În pragul unei noi experienţe: eTwinning

Am aflat de ceva vreme de proiectele eTwinning dar, prinsă în alte activităţi, sau pur şi simplu, ajunsă la o oarecare saturaţie în extracurricular, nu m-am implicat( deşi m-am înscris pe portalul cu pricina de ceva vreme!) În primăvară, mă trezesc cu invitaţia lansată de o colegă harnică şi pricepută(Liliana Liviuţa Mihalachi, de la Comăneşti) de a participa la o sesiune de discuţii pe skype despre acest gen de activităţi, acţiune prin care juna dăscăliţă de limba lui Shakespeare îşi dorea să "mănânce" din tortul de 5 ani al eTwinninilor. Cum curiozitatea e o caracteristică a fiinţei mele(deşi ştiu că a omorât pisica!), m-am conversat cu colegele, numai că fără microfon(că, până să-l pun la locul lui, l-am făcut zob!) şi am aflat lucruri interesante. Şi, ascultătoare cum sunt, m-am ţinut de promisiune şi am făcut blogurile astea(al meu, al şcolii, al clasei mele) şi am reintrat pe site-ul gemenilor europeni. Se făcuse vară însă, lumea- care la mare, care la munte, care în fundul grădinii(deh! -25%, ce să facem!?) şi, deocamdată, activitatea e mai mult în imaginaţie, în idei de proiecte, în tatonări de posibili viitori parteneri.
Într-una din zile, găsesc invitaţia la o competiţie deschisă celor nou intraţi în lumea aceasta. Câteva idei, câteva zile de muncă, ceva corecturi, mai multe reveniri, abandonarea unor idei....şi s-a încropit un proiect pe care l-am trimis şi...Ura!!!! Plec la Istambul! Propunerea mea de proiect a fost una din cele trei premiate!
Sper din tot sufletul să găsesc parteneri care să se angajeze în derularea acestui proiect! Şi, de ce nu?, anul viitor să fim premiaţi pentru bune practici!
Deocamdată voi scoate din nou şcoala mea în lume! "Ion Creangă", elevii şi profesorii săi vor poposi pe malurile Bosforului în încercarea temerară de a ne antrena în acest generos tip de proiecte europene.
Impresii, imagini, confirmarea aşteptărilor(sunt sigură!)- la revenire. Până atunci....rutina cotidiană.