilor climatice produse de depăşirea în atmosferă a concentraţiei de CO2 , peste 350 ppm .(vezi www.350.org )
Cu doi ani în urmă, climatologii au observat că gheţarii se topesc rapid în regiunea arctică şi alte semne înfricoşătoare ale schimbărilor climatice se arată. Au emis o serie de studii care să arate că planeta se confruntă atât cu dezastre umane, cât şi naturale în cazul în care concentraţiile atmosferice de CO2 au trecut peste 350 părţi per milion.
Toată lumea , de la Al Gore ( primul fondator şi actual preşedinte al Alianţei pentru Protecţia Climei , a primit Premiul Nobel pentru Pace – în comun cu Grupul interguvernamental privind schimbările climatice ) , la omameni de stiinţă al ONU, privind clima de top, a îmbrăţişat acum acest obiectiv, necesar pentru stabilizarea planetei şi prevenirea dezastrului complet.
Chiar acum, mai ales că am ars atât de mult combustibil fosil, concentraţia atmosferică de CO2 este de 390 (ppm - părţi per milion), care este mult prea mare, şi de aceea gheaţa se topeşte, seceta este des întâlnită, iar pădurile sunt pe moarte. Pentru a aduce acest număr în jos, prima sarcină este de a opri poluarea cu carbon în atmosferă.
Este foarte greu. Aceasta înseamnă oprirea de combustibili fosili mult mai repede decât au fost planificate de guverne şi corporaţii. Dar putem schimba acest lucru - dacă am mobiliza lumea pentru a lupta împotriva schimbărilor climatice rapide şi îndrăzneţe şi să ne orientăm în lume la un viitor de energie curată.
Pe 24 octombrie 2009 , Ziua Internaţională a Acţiunii pentru Climat a acoperit aproape fiecare ţară de pe pământ. Au fost mitinguri în oraşele mari, precum şi acţiuni incredibil de creative pe tot globul: alpiniştii pe piscurile cele mai înalte au arborat benere, au fost demonstraţii subacvatice, s-a discutat în biserici şi moschei, şcoli etc. Fiecare eveniment a evidenţiat numărul 350 şi oamenii s-au adunat la un moment dat pentru o fotografie de grup mare, ilustrând faptul că acest mesaj este foarte important. La 350.org, s-au adunat toate fotografiile pentru o gigantică petiţie la nivel mondial, vizual.
Împreună putem aminti liderilor noştri că este nevoie să ia măsuri urgente pentru stoparea schimbărilor climatice . La 350.org, vocea fiecăruia dintre noi se aude şi toate acţiunile propuse şi realizate au menirea de a trage un ultim semnal de alarmă, până nu e prea târziu .
Am discutat cu elevii despre poluarea care produce efectul de seră ( de încălzire a planetei ), despre topirea gheţarilor, despre temperaturile extreme din ultimul timp, despre secetă sau inundaţii – într-un cuvânt, despre Schimbările climatice din ultima perioadă .
Suntem îngrijoraţi de ritmul rapid în care mediul se degradează datorită activităţilor inconştiente ale oamenilor. Pentru ca deterioararea continuă a mediului să nu afecteze întreaga societate, găsirea şi aplicara soluţiilor de stopare a acesteia trebuie abordată de întreaga comunitate. Prin acest proiect se urmăreşte observarea fenomenelor de poluare a zonei unde locuiesc cei ce derulează proiectul, semnalarea acestora organelor competente care pot stopa fenomenul poluării, întocmirea unor materiale informative care pot facilita implementarea şi evaluarea acţiunilor. Realizarea activităţilor de către elevi alături de părinţi şi de alţi membri ai comunităţii, este o modalitate eficientă de a face în mod conştient educaţie ecologică prin care se pot rezolva o parte dintre problemele mediului.
Proiectul îşi propune identificarea unor strategii, direcţii de acţiune, tipuri de activităţi care să ducă la îmbunătăţirea calităţii mediului, prin implicare directă a tuturor şcolilor care doresc să deruleze activităţi extracurriculare, indiferent dacă deţin sau nu ,, Steagul verde,, pentru a proteja frumusetile naturale ale ţării noastre .
Creşterea - şi nicidecum, micşorarea - proporţiei pădurilor, inclusiv prin împădurirea terenurilor degradate, inapte pentru agricultură, constituie cheia de bază a problemelor de mediu În caz contrar, este doar o problemă de timp şi de hazard meteorologic (ploile torenţiale) producerea unor noi calamităţi, mai ales, în bazinele dezechilibrate ca proporţie a pădurilor şi în special dacă ploile de lungă durată vor fi asociate cu topirea zăpezilor. Am discutat despre obiectivele organizatiei 350org . de cîte ori am avut ocazia în cercurile de elevi.
Apa este folositoare omului, atât în viaţa de toate zilele, cât şi în agricultură, transporturi, industrie etc. Este necesară plantelor şi animalelor planetei. Omul foloseşte apa pentru prepararea hranei, pentru băut, pentru curăţenia corpului, a hainelor.
Prin creşterea numărului de locuitori din oraşe creşte şi cantitatea de substanţe toxice, reziduuri dăunătoare vieţii. Astfel e necesară intervenţia urgentă a omului pentru depoluarea apelor, adică curăţarea apelor de substanţe toxice.
Poluarea este o problemă actuală a omenirii .Deteriorarea ecosistemelor s-a ivit odată cu apariţia civilizaţiei urbane prin intervenţia brutală a omului, prin exploatarea neraţională a terenurilor şi alterarea mediului înconjurător prin poluanţi proveniţi din activităţile umane, de origine menajeră, agricolă şi industrială.
Poluarea mediului poate fi:
• naturală, având ca sursă: vulcanii (elimină gaze, particule solide, vapori), cutremurele (produc perturbaţii şi erodează solul), incendiile (usucă vegetaţia);
• artificială – fizică (poluare sonoră);
• chimică (produsă de compuşi gazoşi, industrie, pesticide, detergenţi);
• biologică (infestarea mediului cu agenţi patogeni şi germeni proveniţi din fermentaţii).
Poluarea după mediul în care acţionează poluanţii:
• poluarea aerului (emisie de gaze în atmosferă provenite din arderi ale combustibililor casnici, industriali, maşini etc.);
• poluarea apei (prin reziduuri deversate în apă din agricultură, petrol etc.);
• poluarea solului - este strâns legată de poluarea aerului şi apei (se produce mai ales cu pesticide, îngrăşăminte chimice). O parte dintre acestea sunt asimilate de plante şi astfel ajung în corpul animalelor şi oamenilor.
Luptă împotriva poluării mediului, protejează ecosistemele şi astfel viaţa ta va fi mai bună şi mai curată! Luptă împotriva poluării apelor . Ajută la stoparea încălzirii globale şi la scăderea concentraţiilor atmosferice de CO2 care au trecut peste 350 părţi per milion.
Dezvoltarea tehnică şi industrială ca şi sporirea marilor aglomerări umane au pus în pericol apa lacurilor, râurilor şi în final a mărilor şi oceanelor. Oceanul este astăzi principala „groapă de gunoi” a omenirii. În el se scurg toate deşeurile industriei şi toţi detergenţii din gospodărie şi dacă la acestea adăugăm produşii petroliferi scăpaţi de sondele marine sau substanţele radioactive din exploziile nucleare subacvatice efectuate de unele state ale lumii, ne dăm seama de imensul pericol ce ameninţă Pământul.
Semnalul de alarmă a fost tras. Conferinţe şi congrese internaţionale, legi, cărţi şi reviste îşi aduc zi de zi tot mai substanţial contribuţia la protecţia mediului .
Omul, stăpânul planetei Terra, va reuşi să păstreze curate comorile cele mai de preţ : apa, aerul şi solul ?
Îndemnul PROTEJAŢI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR este adresat tuturor, pentru că viitorul depinde de noi .
350 este numărul cel mai important din lume, este ceea ce spun oamenii de ştiinţă limita superioară în condiţii de siguranţă a dioxidului de carbon în atmosferă iar 350 ORG este o organizaţie internaţională care derulează activităţi menite să conştientizeze omenirea de efectele negative a Schimbărilor climatice produse de depăşirea în atmosferă a concentraţiei de CO2 , peste 350 ppm .(vezi www.350.org )
Cu doi ani în urmă, climatologii au observat că gheţarii se topesc rapid în regiunea arctică şi alte semne înfricoşătoare ale schimbărilor climatice se arată. Au emis o serie de studii care să arate că planeta se confruntă atât cu dezastre umane, cât şi naturale în cazul în care concentraţiile atmosferice de CO2 au trecut peste 350 părţi per milion.
Toată lumea , de la Al Gore ( primul fondator şi actual preşedinte al Alianţei pentru Protecţia Climei , a primit Premiul Nobel pentru Pace – în comun cu Grupul interguvernamental privind schimbările climatice ) , la omameni de stiinţă al ONU, privind clima de top, a îmbrăţişat acum acest obiectiv, necesar pentru stabilizarea planetei şi prevenirea dezastrului complet.
Chiar acum, mai ales că am ars atât de mult combustibil fosil, concentraţia atmosferică de CO2 este de 390 (ppm - părţi per milion), care este mult prea mare, şi de aceea gheaţa se topeşte, seceta este des întâlnită, iar pădurile sunt pe moarte. Pentru a aduce acest număr în jos, prima sarcină este de a opri poluarea cu carbon în atmosferă.
Este foarte greu. Aceasta înseamnă oprirea de combustibili fosili mult mai repede decât au fost planificate de guverne şi corporaţii. Dar putem schimba acest lucru - dacă am mobiliza lumea pentru a lupta împotriva schimbărilor climatice rapide şi îndrăzneţe şi să ne orientăm în lume la un viitor de energie curată.
Pe 24 octombrie 2009 , Ziua Internaţională a Acţiunii pentru Climat a acoperit aproape fiecare ţară de pe pământ. Au fost mitinguri în oraşele mari, precum şi acţiuni incredibil de creative pe tot globul: alpiniştii pe piscurile cele mai înalte au arborat benere, au fost demonstraţii subacvatice, s-a discutat în biserici şi moschei, şcoli etc. Fiecare eveniment a evidenţiat numărul 350 şi oamenii s-au adunat la un moment dat pentru o fotografie de grup mare, ilustrând faptul că acest mesaj este foarte important. La 350.org, s-au adunat toate fotografiile pentru o gigantică petiţie la nivel mondial, vizual.
Împreună putem aminti liderilor noştri că este nevoie să ia măsuri urgente pentru stoparea schimbărilor climatice . La 350.org, vocea fiecăruia dintre noi se aude şi toate acţiunile propuse şi realizate au menirea de a trage un ultim semnal de alarmă, până nu e prea târziu .
Am discutat cu elevii despre poluarea care produce efectul de seră ( de încălzire a planetei ), despre topirea gheţarilor, despre temperaturile extreme din ultimul timp, despre secetă sau inundaţii – într-un cuvânt, despre Schimbările climatice din ultima perioadă .
Suntem îngrijoraţi de ritmul rapid în care mediul se degradează datorită activităţilor inconştiente ale oamenilor. Pentru ca deterioararea continuă a mediului să nu afecteze întreaga societate, găsirea şi aplicara soluţiilor de stopare a acesteia trebuie abordată de întreaga comunitate. Prin acest proiect se urmăreşte observarea fenomenelor de poluare a zonei unde locuiesc cei ce derulează proiectul, semnalarea acestora organelor competente care pot stopa fenomenul poluării, întocmirea unor materiale informative care pot facilita implementarea şi evaluarea acţiunilor. Realizarea activităţilor de către elevi alături de părinţi şi de alţi membri ai comunităţii, este o modalitate eficientă de a face în mod conştient educaţie ecologică prin care se pot rezolva o parte dintre problemele mediului.
Proiectul îşi propune identificarea unor strategii, direcţii de acţiune, tipuri de activităţi care să ducă la îmbunătăţirea calităţii mediului, prin implicare directă a tuturor şcolilor care doresc să deruleze activităţi extracurriculare, indiferent dacă deţin sau nu ,, Steagul verde,, pentru a proteja frumusetile naturale ale ţării noastre .
Creşterea - şi nicidecum, micşorarea - proporţiei pădurilor, inclusiv prin împădurirea terenurilor degradate, inapte pentru agricultură, constituie cheia de bază a problemelor de mediu În caz contrar, este doar o problemă de timp şi de hazard meteorologic (ploile torenţiale) producerea unor noi calamităţi, mai ales, în bazinele dezechilibrate ca proporţie a pădurilor şi în special dacă ploile de lungă durată vor fi asociate cu topirea zăpezilor. Am discutat despre obiectivele organizatiei 350org . de cîte ori am avut ocazia în cercurile de elevi.
Apa este folositoare omului, atât în viaţa de toate zilele, cât şi în agricultură, transporturi, industrie etc. Este necesară plantelor şi animalelor planetei. Omul foloseşte apa pentru prepararea hranei, pentru băut, pentru curăţenia corpului, a hainelor.
Prin creşterea numărului de locuitori din oraşe creşte şi cantitatea de substanţe toxice, reziduuri dăunătoare vieţii. Astfel e necesară intervenţia urgentă a omului pentru depoluarea apelor, adică curăţarea apelor de substanţe toxice.
Poluarea este o problemă actuală a omenirii .Deteriorarea ecosistemelor s-a ivit odată cu apariţia civilizaţiei urbane prin intervenţia brutală a omului, prin exploatarea neraţională a terenurilor şi alterarea mediului înconjurător prin poluanţi proveniţi din activităţile umane, de origine menajeră, agricolă şi industrială.
Poluarea mediului poate fi:
• naturală, având ca sursă: vulcanii (elimină gaze, particule solide, vapori), cutremurele (produc perturbaţii şi erodează solul), incendiile (usucă vegetaţia);
• artificială – fizică (poluare sonoră);
• chimică (produsă de compuşi gazoşi, industrie, pesticide, detergenţi);
• biologică (infestarea mediului cu agenţi patogeni şi germeni proveniţi din fermentaţii).
Poluarea după mediul în care acţionează poluanţii:
• poluarea aerului (emisie de gaze în atmosferă provenite din arderi ale combustibililor casnici, industriali, maşini etc.);
• poluarea apei (prin reziduuri deversate în apă din agricultură, petrol etc.);
• poluarea solului - este strâns legată de poluarea aerului şi apei (se produce mai ales cu pesticide, îngrăşăminte chimice). O parte dintre acestea sunt asimilate de plante şi astfel ajung în corpul animalelor şi oamenilor.
Luptă împotriva poluării mediului, protejează ecosistemele şi astfel viaţa ta va fi mai bună şi mai curată! Luptă împotriva poluării apelor . Ajută la stoparea încălzirii globale şi la scăderea concentraţiilor atmosferice de CO2 care au trecut peste 350 părţi per milion.
Dezvoltarea tehnică şi industrială ca şi sporirea marilor aglomerări umane au pus în pericol apa lacurilor, râurilor şi în final a mărilor şi oceanelor. Oceanul este astăzi principala „groapă de gunoi” a omenirii. În el se scurg toate deşeurile industriei şi toţi detergenţii din gospodărie şi dacă la acestea adăugăm produşii petroliferi scăpaţi de sondele marine sau substanţele radioactive din exploziile nucleare subacvatice efectuate de unele state ale lumii, ne dăm seama de imensul pericol ce ameninţă Pământul.
Semnalul de alarmă a fost tras. Conferinţe şi congrese internaţionale, legi, cărţi şi reviste îşi aduc zi de zi tot mai substanţial contribuţia la protecţia mediului .
Omul, stăpânul planetei Terra, va reuşi să păstreze curate comorile cele mai de preţ : apa, aerul şi solul ?
Îndemnul PROTEJAŢI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR este adresat tuturor, pentru că viitorul depinde de noi .
vineri, 8 octombrie 2010
Fetele mele mi-au spus că nu vor să aibă copii. Înclin să cred că bine fac.
Incredibil cât de mult şi de repede involuăm! "Asta e, l-am omorât! Zece ani pentru un prost!" Par a fi cuvintele unui om normal? Ale unui tânăr abia ieşit de pe băncile şcolii? Ale unui om educat?
Mie nonşalanţa asta îmi aduce aminte de prima mea zi de şcoală, când unul dintre colegi, un slăbănog deşirat, certat de "Doamna", a ameninţat-o cu ochii fulgerând: "Ti spun io lu' tata, sî ti calci cu tractoru'!"(tatăl lui lucra la SMTul din sat) Dar era vorba de un puşti de 6 ani,de acum 40 de ani în urmă, orgoliul lui dominându-i clar orice urmă de discernământ. La Craiova nu e aceeaşi situaţie. Şi, din păcate, nu e doar atât. Omorul din oraşul banilor e doar vârful unui aisberg ale cărui limite putem doar să le intuim, dacă avem ochii deschişi şi vedem privirile adolescenţilor noştri, sau dacă, având urechile ciulite, auzim limbajul folosit de cei care sunt astăzi în bănci. Invective, ameninţări, pornografii aruncate oricând,oriunde şi oricui("dar ne jucăm/prostim, doamna dirigintă!"), înjurături grobiene, apelative zoologice, mahalagisme de care şi boschetarii se ruşinează sunt folosite permanent de elevii noştri, unii făcând din deversările verbale mizere un titlu de faimă, ca şi cum ar fi coborâtori din lumi superioare nouă, pământenilor de rând, care mai avem pretenţii la normalitate şi civilizaţie.
Elevii de azi ai ţării nu mai au nici un fel de simţ al măsurii, nu acceptă că au vreo obligaţie, pretind doar şi ameninţă. Se joacă prosteşte şi se prostesc asumându-şi roluri care îi depăşesc, pentru care nu sunt pregătiţi, posturi în care eşuează şi care le crează frustrări ce se adâncesc cu fiecare clipă în care maturii nu iau atitudine.Şi maturii nu iau atitudine- de frică, din nepăsare, din nepricepere, din superficialitate....A murit un"prost"! Un tânăr care a vrut să potolească o bestie. Un copil ce îşi dorea să participe la remodelarea celor care, din varii motive, aveau interzis la libertate. Un şcolar care vroia să transfere o firimitură de şcoală în subteranele civilizaţiei. Un prost. Da, căci prost trebuie să fii să-ţi imaginezi că societatea românească de azi e pregătită să facă faţă noilor provocări. Prost trebuie să fii dacă mai crezi, când vezi cum minciuna stă cu regele la masă, că adevărul va putea răzbi. Prost eşti considerat de "dăştepţii" care, călcând pe sufletele semenilor lor şi scuipând monstruozităţi în stânga şi dreapta, au pescuit în ape tulburi o gheată ponosită pe care ţi-o vând ca scrumbie afumată.
Din păcate, societatea românească pare să navigheze în derivă, fără nici o ţintă, fără nici un orizont, fără nici o speranţă. Şi, ca atare, şobolanii ies din ascunzători, mucegaiul se caţără pe pereţi, putregaiul muşcă din structurile sănătoase. Fără nici un fel de regulă, fără disciplină, fără autoritate, fără constrângeri, tineretul nu va renunţa la mizerie, la superficialitate, la violenţă. Din păcate, lupta pare pierdută; minciunile cotidiene, frauda, corupţia generalizată nu pot( şi nimeni nu vrea!)să remodeleze personalitatea tânărului care acum se ridică în lume. Ca urmare, vom culege ce se sădeşte tot mai insistent!
Mie nonşalanţa asta îmi aduce aminte de prima mea zi de şcoală, când unul dintre colegi, un slăbănog deşirat, certat de "Doamna", a ameninţat-o cu ochii fulgerând: "Ti spun io lu' tata, sî ti calci cu tractoru'!"(tatăl lui lucra la SMTul din sat) Dar era vorba de un puşti de 6 ani,de acum 40 de ani în urmă, orgoliul lui dominându-i clar orice urmă de discernământ. La Craiova nu e aceeaşi situaţie. Şi, din păcate, nu e doar atât. Omorul din oraşul banilor e doar vârful unui aisberg ale cărui limite putem doar să le intuim, dacă avem ochii deschişi şi vedem privirile adolescenţilor noştri, sau dacă, având urechile ciulite, auzim limbajul folosit de cei care sunt astăzi în bănci. Invective, ameninţări, pornografii aruncate oricând,oriunde şi oricui("dar ne jucăm/prostim, doamna dirigintă!"), înjurături grobiene, apelative zoologice, mahalagisme de care şi boschetarii se ruşinează sunt folosite permanent de elevii noştri, unii făcând din deversările verbale mizere un titlu de faimă, ca şi cum ar fi coborâtori din lumi superioare nouă, pământenilor de rând, care mai avem pretenţii la normalitate şi civilizaţie.
Elevii de azi ai ţării nu mai au nici un fel de simţ al măsurii, nu acceptă că au vreo obligaţie, pretind doar şi ameninţă. Se joacă prosteşte şi se prostesc asumându-şi roluri care îi depăşesc, pentru care nu sunt pregătiţi, posturi în care eşuează şi care le crează frustrări ce se adâncesc cu fiecare clipă în care maturii nu iau atitudine.Şi maturii nu iau atitudine- de frică, din nepăsare, din nepricepere, din superficialitate....A murit un"prost"! Un tânăr care a vrut să potolească o bestie. Un copil ce îşi dorea să participe la remodelarea celor care, din varii motive, aveau interzis la libertate. Un şcolar care vroia să transfere o firimitură de şcoală în subteranele civilizaţiei. Un prost. Da, căci prost trebuie să fii să-ţi imaginezi că societatea românească de azi e pregătită să facă faţă noilor provocări. Prost trebuie să fii dacă mai crezi, când vezi cum minciuna stă cu regele la masă, că adevărul va putea răzbi. Prost eşti considerat de "dăştepţii" care, călcând pe sufletele semenilor lor şi scuipând monstruozităţi în stânga şi dreapta, au pescuit în ape tulburi o gheată ponosită pe care ţi-o vând ca scrumbie afumată.
Din păcate, societatea românească pare să navigheze în derivă, fără nici o ţintă, fără nici un orizont, fără nici o speranţă. Şi, ca atare, şobolanii ies din ascunzători, mucegaiul se caţără pe pereţi, putregaiul muşcă din structurile sănătoase. Fără nici un fel de regulă, fără disciplină, fără autoritate, fără constrângeri, tineretul nu va renunţa la mizerie, la superficialitate, la violenţă. Din păcate, lupta pare pierdută; minciunile cotidiene, frauda, corupţia generalizată nu pot( şi nimeni nu vrea!)să remodeleze personalitatea tânărului care acum se ridică în lume. Ca urmare, vom culege ce se sădeşte tot mai insistent!
joi, 7 octombrie 2010
Săptămânile eTwinning
Competitia “eTwinning pe portativ”
Elevii si cadrele didactice sunt invitati sa compuna/ sa adapteze, sa interpreteze si sa inregistreze audio sau video un cantec eTwinning.
Fisierul audio se va trimite prin email la adresa eTwinning2010cantec@yahoo.com, impreuna cu informatii privind numele cadrului didactic coordonator si numele scolii pe care o reprezinta.
Fiºierul video trebuie incarcat pe www.youtube.com, iar link-ul la acesta, precum si numele cadrului didactic coordonator si numele scolii pe care o reprezinta trebuie trimise prin email, pe adresa mentionata anterior.
Data limita pentru trimiterea link-ului: 5 noiembrie 2010.
Vor fi acordate 5 premii constand in materiale promotionale eTwinning. Acestea vor fi expediate prin curier dupa 20 noiembrie, pe adresele scolilor castigatoare. Cel mai reusit cantec va putea fi valorificat in videoclipul care se prezinta la Conferinta eTwinning 2011 de la Budapesta.
Un cadru didactic poate participa cu un singur cantec in competitie.
Criterii de evaluare:
• Implicarea elevilor
• Originalitate, ingeniozitate (in ce priveste linia melodica si versurile)
• Potentialul de valorificare ulterioara a cantecului in cadrul Actiunii eTwinning (de ex., potentialul de a deveni un imn al actiunii)*
* Participarea la competitii este voluntara. Materialele realizate si trimise in cadrul competitiei pot fi utilizate de NSS Romania in activitatile sale de diseminare.
Notã: Dintre cadrele didactice care au aplicatii de calitate, NSS va putea selecta participanti la Conferinta eTwinning sau la atelierele europene care vor fi organizate in anul 2011.
Elevii si cadrele didactice sunt invitati sa compuna/ sa adapteze, sa interpreteze si sa inregistreze audio sau video un cantec eTwinning.
Fisierul audio se va trimite prin email la adresa eTwinning2010cantec@yahoo.com, impreuna cu informatii privind numele cadrului didactic coordonator si numele scolii pe care o reprezinta.
Fiºierul video trebuie incarcat pe www.youtube.com, iar link-ul la acesta, precum si numele cadrului didactic coordonator si numele scolii pe care o reprezinta trebuie trimise prin email, pe adresa mentionata anterior.
Data limita pentru trimiterea link-ului: 5 noiembrie 2010.
Vor fi acordate 5 premii constand in materiale promotionale eTwinning. Acestea vor fi expediate prin curier dupa 20 noiembrie, pe adresele scolilor castigatoare. Cel mai reusit cantec va putea fi valorificat in videoclipul care se prezinta la Conferinta eTwinning 2011 de la Budapesta.
Un cadru didactic poate participa cu un singur cantec in competitie.
Criterii de evaluare:
• Implicarea elevilor
• Originalitate, ingeniozitate (in ce priveste linia melodica si versurile)
• Potentialul de valorificare ulterioara a cantecului in cadrul Actiunii eTwinning (de ex., potentialul de a deveni un imn al actiunii)*
* Participarea la competitii este voluntara. Materialele realizate si trimise in cadrul competitiei pot fi utilizate de NSS Romania in activitatile sale de diseminare.
Notã: Dintre cadrele didactice care au aplicatii de calitate, NSS va putea selecta participanti la Conferinta eTwinning sau la atelierele europene care vor fi organizate in anul 2011.
Comisia metodică a diriginţilor
Marţi, 5 octombrie, s-a desfăşurat şedinţa Comisiei Diriginţilor. Prima oară în formula actuală după mulţi ani de la înfiinţarea şcolii. Adică o singură comisie, alcătuită din cei 19 diriginţi ai claselor de gimnaziu. Am rememorat, printre altele, vremurile în care, cu 3000 de elevi în şcoală, aveam câte 15-16 clase pe serie...cate o comisie a dirigintilor pentru fiecare rand de clase...
Reorganizare, adrese de la IŞJ, ordine de ministru, sumedenie de obligaţii mai vechi şi mai noi, acelaşi salariu ţinut la dietă, ochi trişti de dascăli dezamăgiţi, scăpărări de verbe printre dinţi, invitaţie la eTwinning, prezentarea unor portaluri extrem de utile şi de prietenoase(etwinning şi iteach), planificarea ulterioară a activităţii, cine va susţine activităţi practice....o după amiază plăcută în fond. Ar fi fost şi mai plăcută dacă am avea sentimentul că suntem apreciaţi pentru ceea ce facem. Nu suntem, însă, decât nişte bărci vechi, navigând pe o mare furtunoasă. Bărci de care marele cârmaci se poate descotorosi oricând, fără regrete. Ce dacă luntraşii aceştia ponosiţi ar putea să înveţe şi pe alţii să navigheze? Ce dacă luntraşii aceştia flămânzi au capul şi inima doldora de idei şi de sentimente? Şi ar putea să le transmită şi celor care vin din urmă?
Nu de idei are nevoie marele cârmaci, ci de plecăciuni! Nu de sentimente are el nevoie, ci de obedienţă! Nu de cetăţeni, ci de slugi!
Sluji-l-ar...!
Reorganizare, adrese de la IŞJ, ordine de ministru, sumedenie de obligaţii mai vechi şi mai noi, acelaşi salariu ţinut la dietă, ochi trişti de dascăli dezamăgiţi, scăpărări de verbe printre dinţi, invitaţie la eTwinning, prezentarea unor portaluri extrem de utile şi de prietenoase(etwinning şi iteach), planificarea ulterioară a activităţii, cine va susţine activităţi practice....o după amiază plăcută în fond. Ar fi fost şi mai plăcută dacă am avea sentimentul că suntem apreciaţi pentru ceea ce facem. Nu suntem, însă, decât nişte bărci vechi, navigând pe o mare furtunoasă. Bărci de care marele cârmaci se poate descotorosi oricând, fără regrete. Ce dacă luntraşii aceştia ponosiţi ar putea să înveţe şi pe alţii să navigheze? Ce dacă luntraşii aceştia flămânzi au capul şi inima doldora de idei şi de sentimente? Şi ar putea să le transmită şi celor care vin din urmă?
Nu de idei are nevoie marele cârmaci, ci de plecăciuni! Nu de sentimente are el nevoie, ci de obedienţă! Nu de cetăţeni, ci de slugi!
Sluji-l-ar...!
joi, 23 septembrie 2010
Gânduri bune spuse în blajina noastră limbă
Au trecut zilele de început de an şcolar. Obosiţi, necăjiţi, umiliţi, ne vom regăsi forţa privind în ochii copiilor. Ne vom lăsa grijile personale la poarta şcolii şi vom redeveni tineri, căci tinereţea ne este o stare de spirit, nu o vârstă înscrisă în cartea de identitate. Vom reînvia, asemeni păsării celebre, şi, asemeni apostolilor de altădată(căci nu avem condiţii pe măsura cerinţelor şi capacităţilor noastre!), vom împrăştia seminţele culturii printre cei care, la fel de demotivaţi ca şi noi, vor înţelege, peste nu multă vreme, dragostea şi dăruirea noastră.
An şcolar uşor, dragi colegi, şi copii silitori!
(De restul se îngrijeşte guvernu')
Invitatie, cu drag!
Cum [dez]onoratul nostru guvern nu mi-a mai oferit, în această vară[şi vai!, în câte veri veni-vor încă!], posibilitatea de a merge cu familia undeva în ţara asta pe care copiii mei abia învăţaseră s-o descopere, am navigat mult pe net(ca n-am dat ioc de al doilea <>, cum mi-a recomandat,scrofulos, prezidentul). Aşa, din aproape în aproape, din informaţii venite din varii direcţii, am ajuns pe o platformă nouă. Iniţial, mi-am zis:”hmmmmm, iar au făcut unii o mărgică şi strigă că-i ban de aur!” Că, din păcate, deseori întâlneşti şi asemenea chestii făcute doar pentru a se marca niscai activităţi, ori, cine ştie... Frunzărind însă oferta, prezentată simplu, fără zorzoane inutile şi obositoare, desenată cu nuanţe plăcute, aveam să-mi dau seama că prejudecata cu care pornisem să apreciez noul produs electronic era total neîntemeiată.
Găsiţi aici,în zona bordului global, ca într-un supermarket, tot ce vă doriţi să aflaţi în legătură cu şcoala: activităţi şi proiecte ale ministerului, proiecte sindicale, evenimente speciale, concursuri şi festivităţi de premiere, invitaţii la întâlniri cu persoane speciale, etc. Aveţi, de asemenea, linkuri directe către instituţii şi adrese care pot să vă răspundă la întrebări ori să vă dea idei pentru proiecte.Numeroase spaţii aşteaptă să fie completate de Dvs., astfel încât platforma să devină, în timp, o adevărată „sală de conferinţe” în care să ne împărtăşim gânduri şi experienţe, bucurii şi, de ce nu, eşecuri. Sunteţi mereu avertizaţi asupra ultimelor postări ale celor mai vechi sau mai noi utilizatori ai platformei.
Agenda personală aşteaptă să fie completată. Grupurile aşteaptă să le devii membru. Un sistem avansat de comunicare între grupuri profesionale permite accesul la diverse fluxuri de anunţuri locale, judeţene sau naţionale care vehiculează informaţii specifice mediului educaţional. Numeroase activităţi propuse de comunitatea utilizatorilor sunt gata să te acapareze. Ai şansa să urmezi cursuri care îţi deschid noi perspective(eTwinning şi Intel Teach) şi îţi oferă şansa dezvoltării unor noi competenţe, fie ele pedagogice ori de specialitate. Alte cursuri disponibile sunt dezvoltate de furnizori de formare din România: Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Centrul pentru Inovare în Educaţie (TEHNE Romania), departamente pentru pregătirea personalului didactic din universităţi. Ţi se pun la dispoziţie numeroase resurse de învăţare/experimentare/evaluare şi ţi se dă posibilitatea să creezi noi resurse, căci experienţele personale împărtăşite celorlalţi devin, la rândul lor, resurse.
Prinsă de numeroase mărunţişuri care-mi segmentează viaţa într-un puzzle mult prea pestriţ, dezgustată de multe ori din pricina mizeriei în care ne aruncă, în fiecare zi, o haită politică opulentă şi nesimţită ce conduce, e drept, o ţară a guralivilor, n-am mai hălăduit, de ceva vreme, pe „cărările” iteach. Am făcut-o de curând, cu bucuria unui copil ce-şi regăseşte jucăria preferată pe care o credea pierdută. „Drumuri” largi, „cărări” bătătorite mă aşteptau să mă avânt şi să mă ajute să descâlcesc hăţişuri care, în aparenţă, par greu de pătruns. Pe aceste cărări vă îndemn să vă aventuraţi pentru a descoperi atât de multe lucruri simple şi plăcute pentru voi, dragi colegi, şi pentru copiii care aşteaptă să le arătaţi calea.
Drum bun! Succes! Un an şcolar plin de proiecte drăguţe, din care să aveţi de învăţat şi de împărtăşit!
Găsiţi aici,în zona bordului global, ca într-un supermarket, tot ce vă doriţi să aflaţi în legătură cu şcoala: activităţi şi proiecte ale ministerului, proiecte sindicale, evenimente speciale, concursuri şi festivităţi de premiere, invitaţii la întâlniri cu persoane speciale, etc. Aveţi, de asemenea, linkuri directe către instituţii şi adrese care pot să vă răspundă la întrebări ori să vă dea idei pentru proiecte.Numeroase spaţii aşteaptă să fie completate de Dvs., astfel încât platforma să devină, în timp, o adevărată „sală de conferinţe” în care să ne împărtăşim gânduri şi experienţe, bucurii şi, de ce nu, eşecuri. Sunteţi mereu avertizaţi asupra ultimelor postări ale celor mai vechi sau mai noi utilizatori ai platformei.
Agenda personală aşteaptă să fie completată. Grupurile aşteaptă să le devii membru. Un sistem avansat de comunicare între grupuri profesionale permite accesul la diverse fluxuri de anunţuri locale, judeţene sau naţionale care vehiculează informaţii specifice mediului educaţional. Numeroase activităţi propuse de comunitatea utilizatorilor sunt gata să te acapareze. Ai şansa să urmezi cursuri care îţi deschid noi perspective(eTwinning şi Intel Teach) şi îţi oferă şansa dezvoltării unor noi competenţe, fie ele pedagogice ori de specialitate. Alte cursuri disponibile sunt dezvoltate de furnizori de formare din România: Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Centrul pentru Inovare în Educaţie (TEHNE Romania), departamente pentru pregătirea personalului didactic din universităţi. Ţi se pun la dispoziţie numeroase resurse de învăţare/experimentare/evaluare şi ţi se dă posibilitatea să creezi noi resurse, căci experienţele personale împărtăşite celorlalţi devin, la rândul lor, resurse.
Prinsă de numeroase mărunţişuri care-mi segmentează viaţa într-un puzzle mult prea pestriţ, dezgustată de multe ori din pricina mizeriei în care ne aruncă, în fiecare zi, o haită politică opulentă şi nesimţită ce conduce, e drept, o ţară a guralivilor, n-am mai hălăduit, de ceva vreme, pe „cărările” iteach. Am făcut-o de curând, cu bucuria unui copil ce-şi regăseşte jucăria preferată pe care o credea pierdută. „Drumuri” largi, „cărări” bătătorite mă aşteptau să mă avânt şi să mă ajute să descâlcesc hăţişuri care, în aparenţă, par greu de pătruns. Pe aceste cărări vă îndemn să vă aventuraţi pentru a descoperi atât de multe lucruri simple şi plăcute pentru voi, dragi colegi, şi pentru copiii care aşteaptă să le arătaţi calea.
Drum bun! Succes! Un an şcolar plin de proiecte drăguţe, din care să aveţi de învăţat şi de împărtăşit!
marți, 7 septembrie 2010
SWOT rapid pe Congres
Zic gurile rele-întâlnite pe varii forumuri- că a fost prost organizat şi că nu s-a făcut mai nimic şi că a fost un eşec şi că...Acri strugurii, fir'ar! Şi chiar nu văd de ce atâta răutate, atâta frustrare, atâta mizerie aruncată gratuit.
N-or fi fost toate excelente, dar de aici şi până să negi-şi unii o fac zgomotos şi vehement- importanţa unui asemenea eveniment este o distanţă uriaşă. Într-o analiză SWOT fugară, situaţia, aşa cum o vede un participant pentru întâia oară la asemenea eveniment, ar arăta cam aşa:
Puncte tari:
0000- prioritatea priorităţilor- lecţie de patriotism viu, pragmatic, constructiv, prin invitarea/participarea delegaţiilor de cadre didactice din întregul spaţiu istoric românesc. Dacă ar fi fost doar acest aspect şi era deja extraordinar. Care politician român cu discurs sforăitor a reuşit să facă ceea ce a reuşit acest energic, entuziast şi generos Viorel Dolha, pe care l-am cunoscut pe net, care mi-a răspuns la absolut toate mesajele pe care i le-am trimis(unele stupide, venind din necunoaştere!): adunarea, în acelaşi spaţiu, a delegaţilor din Basarabia, din nordul Bucovinei, din Voivodina şi de pe Valea Timocului,etc.? I-am văzut pe ai mei de pretutindeni, le-am auzit vorba românească, le-am admirat devotamentul, răbdarea şi credinţa, i-am aplaudat cântecul, le-am cerut acordul pentru a încerca proiecte comune...
000- stabilirea şi organizarea departamentelor AGIRo, pentru ca asociaţia să devină activă, lucrativă, să-şi poată urmări obiectivele şi să asigure o bună comunicare între membrii ei
1. larga deschidere a organizatorilor către întregul corp didactic din România, atmosfera deschisă, atitudinea prietenoasă, jovialitatea coordonatorilor acţiunii
2. crearea unui cadru propice pentru intercunoaştere, interrelaţionare, schimb de experienţă, brainstorming...ca premise ale unor viitoare colaborări
3. prezenta, fie ea şi fariseică ori de faţadă, a unor politicieni care au trebuit să răspundă la întrebări incomode ori de-a dreptul jenante şi au făcut-o aşa cum s-au priceput, permiţând auditoriului să-i cunoască aşa cum sunt în realitate
4. curajul de a spune lucrurilor pe nume în prezenţa celor investiţi, temporar, cu gestionarea sistemului
5. şansa de a lua cuvântul oferită tuturor participanţilor, moderaţi cu calm şi profesionalism, de membrii Consiliului Director AGIRo:Cătălin Diaconu, Margareta Gheorghiţă, Aprilia Gălbenuş, Adina Tulbure, Gheorghe Amaicei, Dan Parpală, Viorel Dolha, Ecaterina Rupesac
6. prezenţa la lucrări a unor edituri de prestigiu în domeniul educaţional, a IRSCA EDUCATION; Siveco, INTUITEXT, Centrul Educaţia 2000+, etc., prin materialele expuse şi adevărate cursuri de formare susţinute, au făcut ca bagajul cu care ne-am întors de la malul mării să fie cu mult mai voluminos, atât la propriu(Intuitext a organizat o tombolă, oferind câştigătorilor materiale proprii- eu însămi sunt o câştigătoare a lecţiilor de geografie!)
7. posibilitatea cunoaşterii activităţii educaţionale a diverse asociaţii ori unităţi şcolare- superbe spectacolele prezentate de învăţătorii ialomiţeni ori de cei ce au format şi îndrumă grupul "Prietenia" de la Mihail Kogălniceanu- Constanţa
8. oferta generoasă de cazare şi masă pentru participanţi şi pentru familiile acestora...............şi ar mai fi şi altele, dar cred că esenţa a fost atinsă.
Puncte slabe:
1. termenul de înscriere lărgit până mult prea aproape de deschiderea lucrărilor, ceea ce a generat problemele de cazare, în condiţiile în care numărul celor prezenţi ce trebuiau "încartiruiţi" a fost cu mult mai mare decât se ştia iniţial
2. inexistenţa/încălcarea unor reguli de protocol iniţial; mi-ar fi plăcut(dar nu spun că modul în care gâdesc eu ar fi cel mai...) să fie prezentaţi membrii prezidiului la deschidere şi, mai ales, delegaţiile de români de dincolo de frontiere; ar fi fost un moment de o emoţie deosebită, de vibraţie românească autentică. Dar...totdeauna există timp pentru "data viitoare"
3. nerespectarea programului anunţat; sunt convinsă că anul viitor, la Slobozia, se vor corecta aceste mici "derapaje" pentru ca evenimentul să fie "şi mai şi!"
4. o prea mare monotonie a lucrărilor; poate că n-ar strica, la viitorul congres, niscai activităţi practice, aplicative, care să antreneze pe participanţi, să rupă firul linear ce trăgea, pe unii, la somn(ateliere de lucru, concursuri ad-hoc...etc)
5. gălăgia făcută de participanţi, aceştia uitând, uneori, cât de deranjant este ca, atunci când tu, educatorul vorbeşti, auditoriul să nu te bage în seamă;
Oportunităţi:
1. şansa de a ne face prieteni noi(Hia, ce faceti, Lena, Lavinia, Maria, Mirela...etc?)
2. premisele realizării de proiecte în parteneriat cu şcoli, asociaţii şi grupuri din întreg spaţiul românesc, cu scopul principal de a contribui la consolidarea/păstrarea identităţii naţionale în vremurile acestea globalizante
Ameninţări:
1. reaua credinţă a unora dintre noi
2. deteriorarea condiţiei dascălului, care ar putea împiedica participarea la acest gen de activităţi din motive strict materiale
N-or fi fost toate excelente, dar de aici şi până să negi-şi unii o fac zgomotos şi vehement- importanţa unui asemenea eveniment este o distanţă uriaşă. Într-o analiză SWOT fugară, situaţia, aşa cum o vede un participant pentru întâia oară la asemenea eveniment, ar arăta cam aşa:
Puncte tari:
0000- prioritatea priorităţilor- lecţie de patriotism viu, pragmatic, constructiv, prin invitarea/participarea delegaţiilor de cadre didactice din întregul spaţiu istoric românesc. Dacă ar fi fost doar acest aspect şi era deja extraordinar. Care politician român cu discurs sforăitor a reuşit să facă ceea ce a reuşit acest energic, entuziast şi generos Viorel Dolha, pe care l-am cunoscut pe net, care mi-a răspuns la absolut toate mesajele pe care i le-am trimis(unele stupide, venind din necunoaştere!): adunarea, în acelaşi spaţiu, a delegaţilor din Basarabia, din nordul Bucovinei, din Voivodina şi de pe Valea Timocului,etc.? I-am văzut pe ai mei de pretutindeni, le-am auzit vorba românească, le-am admirat devotamentul, răbdarea şi credinţa, i-am aplaudat cântecul, le-am cerut acordul pentru a încerca proiecte comune...
000- stabilirea şi organizarea departamentelor AGIRo, pentru ca asociaţia să devină activă, lucrativă, să-şi poată urmări obiectivele şi să asigure o bună comunicare între membrii ei
1. larga deschidere a organizatorilor către întregul corp didactic din România, atmosfera deschisă, atitudinea prietenoasă, jovialitatea coordonatorilor acţiunii
2. crearea unui cadru propice pentru intercunoaştere, interrelaţionare, schimb de experienţă, brainstorming...ca premise ale unor viitoare colaborări
3. prezenta, fie ea şi fariseică ori de faţadă, a unor politicieni care au trebuit să răspundă la întrebări incomode ori de-a dreptul jenante şi au făcut-o aşa cum s-au priceput, permiţând auditoriului să-i cunoască aşa cum sunt în realitate
4. curajul de a spune lucrurilor pe nume în prezenţa celor investiţi, temporar, cu gestionarea sistemului
5. şansa de a lua cuvântul oferită tuturor participanţilor, moderaţi cu calm şi profesionalism, de membrii Consiliului Director AGIRo:Cătălin Diaconu, Margareta Gheorghiţă, Aprilia Gălbenuş, Adina Tulbure, Gheorghe Amaicei, Dan Parpală, Viorel Dolha, Ecaterina Rupesac
6. prezenţa la lucrări a unor edituri de prestigiu în domeniul educaţional, a IRSCA EDUCATION; Siveco, INTUITEXT, Centrul Educaţia 2000+, etc., prin materialele expuse şi adevărate cursuri de formare susţinute, au făcut ca bagajul cu care ne-am întors de la malul mării să fie cu mult mai voluminos, atât la propriu(Intuitext a organizat o tombolă, oferind câştigătorilor materiale proprii- eu însămi sunt o câştigătoare a lecţiilor de geografie!)
7. posibilitatea cunoaşterii activităţii educaţionale a diverse asociaţii ori unităţi şcolare- superbe spectacolele prezentate de învăţătorii ialomiţeni ori de cei ce au format şi îndrumă grupul "Prietenia" de la Mihail Kogălniceanu- Constanţa
8. oferta generoasă de cazare şi masă pentru participanţi şi pentru familiile acestora...............şi ar mai fi şi altele, dar cred că esenţa a fost atinsă.
Puncte slabe:
1. termenul de înscriere lărgit până mult prea aproape de deschiderea lucrărilor, ceea ce a generat problemele de cazare, în condiţiile în care numărul celor prezenţi ce trebuiau "încartiruiţi" a fost cu mult mai mare decât se ştia iniţial
2. inexistenţa/încălcarea unor reguli de protocol iniţial; mi-ar fi plăcut(dar nu spun că modul în care gâdesc eu ar fi cel mai...) să fie prezentaţi membrii prezidiului la deschidere şi, mai ales, delegaţiile de români de dincolo de frontiere; ar fi fost un moment de o emoţie deosebită, de vibraţie românească autentică. Dar...totdeauna există timp pentru "data viitoare"
3. nerespectarea programului anunţat; sunt convinsă că anul viitor, la Slobozia, se vor corecta aceste mici "derapaje" pentru ca evenimentul să fie "şi mai şi!"
4. o prea mare monotonie a lucrărilor; poate că n-ar strica, la viitorul congres, niscai activităţi practice, aplicative, care să antreneze pe participanţi, să rupă firul linear ce trăgea, pe unii, la somn(ateliere de lucru, concursuri ad-hoc...etc)
5. gălăgia făcută de participanţi, aceştia uitând, uneori, cât de deranjant este ca, atunci când tu, educatorul vorbeşti, auditoriul să nu te bage în seamă;
Oportunităţi:
1. şansa de a ne face prieteni noi(Hia, ce faceti, Lena, Lavinia, Maria, Mirela...etc?)
2. premisele realizării de proiecte în parteneriat cu şcoli, asociaţii şi grupuri din întreg spaţiul românesc, cu scopul principal de a contribui la consolidarea/păstrarea identităţii naţionale în vremurile acestea globalizante
Ameninţări:
1. reaua credinţă a unora dintre noi
2. deteriorarea condiţiei dascălului, care ar putea împiedica participarea la acest gen de activităţi din motive strict materiale
luni, 6 septembrie 2010
Rânduri de cronică de la acelaşi Congres
Zilele de duminică(29 august, luni(30 august) şi marţi(31 august) au însemnat dezbateri care s-au derulat extrem de energic, în prezenţa unor invitaţi de marcă, ce au ţinut să ne fie alături, să ne asculte doleanţele, să ne spună măcar o vorbă bună acum, la început de an şcolar, dacă altceva nu au/nu pot/nu vor/ nu sunt lăsaţi să facă. Din această perspectivă, merită apreciat curajul ministrului Funeriu de a se aventura într-o sală plină de ostilitate, de nemulţumire, de furie chiar. Prezenţa sa în sala cazinoului din Eforie Sud, primită de unii cu aplauze(da, au fost şi din aceştia, nu ştiu dacă erau chiar cadre didactice sau, asemeni vremurilor pe care credeam că le-am depăşit, niscai "aplaudaci" de serviciu), de alţii cu mormăieli şi pumni strânşi, a fost una agreabilă în definitiv, nu pentru că ne-ar fi promis marea cu sarea ori ar fi abordat un alt tip de discurs decât cel cunoscut din media ultimului an, ci pentru că, abordând un calm de sfinx, a permis exprimarea unor nemulţumiri profunde, izvorânde nu din "fericirea" celor -25%, ci din starea şcolii româneşti, din viaţa cotidiană a dascălului de ţară, de la care se cere în continuare apostolat, din situaţia manualelor şcolare, a clădirilor de şcoli, a relaţiilor şcolii cu primăriile, a inconsecvenţei şi derivei legislative...Cei prezenţi l-au interpelat, unii pe un ton agresiv chiar, în legătură cu probleme particulare cu care se confruntă, alţii l-au ironizat, unii l-au compătimit, alţii i-au recitat versuri...mă rog, lume diversă-percepţii variate...Şi mai marele nostru(Doamne, ce bărbat pirpiriu avem la cârma şcolii!!!) s-a străduit să răspundă tuturor. Cu calm, cu răbdare, cu bunăvoinţă...cu lecţia bine învăţată înainte de a intra în gura lupului. Cel mai important mi se pare a fi faptul că, având în vedere seriozitatea, profunzimea şi pertinenţa cu care a pus problemele, Viviana Gălbenuş, şefa(excelentă şefă!!!) AGIRo Ialomiţa a fost invitată la sediul din Berthelot pentru a lămuri unele probleme, inclusiv cele de organizarea viitorului Congres de la Slobozia. Şi discuţiile au continuat în sala de mese a restaurantului Măgura, acolo unde, asaltat de congresişti, mărunţelul ministru a mai convorbit preţ de vreo trei-patru ore, răspunzând la întrebări, notându-şi probleme, sugerând sau îmbrăţişând soluţii, etc.
Referindu-se la anii cât a trăit în străinătate, ministrul a ţinut să precizeze valorile fundamentale din ţările în care a lucrat, valori ce coagulează naţiunile în vremuri de criză. Munca de bună calitate este valoarea care a permis ridicarea Germaniei postbelice; "visul american" devenit simbol dincolo de Atlantic în scurta dar prolifica lor istorie adună forţele unei naţiuni-conglomerat; japonezii au rămas loiali instituţiei împăratului şi istoriei naţionale,dovedind un patriotism pragmatic rar întâlnit în restul lumii, aderenţa la ceea ce înseamnă identitate etnică făcându-i să fie puternici; Franţa îşi păstrează lozinca revoluţiei de acum mai bine de două secole: libertate, egalitate, fraternitate.
Nu mai îmi amintesc ce a legat de aceste valori pentru că gândurile mele au alunecat către realitatea românească, unde asemenea valori sunt sublime, dar ignorate complet. Munca în România anului de graţie 2010 este batjocorită şi umilită; visul fiecăruia dintre noi e pe cale să moară(dacă n-a sucombat deja, din lipsă de orizont!); patriotismul a devenit o noţiune desuetă, demodată, pe care n-o mai clamează nimeni, de teamă să nu fie considerat naţionalist, rasist, xenofob ori, şi mai rău, pentru că nu mai ştie ce înseamnă, apartenenţa identitară devenind în ultima vreme pricină de ocară; cât despre lozinca iluminiştilor francezi, se vede că doar mie, cel mic, mi se cere să fiu înţelegător şi solidar şi răbdător şi serios şi muncitor, căci n-am văzut/auzit de vreun gest de fraternitate ori solidaritate a dulăilor cu căţeii...Dar vor fi fiind doar meditaţiile unui frustrat aceste gânduri...ale unuia care nu înţelege comandamentele majore ale timpului său...ale unuia care s-a săturat să se bucure de libertatea de a-şi preciza nemulţumirile în faţa unor surzi şi orbi la ceea ce vrea talpa...
Referindu-se la anii cât a trăit în străinătate, ministrul a ţinut să precizeze valorile fundamentale din ţările în care a lucrat, valori ce coagulează naţiunile în vremuri de criză. Munca de bună calitate este valoarea care a permis ridicarea Germaniei postbelice; "visul american" devenit simbol dincolo de Atlantic în scurta dar prolifica lor istorie adună forţele unei naţiuni-conglomerat; japonezii au rămas loiali instituţiei împăratului şi istoriei naţionale,dovedind un patriotism pragmatic rar întâlnit în restul lumii, aderenţa la ceea ce înseamnă identitate etnică făcându-i să fie puternici; Franţa îşi păstrează lozinca revoluţiei de acum mai bine de două secole: libertate, egalitate, fraternitate.
Nu mai îmi amintesc ce a legat de aceste valori pentru că gândurile mele au alunecat către realitatea românească, unde asemenea valori sunt sublime, dar ignorate complet. Munca în România anului de graţie 2010 este batjocorită şi umilită; visul fiecăruia dintre noi e pe cale să moară(dacă n-a sucombat deja, din lipsă de orizont!); patriotismul a devenit o noţiune desuetă, demodată, pe care n-o mai clamează nimeni, de teamă să nu fie considerat naţionalist, rasist, xenofob ori, şi mai rău, pentru că nu mai ştie ce înseamnă, apartenenţa identitară devenind în ultima vreme pricină de ocară; cât despre lozinca iluminiştilor francezi, se vede că doar mie, cel mic, mi se cere să fiu înţelegător şi solidar şi răbdător şi serios şi muncitor, căci n-am văzut/auzit de vreun gest de fraternitate ori solidaritate a dulăilor cu căţeii...Dar vor fi fiind doar meditaţiile unui frustrat aceste gânduri...ale unuia care nu înţelege comandamentele majore ale timpului său...ale unuia care s-a săturat să se bucure de libertatea de a-şi preciza nemulţumirile în faţa unor surzi şi orbi la ceea ce vrea talpa...
sâmbătă, 4 septembrie 2010
Şi a fost un congres...
Constanţa şi Eforie Sud au fost, de curând, gazdele a peste 1000 de educatoare, învăţători şi profesori, din România şi din toate ţinuturile româneşti- Republica Moldova, nordul Bucovinei, Voivodina, Valea Timocului, slujitori ai Măriei Sale Copilul. Sala teatrului Oleg Danovschi a răsunat de acordurile Imnului învăţătorilor născut înainte de război, uitat mai apoi, reînviat de un grup de inimoşi dascăli arădeni întru înveşnicirea valorilor pe care slujitorii catedrei le urmează întru clădirea de sine şi de Patrie! Motto-ul întâlnirii:
Învăţătorul,
Suflet tânăr, minte iscoditoare,
Jucându-se, cântând, înălţând,
Născut întru iubire de copil -
Renăscând.
În deschidere, domnul Viorel Dolha, preşedintele AGIRo(care a uitat să prezinte pe numeroşii membri ai prezidiului! Ca şi pe delegaţii veniţi din toate teritoriile româneşti!), a propus să se acorde titlul de membri de onoare ai asociaţiei unor personalităţi politice care au făcut, de-a lungul anilor, front comun cu dascălii, în încercările lor de reabilitare a învăţământului românesc: doamna Ecaterina Andronescu şi domnul ministru al învăţământului din Republica Moldova, Leonid Bujor, iar tânăra profesoară basarabeancă dr. Mariana Marin a fost numită "omul anului", recunoscându-se, astfel, susţinuta sa activitate desfăşurată în scopul întăririi legăturilor dintre dascălii din cele două ţări surori.
Având în vedere faptul că şi-au rupt programul personal, renunţând pentru scurt timp, la alte activităţi în care erau antrenaţi, pentru a răspunde invitaţiei de a participa la congres, s-a permis decalarea programului pentru ca domnii Crin Antonescu şi Andrei Marga să poată să se adreseze participanţilor la Congres.
Crin Antonescu şi-a început alocuţiunea exprimându-şi convingerea că, dacă mai rezistă ceva în ţara aceasta, aceasta se întâmplă datorită unor oameni precum dascălii, care, deşi desconsideraţi şi umiliţi, înţeleg să-şi ia în serios misiunea, continuând să se respecte pe ei şi profesia aleasă. Ca şi cum s-ar fi aflat în campanie, a folosit cuvinte mari, menite să impresioneze electorii(ştie că are în faţă un important contingent de posibili alegători şi, în acelaşi timp, de agenţi electorali uşor manipulabili, că doar au experimentat asta la precedentele alegeri parlamentare!)Ştim şi noi că "Nu există viitor şi perspective pentru societatea românească fără educaţie!", domnule Antonescu. Ştim şi că ministerul are nevoie de oameni competenţi, serioşi, oneşti, care să preţuiască educaţia şi pe cei care fac educaţie. Ştim şi că sunt(şi vor rămâne pentru multă vreme, se pare) nerezolvate marile probleme ale educaţiei româneşti: accesul la educaţie, credibilizarea şcolii româneşti şi condiţia-atât de umilitoare azi!- a cadrelor didactice. Rămâne să dovediţi Dvs. că,fiu de dascăl şi dascăl, la rândul Dvs., vă simţiţi jignit de atitudinea guvernanţilor faţă de această categorie socio-profesională şi luaţi măsuri pentru o modificare radicală a situaţiei. Altfel superba Dvs. afirmaţie din final, cea referitoare la faptul că "munca profesorului nu se măsoară cu ceasul taximetristului" va rămâne doar o figură de stil,iar Dvs. doar un cerşetor de voturi.
Domnul Andrei Marga(primit în sală cu ovaţii şi aplauze îndelungi!) a apreciat că România se află în cea mai mare criză a epocii moderne, o criză produsă din cauze indigene, din incompetenţe administrative, precizând că sunt aduşi în funcţii, oameni nepotriviţi, după criterii folosite abuziv de Stalin şi Ceauşescu, oameni care nu se pricep nici să organizeze sistemul, nici să-l reformeze, nici să-l eficientizeze, oameni care sunt periculoşi pentru adevăratele elite. După părerea sa, România are cel mai incompetent guvern din istoria ţării. Nici un alt guvern nu a reuşit „performanţa” de a nu obţine niciun proiect de lege valabil în destul timp pe care l-a avut de la instalare. Inclusiv Legea Educaţiei Naţionale este plină de greşeli gramaticale,de erori logice şi, foarte grav, de erori juridice. În acest fel, învăţământul românesc va fi împins în trecut. De altfel a şi făcut o comparaţie între sistemele educaţionale de azi din Europa şi a precizat că,dacă în 2000 aveam diferenţe de 3-9 luni în raport cu sistemele educaţionale maghiar sau polonez(lua ca termeni de comparaţie sistemele care plecaseră din ex-lagărul sovietic), în prezent suntem departe de ele, ba chiar suntem mult în urma şcolilor din Serbia ori Croaţia(şi să nu uităm prin ce războaie interne cumplite au trecut acestea din urmă!)Fostul nostru ministru a vorbit despre soluţiile aparent aspre pe care le-a aplicat în perioada 1996-2000, în care a hotărât soarta învăţământului românesc. Cea mai dură, după părerea dumnealui, a fost desfiinţarea liceelor pedagogice, în favoarea colegiilor pedagogice, după modelul Franţei.Măsurile acestea însă, dacă ar fi fost aplicate, cu siguranţă că ar fi schimbat faţa şcolii româneşti, o şcoală care, deocamdată, supravieţuieşte, nu trăieşte. Pentru a trăi are nevoie de preţuire, de seriozitate, de profesionism. În campania sa electorală, Adenauer preciza: "Ca germani, o ducem foarte rău, dar la un nivel înalt." Prin analogie, Marga afirmă că noi "ca români o ducem rău şi la un nivel foarte scăzut!" Şi cine, cu excepţia mogulilor, şmecherilor şi profitorilor de toate culorile politice, ar putea să-l contrazică?"În învăţământ este nevoie de reorganizare, nu de disponibilizări" mai spune cel care îşi dorea o reformă autentică a şcolii româneşti. Şi să nu uităm că este vorba de un laureat Herder!
Leonid Bujor, ministrul învăţământului din Republica Moldova, numindu-ne „fraţi de meserie”, şi-a exprimat bucuria de a vedea posibilă derularea procesului de depolitizare, de „destalinizare” în şcoli.A fost extrem de concret, arătând că în Republica Moldova s-a trecut la elaborarea unor noi strategii de dezvoltare a învăţământului, la elaborarea Codului educaţiei, precum şi la elaborarea unui nou curriculum la istori(ceea ce era şi necesar, dacă mă gândesc la ce mi-au auzit urechile de la colegii basarabeni care ne-au vizitat cu câţiva ani în urmă!). A arătat că, la deschiderea noului an şcolar, prima lecţie ce se va derula în toate instituţiile şcolare republicane va fi dedicată lui Grigore Vieru, poetul care a cântat, mai bine decât oricine, adevărul despre limba, cultura, sufletul şi durerile românilor din Republica Moldova.
Consideră că un pas important a fost făcut, de curând, prin semnarea acordului de recunoaştere reciprocă a diplomelor din România şi Moldova, punând capăt unui nesfârşit şir de nemulţumiri şi umilinţe gratuite. În urma protocolului de colaborare, trei mii de liceeni şi o mie de studenţi moldoveni vor învăţa în România.
Urarea de final nu putea fi decât una plină de sensibilitate: „Linişte şi pace în suflet! Să rămâneţi, în continuare, semănători de carte şi recunoştinţă!”.
Doamna Ecaterina Andronescu a subliniat rolul pe care l-a avut Spiru Haret (nume devenit, din păcate, simbolul a ceea ce nu şi-a dorit marele reformator!) în învăţământul românesc. Procesul de alfabetizare a României a început în urma lucrărilor primului congres, organizat din iniţiativa lui Spiru Haret la finele secolului XIX. Când, prin anii ’30, a fost iniţiat un proiect pentru realizarea unei statui a marelui ctitor de şcoală românească,Brâncuşi a prezentat o fântână, pentru el aceasta fiind esenţa lui Haret: un izvor care nu seacă niciodată. Un izvor nesecat este dascălul, doar că, din păcate, situaţia actuală din învăţământ îi face tot mai anevoioasă „curgerea”.
După ce a dat Cezarului ce este al Cezarului, ne-a dat asigurări că Legea Educaţiei, aflată pe masa Senatului, este „cântărită”, articol cu articol, pentru a avea stabilitate în timp, prea dese fiind schimbările din învăţământ în ultima vreme. Dar orice lege,a mai ţinut să adauge, oricât de bună ar fi, nu poate înlocui ceea ce face dascălul, în clasă: acolo, copilul se transformă, din nimic, într-un om mare, într-un om care poate să construiască o ţară, o naţiune, o lume.
Domnul Cristian Dumitrescu, de la Comisia de Învăţământ a Camerei Deputaţilor, a menţionat că un discurs scurt este cel mai bun. De aceea, şi-a spus punctul de vedere concis, menţionând că, deşi Legea Educaţiei a fost „desţelenită”, reforma se poate face numai cu bani. Acest lucru va fi realizabil, când acei care hotărăsc destinele învăţământului vor înţelege că au un singur partid: Partidul Şcolii!
Întâlnirea de la Teatrul „Oleg Danovski” s-a încheiat cu un recital al maestrului Tudor Gheorghe, care ne-a încântat cu secvenţe din spectacolul „Taina cuvintelor”, un spectacol grav, major, în care se pledează pentru frumuseţea şi poezia limbii române, pentru că „în limba ta ţi-e dor de mama”! De ar fi fost doar recitalul său,lecţie deopotrivă de limbă română şi istorie a neamului românesc, şi tot ar fi fost de-ajuns pentru cei veniţi să împărtăşească gânduri, proiecte şi realizări cât să le ajungă pe un an de zile!
IMNUL ÎNVĂŢĂTORILOR
Chemaţi de sfânta datorie
D’a lumina noi talpa ţărei
Cu dor de muncă şi frăţie
Răspundem glasului chemărei,
Semănători pe toată viaţa
De soare’n satul viitor
Luptăm din greu să topim ghiaţa
Şi amorţeala bietului popor.
Dar lupta cere bărbăţie
Şi jertfă ca să biruim,
Puterea noastră stă’n frăţie
Cu toţii dar să ne’nfrăţim.
Ai noştri paşi clăuzeşte-i
Acel ce totul păstoreşti
Şi-n ligă trainică uneşte-i
Pe toţi apostolii săteşti;
Căci deşteptarea ţărănimei,
De toată lumea e ştiut
Se datoreşte dăscălimei
În treapta ei de la’nceput.
Precum în trup un suflet bate
Şi’n cuget limpede un gând,
Un singur dor, frate cu frate,
Să ne încălzească mai curând;
C’avem nevoie de’nfrăţire
De cald şi sfânt entusiasm,
De jertfă mai presus de fire,
Ca fapt să fie ce-a fost basm.
Să strălucească o stea nouă,
Un soare al şcoalelor săteşti,
Lumina lui de-acum să plouă
Pe întinsul Ţărei Româneşti;
De-acuma între noi unire,
Măreţul pas să fie cu spor
Şi ţintă către nemurire
Dorinţa noastr’a tuturor,
Al nostru steag mult timp reverse
Simbolul trainicei uniri
Şi-n cuta lui să stea neşterse
Măreţe pilde, mari porniri.
Deci, puneţi minte lângă minte
Şi umăr lângă umăr tare,
Căci prea sunt năzuinţe sfinte
Şi prea ni-i idealul mare.
Şi strâns legaţi, prin dor de muncă
Pe’ntinsul ţărei răspândiţi,
De sus s’avem sfânta poruncă:
„Nainte învăţători, uniţi”.
Victor Bilciurescu (1939)
Învăţătorul,
Suflet tânăr, minte iscoditoare,
Jucându-se, cântând, înălţând,
Născut întru iubire de copil -
Renăscând.
În deschidere, domnul Viorel Dolha, preşedintele AGIRo(care a uitat să prezinte pe numeroşii membri ai prezidiului! Ca şi pe delegaţii veniţi din toate teritoriile româneşti!), a propus să se acorde titlul de membri de onoare ai asociaţiei unor personalităţi politice care au făcut, de-a lungul anilor, front comun cu dascălii, în încercările lor de reabilitare a învăţământului românesc: doamna Ecaterina Andronescu şi domnul ministru al învăţământului din Republica Moldova, Leonid Bujor, iar tânăra profesoară basarabeancă dr. Mariana Marin a fost numită "omul anului", recunoscându-se, astfel, susţinuta sa activitate desfăşurată în scopul întăririi legăturilor dintre dascălii din cele două ţări surori.
Având în vedere faptul că şi-au rupt programul personal, renunţând pentru scurt timp, la alte activităţi în care erau antrenaţi, pentru a răspunde invitaţiei de a participa la congres, s-a permis decalarea programului pentru ca domnii Crin Antonescu şi Andrei Marga să poată să se adreseze participanţilor la Congres.
Crin Antonescu şi-a început alocuţiunea exprimându-şi convingerea că, dacă mai rezistă ceva în ţara aceasta, aceasta se întâmplă datorită unor oameni precum dascălii, care, deşi desconsideraţi şi umiliţi, înţeleg să-şi ia în serios misiunea, continuând să se respecte pe ei şi profesia aleasă. Ca şi cum s-ar fi aflat în campanie, a folosit cuvinte mari, menite să impresioneze electorii(ştie că are în faţă un important contingent de posibili alegători şi, în acelaşi timp, de agenţi electorali uşor manipulabili, că doar au experimentat asta la precedentele alegeri parlamentare!)Ştim şi noi că "Nu există viitor şi perspective pentru societatea românească fără educaţie!", domnule Antonescu. Ştim şi că ministerul are nevoie de oameni competenţi, serioşi, oneşti, care să preţuiască educaţia şi pe cei care fac educaţie. Ştim şi că sunt(şi vor rămâne pentru multă vreme, se pare) nerezolvate marile probleme ale educaţiei româneşti: accesul la educaţie, credibilizarea şcolii româneşti şi condiţia-atât de umilitoare azi!- a cadrelor didactice. Rămâne să dovediţi Dvs. că,fiu de dascăl şi dascăl, la rândul Dvs., vă simţiţi jignit de atitudinea guvernanţilor faţă de această categorie socio-profesională şi luaţi măsuri pentru o modificare radicală a situaţiei. Altfel superba Dvs. afirmaţie din final, cea referitoare la faptul că "munca profesorului nu se măsoară cu ceasul taximetristului" va rămâne doar o figură de stil,iar Dvs. doar un cerşetor de voturi.
Domnul Andrei Marga(primit în sală cu ovaţii şi aplauze îndelungi!) a apreciat că România se află în cea mai mare criză a epocii moderne, o criză produsă din cauze indigene, din incompetenţe administrative, precizând că sunt aduşi în funcţii, oameni nepotriviţi, după criterii folosite abuziv de Stalin şi Ceauşescu, oameni care nu se pricep nici să organizeze sistemul, nici să-l reformeze, nici să-l eficientizeze, oameni care sunt periculoşi pentru adevăratele elite. După părerea sa, România are cel mai incompetent guvern din istoria ţării. Nici un alt guvern nu a reuşit „performanţa” de a nu obţine niciun proiect de lege valabil în destul timp pe care l-a avut de la instalare. Inclusiv Legea Educaţiei Naţionale este plină de greşeli gramaticale,de erori logice şi, foarte grav, de erori juridice. În acest fel, învăţământul românesc va fi împins în trecut. De altfel a şi făcut o comparaţie între sistemele educaţionale de azi din Europa şi a precizat că,dacă în 2000 aveam diferenţe de 3-9 luni în raport cu sistemele educaţionale maghiar sau polonez(lua ca termeni de comparaţie sistemele care plecaseră din ex-lagărul sovietic), în prezent suntem departe de ele, ba chiar suntem mult în urma şcolilor din Serbia ori Croaţia(şi să nu uităm prin ce războaie interne cumplite au trecut acestea din urmă!)Fostul nostru ministru a vorbit despre soluţiile aparent aspre pe care le-a aplicat în perioada 1996-2000, în care a hotărât soarta învăţământului românesc. Cea mai dură, după părerea dumnealui, a fost desfiinţarea liceelor pedagogice, în favoarea colegiilor pedagogice, după modelul Franţei.Măsurile acestea însă, dacă ar fi fost aplicate, cu siguranţă că ar fi schimbat faţa şcolii româneşti, o şcoală care, deocamdată, supravieţuieşte, nu trăieşte. Pentru a trăi are nevoie de preţuire, de seriozitate, de profesionism. În campania sa electorală, Adenauer preciza: "Ca germani, o ducem foarte rău, dar la un nivel înalt." Prin analogie, Marga afirmă că noi "ca români o ducem rău şi la un nivel foarte scăzut!" Şi cine, cu excepţia mogulilor, şmecherilor şi profitorilor de toate culorile politice, ar putea să-l contrazică?"În învăţământ este nevoie de reorganizare, nu de disponibilizări" mai spune cel care îşi dorea o reformă autentică a şcolii româneşti. Şi să nu uităm că este vorba de un laureat Herder!
Leonid Bujor, ministrul învăţământului din Republica Moldova, numindu-ne „fraţi de meserie”, şi-a exprimat bucuria de a vedea posibilă derularea procesului de depolitizare, de „destalinizare” în şcoli.A fost extrem de concret, arătând că în Republica Moldova s-a trecut la elaborarea unor noi strategii de dezvoltare a învăţământului, la elaborarea Codului educaţiei, precum şi la elaborarea unui nou curriculum la istori(ceea ce era şi necesar, dacă mă gândesc la ce mi-au auzit urechile de la colegii basarabeni care ne-au vizitat cu câţiva ani în urmă!). A arătat că, la deschiderea noului an şcolar, prima lecţie ce se va derula în toate instituţiile şcolare republicane va fi dedicată lui Grigore Vieru, poetul care a cântat, mai bine decât oricine, adevărul despre limba, cultura, sufletul şi durerile românilor din Republica Moldova.
Consideră că un pas important a fost făcut, de curând, prin semnarea acordului de recunoaştere reciprocă a diplomelor din România şi Moldova, punând capăt unui nesfârşit şir de nemulţumiri şi umilinţe gratuite. În urma protocolului de colaborare, trei mii de liceeni şi o mie de studenţi moldoveni vor învăţa în România.
Urarea de final nu putea fi decât una plină de sensibilitate: „Linişte şi pace în suflet! Să rămâneţi, în continuare, semănători de carte şi recunoştinţă!”.
Doamna Ecaterina Andronescu a subliniat rolul pe care l-a avut Spiru Haret (nume devenit, din păcate, simbolul a ceea ce nu şi-a dorit marele reformator!) în învăţământul românesc. Procesul de alfabetizare a României a început în urma lucrărilor primului congres, organizat din iniţiativa lui Spiru Haret la finele secolului XIX. Când, prin anii ’30, a fost iniţiat un proiect pentru realizarea unei statui a marelui ctitor de şcoală românească,Brâncuşi a prezentat o fântână, pentru el aceasta fiind esenţa lui Haret: un izvor care nu seacă niciodată. Un izvor nesecat este dascălul, doar că, din păcate, situaţia actuală din învăţământ îi face tot mai anevoioasă „curgerea”.
După ce a dat Cezarului ce este al Cezarului, ne-a dat asigurări că Legea Educaţiei, aflată pe masa Senatului, este „cântărită”, articol cu articol, pentru a avea stabilitate în timp, prea dese fiind schimbările din învăţământ în ultima vreme. Dar orice lege,a mai ţinut să adauge, oricât de bună ar fi, nu poate înlocui ceea ce face dascălul, în clasă: acolo, copilul se transformă, din nimic, într-un om mare, într-un om care poate să construiască o ţară, o naţiune, o lume.
Domnul Cristian Dumitrescu, de la Comisia de Învăţământ a Camerei Deputaţilor, a menţionat că un discurs scurt este cel mai bun. De aceea, şi-a spus punctul de vedere concis, menţionând că, deşi Legea Educaţiei a fost „desţelenită”, reforma se poate face numai cu bani. Acest lucru va fi realizabil, când acei care hotărăsc destinele învăţământului vor înţelege că au un singur partid: Partidul Şcolii!
Întâlnirea de la Teatrul „Oleg Danovski” s-a încheiat cu un recital al maestrului Tudor Gheorghe, care ne-a încântat cu secvenţe din spectacolul „Taina cuvintelor”, un spectacol grav, major, în care se pledează pentru frumuseţea şi poezia limbii române, pentru că „în limba ta ţi-e dor de mama”! De ar fi fost doar recitalul său,lecţie deopotrivă de limbă română şi istorie a neamului românesc, şi tot ar fi fost de-ajuns pentru cei veniţi să împărtăşească gânduri, proiecte şi realizări cât să le ajungă pe un an de zile!
IMNUL ÎNVĂŢĂTORILOR
Chemaţi de sfânta datorie
D’a lumina noi talpa ţărei
Cu dor de muncă şi frăţie
Răspundem glasului chemărei,
Semănători pe toată viaţa
De soare’n satul viitor
Luptăm din greu să topim ghiaţa
Şi amorţeala bietului popor.
Dar lupta cere bărbăţie
Şi jertfă ca să biruim,
Puterea noastră stă’n frăţie
Cu toţii dar să ne’nfrăţim.
Ai noştri paşi clăuzeşte-i
Acel ce totul păstoreşti
Şi-n ligă trainică uneşte-i
Pe toţi apostolii săteşti;
Căci deşteptarea ţărănimei,
De toată lumea e ştiut
Se datoreşte dăscălimei
În treapta ei de la’nceput.
Precum în trup un suflet bate
Şi’n cuget limpede un gând,
Un singur dor, frate cu frate,
Să ne încălzească mai curând;
C’avem nevoie de’nfrăţire
De cald şi sfânt entusiasm,
De jertfă mai presus de fire,
Ca fapt să fie ce-a fost basm.
Să strălucească o stea nouă,
Un soare al şcoalelor săteşti,
Lumina lui de-acum să plouă
Pe întinsul Ţărei Româneşti;
De-acuma între noi unire,
Măreţul pas să fie cu spor
Şi ţintă către nemurire
Dorinţa noastr’a tuturor,
Al nostru steag mult timp reverse
Simbolul trainicei uniri
Şi-n cuta lui să stea neşterse
Măreţe pilde, mari porniri.
Deci, puneţi minte lângă minte
Şi umăr lângă umăr tare,
Căci prea sunt năzuinţe sfinte
Şi prea ni-i idealul mare.
Şi strâns legaţi, prin dor de muncă
Pe’ntinsul ţărei răspândiţi,
De sus s’avem sfânta poruncă:
„Nainte învăţători, uniţi”.
Victor Bilciurescu (1939)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)